DNA reactioneaza, arata amploarea prapadului creat de Coalitia Neagra. Mii de dosare ale coruptilor sunt anihilate
DNA a emis, joi, un comunicat de presa in care detaliaza ce efecte vor avea asupra activitatii de urmarire penala modificarile la codurile penale care au fost votate, miercuri, in Parlament de Coalitia PSD-ALDE-UDMR.
La solicitarea reprezentantilor mass media, referitor la modificarile legislatiei penale adoptate de Parlament la data de 24 aprilie 2019 (Codul Penal, Codul de procedura penala, Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, proiectul de act normativ privind contestatia in anulare) Directia Nationala Anticoruptie exprima urmatorul punct de vedere:
In situatia intrarii in vigoare, modificarile la legislatia penala vor afecta in mod substantial activitatea de urmarire penala si implicit tragerea la raspundere a celor care au savarsit fapte penale, implicit fapte de coruptie sau asimilate coruptiei.
Concret, modificarile adoptate la cele trei legi vor determina urmatoarele consecinte:
– autorii unor categorii largi de fapte care sunt in prezent sanctionate de legea penala nu vor mai putea fi trasi la raspundere;
– se reduc limitele de pedeapsa pentru anumite infractiuni ceea va avea ca efect prescrierea raspunderii penale, adica va fi depasit termenul in care autorii acestor fapte vor putea fi pedepsiti;
– se impun conditii suplimentare pentru ca anumite fapte sa poata intra in sfera infractiunilor, prin urmare, numeroase dosare aflate deja pe rol la parchet sau instante se vor clasa;
– se introduc conditii suplimentare pentru ca anumite cerinte aprobate prin directive europene, cum ar fi confiscarea extinsa, sa poata fi aplicate efectiv, ceea ce va ingreuna recuperarea foloaselor obtinute prin infractiuni.
1. Nu mai este considerata infractiune si, prin urmare, nu mai este pedepsita, fapta de abuz in serviciu cu obtinere de foloase necuvenite asa cum este formulata de art. 132 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
Articolul 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se abroga.
Consecinta:
Abrogarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 afecteaza in mod grav activitatea desfasurata de catre Directia Nationala Anticoruptie, in conditiile in care exista un numar de 1.249 dosare in care a fost inceputa urmarirea penala in rem sau in personam pentru aceasta infractiune.
Aproximativ 25% din totalul infractiunile trimise in judecata de DNA reprezinta infractiune definita de art. 132 din Legea nr. 78/2000
Prin urmare, daca intra in vigoare, aceasta modificare ar determina inchiderea unui procent important din numarul cauzelor solutionate in prezent de catre Directia Nationala Anticoruptie.
Mai mult, articolul respectiv transpune in legislatia romana dispozitiile art. 19 privind abuzul de functie din Conventia O.N.U. privind Coruptia (Conventia de la Merida) ratificata de Romania. Conform acestui articol, una dintre caracteristicile infractiunii de coruptie este conditia ca fapta sa fie comisa in scopul obtinerii unor avantaje necuvenite pentru sine sau pentru altul.
2. Termenele de prescriptie se reduc (se micsoreaza perioada de timp in care autorii pot fi trasi la raspundere); se ingreuneaza modalitatea de intrerupere a cursului prescriptiei.
Termenele de prescriptie se reduc
„De la 10 la 8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani; De la 8 la 6 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;”
Aceasta modificare afecteaza major activitatea Directiei Nationale Anticoruptie, intrucat infractiunile care sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie (prevazute de Legea nr. 78/2000) intra in categoria infractiunilor pentru care se reduc termenele de prescriptie.
Consecinta: clasarea cauzelor, respectiv incetarea procesului penal.
Acest lucru va produce consecinte mai ales in cauzele complexe cu mai multi inculpati si cu mai multe infractiuni
Multe dosare dintre cele aflate in instrumentare risca sa fie clasate, iar dintre cele deja trimise in judecata, multe risca sa fie finalizate cu incetarea procesului penal, pe motiv de prescrierea faptelor.
Practic, prin aceasta modificare, in toate cauzele Directiei Nationale Anticoruptie se vor reduce termenele de prescriptie, situatie in care un mare numar dintre persoanele suspectate pentru comiterea faptelor de coruptie vor putea scapa de raspunderea penala.
3. Descoperirea si tragerea la raspundere a infractiunilor de dare de mita si trafic de influenta este extrem de mult ingreunata de noua prevedere ce limiteaza la un an termenul pana la care persoana care a savarsit fapta, in caz ca o denunta, nu mai este pedepsita.
„Mituitorul/faptuitorul nu se pedepseste daca denunta fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai tarziu de 1 an de la data savarsirii acesteia.”
In foarte putine cauze, denuntatorii anunta organele de urmarire penala imediat dupa consumarea infractiunii, deoarece la acel moment sunt multumiti de folosul primit in schimb.
Din practica, s-a constatat ca, denunturile se inregistreaza cand apar neintelegeri intre participantii la infractiune sau cand acestia doresc sa profite de cauzele de reducere a pedepselor. Nu se explica ratiunea pentru care se doreste protejarea celor care au luat mita si garantarea faptului ca, dupa trecerea a un an nu mai pot fi trasi la raspundere.
Nu e indicat nici un argument care sa justifice o asemenea modificare. In legislatia romana, cauza de nepedepsire a denuntatorului pentru infractiunile de coruptie e o institutie traditionala, in vigoare in mod neintrerupt din 1936.
4. Infractiunile de coruptie si cele asimilate, precum si a infractiunilor de fraudare a fondurilor europene intra in sfera acelora pentru care acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, devine circumstanta atenuanta.
Se consacra un tratament penal mai bland pentru cele mai grave infractiuni.
De asemenea, aceeasi actiune, respectiv acoperirea integrala a prejudiciului de catre oricare dintre autorii infractiunii, in cauzele de coruptie, determina reducerea la jumatate a limitelor de pedeapsa pentru toti participantii infractiunii, chiar daca plata a fost facuta doar de unul dintre acestia.
Se creeaza inechitate intre inculpati: autorii infractiunii de furt calificat, spre exemplu, nu beneficiaza de circumstanta atenuanta, dar cei care fraudeaza bugetul Uniunii Europene, da. De asemenea, beneficiaza cei care fac trafic cu minori, spala bani, fac trafic de organe.
Nu exista decizie CCR, directiva europeana care sa justifice amendamentul.
5. Desi aparent aria confiscarii extinse se largeste si va cuprinde toate infractiunile cu pedepse mai mari de 4 ani, se introduc conditii suplimentare care ingreuneaza aplicarea institutiei confiscarii extinse.
Spre exemplu, nu vor mai face obiectul confiscarii extinse bunurile transferate unui membru al familiei sau unui tert, daca acesta nu cunostea ca scopul transferului este evitarea confiscarii.
6. Se limiteaza situatiile in care procurorii pot ridica documente sau inscrisuri necesare in investigatii penale si, de asemenea, se ingreuneaza posibilitatea ca organele de urmarire penala sa obtina date privind tranzactiile financiare.
Si prin aceste modificari, se restrange nejustificat culegerea de probe in cauzele penale, fiind necesara existenta de „probe sau indicii”, fata de reglementarea in vigoare care prevede doar conditia „suspiciunii rezonabile”.
7. Se restrange nejustificat posibilitatea acordarii statutului de martor amenintat.
„In cazul in care exista probe sau indicii temeinice ca viata, integritatea corporala, libertatea, bunurile sau activitatea profesionala a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse in pericol ca urmare a datelor pe care le furnizeaza organelor judiciare sau a declaratiilor sale, organul judiciar competent acorda acestuia statutul de martor amenintat si dispune una ori mai multe dintre masurile de protectie prevazute la art. 126 sau 127, dupa caz.”
Prin aceasta modificare se restrange nejustificat posibilitatea acordarii statului de martor amenintat fiind necesar sa existe „probe sau indicii”, fata de reglementarea existenta acum care prevede doar conditia „suspiciunii rezonabile”.
