De ce Irina i-a spus „domnul sculptor” lui Brancusi. O explicatie de o rara frumusete din partea unui jurnalist Pro TV
Irina Rimes este in continuare atacata si ironizata pentru ca a avut indrazneala sa accepte sa devina ambasadoare a lui Constantin Brancusi. Una dintre expresiile folosite de cantareata, „domnul sculptor”, este folosita de detractori pentru a o umili pe Irina. Jurnalistul Vitalie Cojocari (Pro TV), originar din Republica Moldova, explica de ce Irina a folosit acest apelativ in legatura cu Brancusi.
„De mica am stiut de Coloana Infinitului si m-a fascinat. Am fost la Targu Jiu, am vizitat unele dintre lucrarile domnului sculptor”, a spus Irina Rimes intr-o conferinta de presa, starnind imediat numeroase atacuri pe retelele de socializare.
Jurnalistul Vitalie Cojocari explica pe Facebook de ce Irina Rimes s-a referit cu „domnul sculptor” la adresa lui Brabcusi. Iata un text de o rara frumusete:
Inocenta, basarabenii si ”domnul sculptor Brancusi”
Suntem martorii unei dezbateri foarte ”nationale” pe subiectul: Irina Rimes, ambasador Brancusi. Extrem de multa lume a avut idei, pareri.
Inainte de a citi ce vreau sa va spun, sa fac un ”disclaimer” raspicat. Aceasta postare nu contine pareri personale ale subsemnatului, doar observatii, informatii, explicatii si o teorie. Departe de mine gandul sa comentez campania de PR initiata de minister, nu am experienta in actiuni de acest tip. Declin categoric priceperea in domeniu. Nu vreau sa justific nimic. Nu iau apararea nimanui. Nu comentez cat de priceputa si potrivita era Irina pentru o astfel de pozitie. Parerea mea o s-o tin pentru mine. Ministrul Culturii, Irina Rimes sunt adulti si pot duce responsabilitatea deciziilor lor. Sa purcedem, ca e mult de citit…
”Domnul sculptor” a zis Irina, iar o anumita parte a audientei s-a scandalizat. Nu spun ca oamenii au dreptate, nu spun ca gresesc. Spun doar ca este o adresare pe care o s-o regasiti des peste Prut.
Exemple.
Primul. Doi cetateni moldoveni se pot certa, se pot bate, dar cand vine un politist, certaretii vor vorbi unul despre celalalt cu apelativul domnul/doamna care a facut, a injurat, a zis. Niciun fel de respect. La Chisinau cand spui domnul/doamna, vorbesti mai mult despre tine, despre educatia ta, nu despre cat de rau sau bun este celalalt.
Alt exemplu. Cand a vorbit despre Eminescu, Grigore Vieru a scris:
”La zidirea soarelui se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi muncind intocmai ne-am ales cu,
Ne-am ales cu Domnul Eminescu.”
Deci, domnul Grigore Vieru a scris versurile, iar domnul Ion si doamna Doina Aldea Teodorovici au cantat imnul numindu-l pe Mihai Eminescu, ca sa vezi, domn.
Inca un exemplu. Cand a venit la interviul meu, Irina Rimes mi-a confirmat ca are aceasta problema in Romania: ii domneste pe oameni, iar ei se simt inconfortabil, vor sa fie tutuiti. Desi vin de peste Prut, nu am facut o exceptie. Am rugat-o pe Irina sa ne tutuim. Ceea ce s-a si intamplat in timpul filmarii. Mai apoi, cand a scris pe Facebook despre interviu, Irina Rimes a zis: ”un interviu fara taieturi la montaj, mai schiop, dar foarte sincer cu domnul Vitalie Cojocari care astazi m-a facut sa ma simt acasa in platoul lui de filmare.” Vedeti captura.
Domnul… Din nou domnul… Eu, domnul?
La Chisinau domn/doamna nu este doar persoana parfumata, cu haine de soi, intr-o masina noua, cu un cont plin de euro sau cu cateva facultati si mii de carti citite. La Chisinau domn/doamna este si cel/cea care vinde patrunjel in Piata Centrala si cel/cea care cerseste langa sediul Postei Centrale.
Nu are nicio legatura cu incarcatura semantica a cuvantului in Romania. Cum am zis, la Chisinau, cand ii spui cuiva ca e domn/doamna, exprimarea vorbeste mai mult despre tine si mai putin despre cel caruia ii este dedicat.
Dar de ce? Cum s-a ajuns aici?
Am o teorie bazata pe niscaiva observatii empirice. O sa va spun ce am observat la moldovenii mei de peste Prut. Sunt… inocenti. Orice si orisicate se vor fi spus despre cetatenii moldoveni, tineti minte: in relatiile cu cetatenii romani vor demonstra cea mai profunda inocenta. Exceptiile pe care le regasiti in stirile despre killeri, oligarhi corupti, contrabandisti sunt doar exceptii.
Cunosc suficienti cetateni moldoveni care, eufemistic vorbind, nu sunt fanii Romaniei. Nimic deosebit, pun doar o placa binecunoscuta despre cum moldovenii si romanii nu sunt la fel, o placa presarata cu suparari vechi sau inventate. Doar ca acesti cetateni moldoveni se transforma brusc cand in fata lor rasare un cetatean roman sadea. Transformarea este cu adevarat spectaculoasa la sate.
”Neiubitorul” de romani il va lua de gat pe ”romanas”, il va baga aproape cu forta in beci, ”va da cep polobocului” cel mai bun, iar de aici incolo… Eh, de aici incolo: ”Desteapta-te, romane”, ”Treceti, batalioane romane, Carpatii”, ”Noi suntem romani”, ”Canta cucu-n Bucovina”, ”Trandafir di la Moldova”.
O adevarata explozie de patriotism. O iubire de Romanie care pana atunci a stat in letargie iese la suprafata cu violenta si candoare.
Nu, nu are legatura cu ipocrizia. ”Basarabenii” sunt sinceri pana in maduva oaselor in acel moment. Sinceri si inocenti. Pentru ca exista in basarabeni aceasta inocenta dulce, blanda, puternica, care in Romania este vazuta ruda cu naivitatea. Nu este asa.
Inocenta cetatenilor moldoveni este un cocktail de candoare, simplitate, sinceritate si optimism. Oamenii acestia au dezvoltat inocenta in anii in care au fost despartiti de Romania. Generatii intregi au stat rupti de Romania cu o mica pauza de 22 de ani.
Intrebati orice istoric daca moldovenii de peste Prut au ales sa se desparta de Romania. Teoria este ca ei au fost ca un copil instrainat cu forta de familie si care dezvolta o serie de mecanisme de aparare, inclusiv inocenta ce se manifesta in limbaj, comportament, atitudine, relatii interumane.
Ceea ce spun mai sus este doar o teorie bazata pe observatii. Va rog sa o tratati ca atare.
M-am gandit mult daca merita sa scriu textul de mai sus. Nu voiam sa deranjez dezbaterea cu explicatiile mele. Pana la urma oamenii au dreptul sa aiba pareri, chit ca este vorba despre sculptura, muzica sau PR.
Am luat decizia de a publica textul abia dupa ce am vazut o serie de ”invitatii” adresate basarabenilor, inclusiv mie, de a se intoarce de unde au venit. Altii au luat prajina si s-au manifestat(din fericire online) impotriva impuritatilor romanesti care vin de peste Prut. Au fost si indivizi care au cules din vocabularul lor sarac cele mai negre si abjecte cuvinte si le-au aruncat inspre basarabeni, inspre Irina.
M-am gandit, nu fara inocenta, ca daca explic niste lucruri, unii or sa le inteleaga…
