De ce Ucraina are nevoie de permisiunea SUA pentru a utiliza rachetele cu raza lunga pe teritoriul rus

In momentul de fata, unul dintre cele mai dezbatute aspecte ale razboiului din Ucraina este restrictia impusa de Statele Unite si Marea Britanie privind utilizarea rachetelor cu raza lunga de actiune, cum ar fi sistemele ATACMS (din SUA) si Storm Shadow (din Marea Britanie). Aceste arme avansate ii ofera Ucrainei posibilitatea de a lovi adanc in teritoriile ocupate si chiar pe teritoriul Rusiei, capacitate care ar putea schimba semnificativ dinamica razboiului. Totusi, ambele state occidentale au impus limite stricte privind folosirea lor, temandu-se de o escaladare necontrolata care ar putea duce la o confruntare directa intre NATO si Rusia.

Rachetele cu raza lunga de actiune: o necesitate pentru Ucraina?

Intr-un razboi in care logistica si infrastructura militara joaca un rol vital, rachetele cu raza lunga de actiune i-ar permite Ucrainei sa loveasca centrele de comanda, depozitele de armament si liniile de aprovizionare ale Rusiei, care sunt situate mult dincolo de frontul activ. Sistemele ATACMS, capabile sa loveasca tinte la distante de pana la 300 km, si rachetele britanice Storm Shadow, cu o raza de pana la 560 km (300km varianta de export), i-ar oferi Kievului un avantaj strategic major. Cu ajutorul acestor sisteme, Ucraina ar putea contracara mai eficient ofensiva rusa si ar diminua capacitatea inamicului de a desfasura atacuri asupra infrastructurii critice ucrainene.

Cu toate acestea, desi Ucraina a primit armele, exista o conditie clara: acestea nu pot fi folosite pentru a lovi tinte de pe teritoriul rus. Aceste limitari reflecta temerile Occidentului ca lovirea unor obiective pe teritoriul Rusiei ar putea declansa o reactie disproportionata din partea Kremlinului, escaladand conflictul la nivel global.

Escaladarea din Marea Neagra si testarea granitelor NATO

In paralel cu dezbaterile despre rachetele cu raza lunga de actiune, Rusia continua sa testeze granitele NATO si sa provoace escaladari, in special in zona Marii Negre. Atacul recent asupra unei nave care transporta cereale, in proximitatea granitei Romaniei, nu doar ca a perturbat comertul maritim si siguranta alimentara, dar a trimis un mesaj clar catre aliatii NATO. Rusia demonstreaza ca este dispusa sa escaladeze si sa testeze reactiile Occidentului, in special in zone strategice precum Marea Neagra, unde controlul maritim joaca un rol crucial in economia Ucrainei. Aceasta escaladare poate fi corelata cu decizia Romaniei de a dona un sistem de aparare Patriot, care a intarit securitatea regionala.

De asemenea, incursiunile repetate ale dronelor rusesti in spatiul aerian al Romaniei, Letoniei si Poloniei au rolul de a sonda vigilenta NATO si de a sublinia vulnerabilitatea flancului estic al Aliantei. Aceste actiuni provoaca o presiune suplimentara asupra tarilor din regiune, obligandu-le sa isi intareasca apararea aeriana si sa fie pregatite pentru eventualitatea unor reactii mai ferme, inclusiv doborarea dronelor rusesti.

In acelasi timp, aceste provocari ridica o intrebare majora: cat de serioase mai sunt avertismentele lui Vladimir Putin privind o implicare directa a NATO, daca Ucraina ar folosi rachete cu raza lunga de actiune impotriva tintelor rusesti? Desi Kremlinul continua sa sublinieze aceste „linii rosii”, Rusia nu a ezitat sa escaladeze atacurile asupra Ucrainei, chiar si in absenta unei asemenea miscari din partea Kievului.

Ofensiva rusa in Harkov: Ucraina limitata in aparare

Ofensiva rusa din regiunea Harkov, in ultimele saptamani, a evidentiat vulnerabilitatile Ucrainei in fata unui razboi de amploare. Fortele ucrainene, desi bine pregatite si extrem de determinate, se confrunta cu o lipsa cronica de resurse strategice. In lipsa unor rachete cu raza lunga de actiune, care sa poata lovi in adancimea liniilor rusesti, armata ucraineana este constransa sa se apere mai degraba la nivel tactic, ceea ce face dificila impiedicarea avansului rusesc.

Desi Ucraina a primit sisteme avansate de aparare aeriana Patriot (nu suficiente) si rachete de croaziera ATACMS si Storm Shadow, capacitatea acesteia de a opri complet avansul rusesc este limitata. Cu rachete cu raza lunga de actiune, Kievul ar putea distruge centrele logistice si punctele de lansare a rachetelor rusesti, fortand astfel Moscova sa isi reconfigureze strategia si sa reduca presiunea asupra liniilor ucrainene.

O alta escaladare majora a venit din colaborarea militara dintre Rusia si Iran. Moscova primeste acum rachete balistice din Iran, care extind capacitatea sa de a lovi adanc in teritoriul ucrainean. Aceste rachete balistice ii ofera Rusiei o noua dimensiune in ofensiva sa, amenintand infrastructura critica a Ucrainei si adaugand presiune asupra fortelor de aparare aeriana ale Kievului.

Colaborarea dintre Rusia si Iran nu este doar o chestiune de transfer tehnologic si militar, ci reprezinta si o alianta politica care complica si mai mult relatiile internationale. Pe masura ce Teheranul devine un furnizor tot mai important de armament pentru Rusia, tarile occidentale se vad fortate sa ia in calcul noi sanctiuni si masuri de descurajare, ceea ce adanceste tensiunile globale.

Razboiul nuclear si retorica Kremlinului

O constanta in escaladarea acestui conflict este retorica Kremlinului privind folosirea armelor nucleare. In fiecare zi, Vladimir Putin si alti oficiali rusi continua sa ameninte ca vor recurge la arme nucleare in cazul in care teritoriul rus este atacat. Aceasta retorica alimentata de Moscova este menita sa descurajeze Occidentul de la furnizarea de armament avansat Ucrainei, dar si sa mentina tensiunea si incertitudinea in jurul razboiului.

Temerile privind o confruntare nucleara fac ca Statele Unite si aliatii sai sa fie extrem de precauti in ceea ce priveste furnizarea si utilizarea anumitor tipuri de armament, inclusiv rachetele cu raza lunga de actiune. In acelasi timp, este evident ca Rusia nu va ezita sa isi continue ofensiva militara, indiferent de limitele impuse de Occident in ceea ce priveste utilizarea armelor de catre Ucraina.

Concluzii

Razboiul continua sa se intensifice, iar decizia de a nu-i permite Ucrainei utilizarea rachetelor cu raza lunga pe teritoriul rus ramane un subiect esential in ecuatia acestui conflict. In timp ce Statele Unite si Marea Britanie incearca sa mentina un echilibru delicat intre sprijinirea Ucrainei si evitarea escaladarii, realitatea de pe teren arata ca Moscova nu isi reduce atacurile si continua sa puna presiune asupra Kievului.
Pe masura ce Ucraina isi apara teritoriul, in ciuda limitarilor impuse asupra arsenalului sau, intrebarea principala ramane: cat de departe va merge Occidentul in sprijinirea Ucrainei si cat de mult ii va permite Rusiei sa escaladeze conflictul inainte de a actiona decisiv? Pana la un eventual punct de cotitura, escaladarea conflictului pare sa fie regula de baza. Iar optiunile de dezescaladare prin negocieri par sa fie indepartate, cel putin pana la rezultatul alegerilor prezidentiale din Statele Unite in luna noiembrie, care va fi cel mai important eveniment care va defini considerabil razboiul din Ucraina.

Acest editorial a aparut prima data pe site-ul publicatiei din Republica Moldova – Agora.md