De veghe-n lanul cu sacali. Profesor de biologie: „Este cel mai mare dezechilibru la ora actuala!” – Presshub
Dupa ce au scotocit in 600 de stomacuri de sacali, biologii sarbi au descoperit ca aceste animale, care dau acum mari batai de cap Estului Europei si Balcanilor, mananca hoituri, cadavre, dar si pui de iepuri, vulpi si animale domestice. Sacalul, pana de curand o raritate pe teritoriul Romaniei, a ajuns sa inspaimante satele din sudul tarii, Delta Dunarii, dar si localitati din Transilvania.
In mai putin de zece ani, de la cateva sute de indivizi, sacalul a ajuns, in 2023, la 28.871 de exemplare pe teritoriul Romaniei, potrivit Ministerului Mediului.
In unele situatii problematice, s-a recurs la derogari de la lege pentru ca sacalul sa poata fi vanat, in unele cazuri si noaptea.
Asa s-a intamplat in Dobrogea, in Delta Dunarii sau in judetul Dolj, dupa ce sacalii au scos mortii din morminte, au mancat ouale pelicanilor sau au atacat turmele de oi.
Sacalul este extrem de adaptabil pentru ca mananca orice. S-a inmultit acum un secol pe campurile din Europa si Balcani pentru ca mancau u mortii lasati in urma de razboaie.
A disparut pentru o vreme, iar acum scormonesc mormintele, gunoaiele, umananca puii din paduri, dar si porumbul, strugurii sau broastele si potarnichile. Devoreaza tot.
„Sacalul are o capacitate de largire a arealului incredibila! Dupa ce la noi nu mai fusese vazut de foarte multa vreme, in cativa ani a ajuns de nestapanit! Cel mai probabil ca a venit pe Dunare, iar in Transilvania – pe cursul fluviului, apoi pe vaile Muresului, Crisurilor si pe Somes.
Recent, a fost semnalat langa Viena. Se inmulteste repede, este un bun supravietuitor si ocupa rapid noi teritorii. La ora actuala, sacalul auriu produce unul dintre cele mai mari dezechilibre!”, avertizeaza biologul Ioan Coroiu, profesor la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj.
„Prima data i-am vazut cand eram pe Dunare, la pescuit, acum vreo trei ani”, povesteste Florin Staiculescu, un tanar care s-a mutat la tara, in Capreni, Gorj.
„Pescuiam pe o insulita, unde ne si cazasem. Noaptea aud niste urlete, mi s-au parut plansete, schelalaieli infioratoare de te lua groaza.
Ai fi zis ca e diavolul! Cred ca dracii – daca s-ar arata – asa ar face! Am intrebat oamenii de acolo si mi-au spus ca sunt sacali, au trecut Dunarea din Bulgaria cand a scazut apa si a inghetat.
Acum au ajuns si aici, langa casa noastra, desi locuim intre dealurile subcarpatice. Coboara in sat noapte de noapte si urla de te trec fiorii.
Au mancat puii de caprioare! Din sase exemplare, cate erau in familia din padurea de deasupra viei noastre, mai sunt doua. Bietele caprioare au venit si mai aproape de casa noastra, stau in vie de frica sacalilor”.
Copilul lui, Gabriel, are si cateva povesti teribile despre sacali, cu care-i sperie pe tovarasii de joaca: „Vin seara la noi in vie, sunt turma! Au doua randuri de dinti, mananca si mortii, mananca tot ce gasesc – si cainele daca-l prind! –, fata de doua ori pe an, cate sase pui, e plina padurea de ei!”
Citeste mai mult pe presshub.ro.
