Dezvaluiri din culise: „Daca nu era Presedintele Iohannis, nici USR nu era ce e azi. A contribuit discret, dar eficient”
Ovidiu Voicu, director executiv al Center for Public Innovation, explica intr-o ampla postare cum a contribuit, discret, presedintele Klaus Iohannis la modificarea legislatiei electorale astfel incat a permis USR sa ajunga acum la un procent de peste 20%.
„Noul partid a ajuns azi la peste 20% din voturi, in doar trei ani. Iar la toate aceste lucruri, a contribuit discret, dar eficient, presedintele Iohannis”, subliniaza Ovidiu Voicu, care a participat la negocierile pentru modificarea legislatiei electorale.
„Eu cred ca abordarea presedintelui Iohannis, combinata cu libertatea celui de-al doilea mandat (cel pentru istorie, nu pentru realegere), cu un guvern care nu e complet ostil, va contribui puternic la cresterea capacitatii statului de a construi, de a genera o renastere sociala. Si pentru asta sunt hotarat sa il votez la alegerile din anul asta”, a adaugat Ovidiu Voicu.
Postarea integrala a lui Ovidiu Voicu:
Daca nu era Presedintele Iohannis, nici USR nu era ce e azi.
Acum ca v-am atras atentia, sa va spun o poveste mai lunga, cu o concluzie mai scurta.
In 2015, s-a intamplat la noi o modificare a legislatiei electorale. Ii putem spune si reforma, desi poate fi prea pretentios. Privind retrospectiv, au fost trei motive majore pentru care partidele parlamentare au dorit aceste schimbari:
(1) Partidele parlamentare erau intr-o mare problema financiara, cu datorii uriase acumulate in timp.
(2) Toata lumea dorea sa scape de catastrofa numita „vot uninominal”, dar si sa clarifice pe cat se poate procedurile ce se aplica in perioada electorala.
(3) Politicienii s-au speriat putin de mania populara de la turul 2 al alegerilor prezidentiale din 2014.
Dupa cum poate va amintiti, s-a format o Comisie speciala in Parlament, au inceput discutiile. Comisia a fost initial condusa de dl. Zgonea, de la PSD, apoi de dl. Voicu, de la PNL. In Parlament, activitatea Comisiei a fost relativ transparenta (comparat cu altele), adica nu chiar toate deciziile s-au luat in spatele usilor inchise.
Ca urmare a punctului (3) de mai sus, au fost acceptati la dezbateri si niste civili mai insistenti. Asa am ajuns si eu sa particip, alaturi de alti colegi oengisti.
Au fost mai multe schimbari adoptate de Comisia respectiva. Partidele parlamentare si-au bifat toate doleantele. Spre exemplu, legea finantarii partidelor, care prevede decontarea cheltuielilor de campanie din fonduri publice, a fost pusa pe masa deja scrisa si adoptata ca atare.
Dintre prevederile relevante pentru deschiderea vietii politice, tot retrospectiv, au trecut doua mari schimbari, ambele mici reforme.
Prima este generalizarea SIMPV, sistemul electronic de monitorizare a votarii. Acesta este o arma letala impotriva fraudei la urne. Meritul principal revine AEP si STS, care au pilotat sistemul si au venit cu propunerea de implementare imposibil de refuzat.
A doua prevedere importanta este reducerea numarului minim de membri fondatori ai unui partid de la 25.000 la doar 3. Asta era o doleanta veche a societatii civile. Inainte sa apara cineva pe-aici sa se bata cu caramida in piept ca el sau ea a cerut primul, va rog sa cititi scurtul istoric de aici: https://lacoltulstrazii.wordpress.com/…/de-cati-cetateni-e…/
Sansa si perseverenta unor oameni au facut ca in perioada de functionare a Comisiei, Curtea Constitutionala sa admita sesizarea Partidului Pirat si sa spuna ca 25.000 e prea mult. In paranteza fie spus, nu va mirati daca nu ati auzit de Partidul Pirat in alegeri: oamenii respectivi au urmarit un principiu, nu neaparat puterea.
Acum, Parlamentul putea sa aleaga si 10.000: exista o alta decizie a CCR care spune ca 10.000 nu e chiar asa mult (vezi istoricul din link-ul de mai sus). Totusi a ales 3. Poate a facut-o sa scape de gura civililor. Oricum a combinat acest pas inapoi cu alte prevederi excesive care sa limiteze accesul la alegeri (spre exemplu, numarul ridicat de semnaturi).
Ceea ce stie mai putina lume e ca singurele intalniri intre reprezentantii Comisiei si societatea civila, la care cu adevarat a existat un dialog real, aplicat pe textul de lege, au fost cele mediate de Administratia Prezidentiala. Sunt ferm convins ca fara aceste discutii, unele dintre ele organizate efectiv la Cotroceni, nici macar minimele concesii facute de partidele parlamentare nu ar fi trecut. Fara influenta directa a dlui. Iohannis in PNL, mica reforma s-ar fi blocat.
Nu e singura situatie in care Presedintele si-a exercitat functia de mediere discret, dar cu rezultate. Mai stiu si de altele, nu neaparat din experienta directa. Este modul in care dl. Iohannis a ales sa isi exercite functia, in limitele ei si in conditiile unui mandat ingrat, in care a avut permanent o majoritate parlamentara ostila.
Uneori a fost frustrant. Uneori, in enervarea momentului, poate mi-as fi dorit si eu un presedinte-jucator vesnic la atac, vesnic virulent, vesnic la televizor. La rece, nu cred ca ar fi fost mai bine: ar fi dat PSD o imagine publica a „Statului Paralel”, consolidandu-i discursul.
Eu cred ca abordarea presedintelui Iohannis, combinata cu libertatea celui de-al doilea mandat (cel pentru istorie, nu pentru realegere), cu un guvern care nu e complet ostil, va contribui puternic la cresterea capacitatii statului de a construi, de a genera o renastere sociala. Si pentru asta sunt hotarat sa il votez la alegerile din anul asta.
Revenind la discutia despre reforma electorala, cert e ca aceasta modificare, partidul cu 3 membri, a spart oligopolul partidelor parlamentare. A permis infiintarea USB in timp util. Rezultatul nesperat al echipei lui Nicusor Dan in alegerile locale din Bucuresti a generat energia civica din care s-au strans 200.000 de semnaturi (nu se asteptau alde PSD si PNL!), a permis noului USR sa candideze si sa intre in Parlament. Asta i-a oferit o tribuna de exprimare si, foarte important, acces la importante fonduri publice. Noul partid a ajuns azi la peste 20% din voturi, in doar trei ani. Iar la toate aceste lucruri, a contribuit discret, dar eficient, presedintele Iohannis.
