Despagubiri pentru victimele dictaturii comuniste din Republica Democrata Germana. Condamnatii la munca fortata vor primi 6 milioane de euro de la Ikea
Ikea a fost doar una dintre numeroasele companii care au profitat de munca fortata in inchisorile din timpul fostei dictaturi comuniste din Germania de Est. Decizia companiei de a contribui cu compensatii sub forma unui asa-numit „fond pentru greutati” ar putea face ca si altii sa-i urmeze exemplul, scrie Deutsche Welle (DW).
Ikea si parlamentul german Bundestag au anuntat marti ca colosul suedez al mobilei va contribui cu 6 milioane de euro (aproximativ 6,5 milioane de dolari) la un nou fond al guvernului german destinat despagubirii victimelor fostei dictaturi est-germane.
Mii de detinuti au fost supusi muncii fortate pentru companii occidentale in timp ce erau incarcerate in fosta Germanie de Est comunista, in cadrul unui sistem care a functionat aproape pana la reunificarea din 1990.
Multi au asteptat ca divizia germana a Ikea sa isi respecte o promisiune din 2012 de a oferi compensatii fostilor prizonieri.
Promisiunea initiala a Ikea a venit in urma unui raport privind exploatarea prizonierilor din fosta Republica Democrata Germana (RDG), publicat in 2012.
Potrivit raportului, companiile vest-germane au fost, de asemenea, implicate in sistemul de munca obligatorie din RDG, inclusiv companiile de comenzi prin posta Otto si Quelle si lantul de supermarketuri low-cost Aldi.
Evelyn Zupke, comisar federal pentru victimele dictaturii Partidului Unitatii Socialiste din Germania (SED) – care a fondat si a condus fosta Germanie de Est comunista – a declarat ca angajamentul Ikea de a acorda despagubiri este inovator. Decizia Ikea de a-si asuma responsabilitatea pentru rolul sau merita respect, a declarat Zupke pentru DW.
„Aceasta cale arata, de asemenea, foarte impresionant, modul in care ii putem ajuta pe cei care au suferit in timpul dictaturii, chiar si astazi”, a spus ea.
Plata efectuata de Ikea ar urma sa intre in „fondul federal pentru greutati” al Germaniei, pe care Bundestag-ul, camera inferioara a parlamentului, este asteptat sa il aprobe pana la sfarsitul anului.
Pana de curand, fondurile de compensare pentru victimele RDG au existat doar in statele care alcatuiesc fosta RDG si platesc cateva sute de euro pe luna victimelor rezidente.
Cei care s-au mutat in statele vestice ale Germaniei nu au fost eligibili pentru despagubiri. Dar si acest lucru este pe cale sa se schimbe.
Detinutii, „exploatati in beneficiul economiei planificate”
„Pensia victimelor SED”, in prezent de 330 de euro (aproximativ 360 de dolari) pe luna, este platita persoanelor care au fost private de libertate timp de cel putin 90 de zile intre 1945 si 1990 in RDG, prin incalcarea statului de drept, si a caror situatie economica este afectata in prezent.
Zupke a calculat ca promisiunea Ikea de milioane de euro ar putea oferi un sprijin financiar pentru aproximativ 2 000 de victime si spera ca si companiile germane vor face acum un pas inainte si vor participa la fond.
„In termeni concreti, as dori ca companii precum Aldi si Otto sa analizeze in sfarsit aceasta problema mai in profunzime”, a spus ea.
Aceste companii au refuzat pana acum sa despagubeasca fostii detinuti condamnati la munca fortata.
In aprilie, Universitatea Humboldt din Berlin a publicat un studiu care documenta numeroase cazuri incriminatoare – desi raportul nu a avut pana acum nicio consecinta.
Studiul detaliaza modul in care detinutii politici au fost fortati sa produca, printre altele, ciorapi vanduti de Aldi.
Unele dintre produsele fabricate de muncitorii din inchisorile est-germane au ajuns in magazinele vest-germane si in cataloagele de comanda prin posta.
Prizonierii din Cottbus, de exemplu, au fost nevoiti sa produca aparate foto Praktica, pe care companiile germane Quelle si Otto le-au vandut clientilor lor.
Detinutii din Dessau au fost obligati sa produca casete audio pentru compania germana de produse chimice si media, Magna.
Acesta era modul in care fosta Germanie de Est comunista a fost capabila sa colecteze valuta straina de care avea nevoie urgenta de la tarile capitaliste din strainatate.
Sistemul RDG de munca fortata in inchisori a existat timp de mai multe decenii.
„Munca detinutilor a fost exploatata in beneficiul economiei planificate a statului”, se arata in studiu.
„Din anii 1950 pana la sfarsitul RDG, intre 15 000 si 30 000 de detinuti au fost fortati sa munceasca in fiecare an, in principal in domenii in care lucratorii civili nu doreau sa lucreze din cauza conditiilor de munca precare”.
Detinutii care se impotriveau muncii fortate riscau pedepse severe. „Un refuz de a munci ducea inevitabil la masuri disciplinare, de la retragerea privilegiilor, cum ar fi primirea de vizitatori si pachete, pana la trei saptamani de izolare cu hrana minima”, se arata in raport.
Aldi si alte companii trag de timp in privinta compensatiilor
Ca raspuns la studiu, un purtator de cuvant al Aldi a facut urmatoarea declaratie: „Regretam si condamnam practica – care se pare ca era comuna in fosta RDG – de a folosi prizonieri politici si condamnati sub constrangere pentru a produce bunuri”.
In 2013, s-a dezvaluit ca unele dintre produsele Aldi au fost fabricate si in cunoscuta inchisoare pentru femei din Germania de Est, Hoheneck.
Aldi si-a justificat refuzul de a despagubi victimele muncii fortate, pana in prezent, argumentand ca „din cauza timpului scurs de la evenimente, nu mai este posibil sa procesam detaliile suficient pentru a face o evaluare finala a unei solutii de despagubire”.
Acordul recent cu Ikea a rezultat in urma unor discutii indelungate intre companie, comisarul pentru victimele SED, Evelyn Zupke, si “Uniunea comisarilor pentru victimele tiraniei comuniste” (UOKG).
Presedintele UOKG, Dieter Dombrowski, a fost el insusi un condmnat la munca fortata intr-o inchisoare din RDG in anii 1970.
„Impreuna, am urmat calea rezolutiei. Iar Ikea s-a intalnit cu persoanele afectate pe picior de egalitate”, a spus el, adaugand ca este multumit de compensatia financiara planificata. „Speram ca si alte companii vor urma exemplul Ikea”.
