Doctorita nervoasa din Slobozia, DESFIINTATA de un pacient. Punct cu punct: „E obligatoriu sa ti se zambeasca”
Mesajul doctoritei Mirela Nitu din Slobozia, care se arata revoltata de comportamentul pacientilor care vin la Urgente, a devenit viral, starnind o adevarata furtuna pe retelele sociale si pe internet. Multi inteleg lipsurile si presiunile cu care se confrunta medicii, insa foarte multi constata ca medicii ar trebui si ei sa aiba un comportament mai cald fata de oameni.
Mesajul, postat pe aktual24.ro aici, are zeci de comentarii furioase sau amare. Iata insa comentariul civilizat si argumentat al unuia dintre romanii care au tinut sa-i raspunda doctoritei:
Doamna Mirela Nitu, daca ma duc la UPU si nu la restaurant – unde sper totusi sa nu ma duc, ca scurtcircuiteaza speranta de viata (la UPU scade vertiginos speranta de viata, nu la restaurant). Deci, daca la UPU am marea nefericire sa ma duc (bat in lemn):
1. Zic o rugaciune in gand si citesc un verset din Biblie, sa am sansa de a da peste un medic care sa nu se simta oripilat daca discut in amanunt cu el despre simptomele mele(nu ale lui/ei). Adica sa gasesc un medic care sa nu se uite la norma si la ceas, chiar daca 1000 de oameni se cauta prin buzunare, in fata usii. Ca la UPU n-ar fi cazul sa ti se spuna: „Lasa-ne pe noi sa punem diagnosticul”.
Toata gloata de medici civilizati si educati corespunzator stiu ca „Jumatate de diagnostic e pus de pacient, iar cealalta jumatate de medic”. Nu pe medic il doare putin sub splina, sau langa vezica. Pe pacient il cam doare, cu intepaturi sau fara, profund sau mai lejer, simptom pe care medicul nu-l afla de la Georgiana asistenta, sau de colegu’ Mombakatumbe, ci chiar de la insusi pacientul.
Zic asta, pentru ca am intalnit mai multi medici oripilati ca le furnizezi detalii, decat medici profund jigniti de faptul ca intri brusc in „silentio stampa”!
2. Reiau. Daca vine UPU la mine, taman cand eu vreau sa ma duc la Sinaia sau la Mamaia, as indrazni sa vreau sa nu mai simt priviri de gresie si cuvinte cu gust de dezinfectant, ca destula gresie te raceste instant la intrarea in spitale, si destule mirosuri te trimit cu gandul la formol(macar ca nu ai venit niciodata in contact cu el)…
Vreau sa vad un om care sa-mi transmita un pic de alinare sufleteasca, in toata splendoarea ei de panica creata de starile care nu-s deloc compatibile cu o statiune unde o receptionera te priveste chioras si tu fugi la plaja – facand haz de bosumflarea aleia. Cand vine UPU la tine, sau te impinge nevoia pe tine catre UPU, nu cred ca te curata de dureri frustrarile doctoritei cu probleme sentimentale sau deranjamentul orgoliului domnisoarei asistente cu atestat. La UPU, inca de la intrare, te ia cu panica pe sub burta, iti intra o clanta in fund, parca ti se pune – ca un carcel – nevoia de non-UPU, ceea ce necesita atitudini prietenoase, zambete de gradinita, sa nu te copleseasca panica si sa te porti si tu cu medicul cum se poarta el cu tine.
Daca privesti si tu urat, s-ar putea sa-ti zica medicul ca nu esti la tine acasa si ca mai bine te-ai duce la tine acasa, sa nu mai fie nevoit sa-ti suporte aroganta care are neobrazarea sa contamineze aroganta demna a tagmei medicilor. Bine-nteles ca nu ti-o zice direct, ci iti da de inteles – cum iti dau chelnerii la restaurant, de te trimit cu gandul la scuipatul in mancare.
Una peste alta, la UPU chiar e obligatoriu sa ti se zambeasca, oricat de mici sunt salariile (nici ale celor care vin la un simplu UPU nu sunt mai mari, ca dac-ar fi mai mari s-ar duce la un UPU dotat cu clowni si jongleuri), oricat de stresanta e munca medicului. Se presupune ca un adevarat medic isi alege meseria asta din prea multa mila fata de durerile omenirii, nu pentru ca mamuca si tatuca i-a bagat o pila la Medicina! Deci, din mila, din solidaritate, din frica de Dumnezeu sau din pur si simpla obligatie morala, chiar daca e in zdrente si cu burta oarecum goala, unui medic ii sta bine sa aline suferintele si cu o seringa de zambet fiziologic, ca suferinta fizica datatoare de suferinte emotionale e mai aspra decat oripilarea medicului obisnuit cu linguselile. Iar daca e singur in fata unui milion de pacienti ce au venit la UPU chiar cand toti aia vroiau sa stea acasa, sa faca bine sa tipareasca o cerere catre minister, cerere in care sa solicite respectuos si ferm un coleg!
3. La UPU nu ma duc din cauza ca ma simt prea bine. Acolo ma duc cu dureri si cu speranta ca maine ma duc la Poiana Brasov. Cand ajung acolo cu durerile si glicemia 0, normal ca ma astept la calmante urgente, cu mult inainte ca medi cul sa aiba un diagnostic! Prima grija e ameliorarea starii fizice si psihice, adica eliminarea simptomelor oribile care m-au trimis direct la UPU, nu sa fiu nevoit sa zac pe 3 scaune cu intepaturi la fiere sau cu voma in barba(scuzati limbajul din afara marii familii care reuneste exclusiv medicii), pana se indura doamna sau domnul Doctor sa vina cu un calmant.
4. Bine-nteles ca, daca medicul de la UPU ma intreaba ce am mancat, durerea ma cam opreste din laudele cu regimul si supica. Ii zic direct ca am bagat in gura o ditamai galeata cu aripioare picante de la KFC, iar in fund un supozitor expirat. Ca nu am chef de laude, din cauza durerilor atroce si a raului teribil, nu pentru ca ma chinuie foamea din lipsa de timp. Banuiesc ca as prefera sa-mi fie foame la locul de mu nca, decat sa-mi fie rau la UPU. Daca medicului ii e foame, in timpul peroratiilor tale digestive, sa zica: bai, asta de aici, asta de pe langa mine, ia mai taci cu „mistourile” gastronomice, ca mi-e foame si n-am chef!”. Sunt sigur ca o mie de rude ale pacientilor ar alerga la toate restaurantele de pe langa UPU. In concluzie, permiteti-mi sa nu cred ca un pacient aiureaza cu privire la ce a consumat sau de ce a abuzat, chiar in toiul crizei si cand stie ca adevarul i-ar salva viata.
5. Cand mergi la UPU si nu mai vrei sa te intorci acasa, sigur stii ca te intorci cu dureri – ca matusa-mea. Si pe ea o tot trimit aia de la UPU acasa, cu diagnostice care mai de care mai ilare si mai diferite de adevarul ascuns undeva in strafundurile incompetentei medicale autohtone. Deci, sa nu creada cineva ca s-ar prefera un pat de spital dotat cu UPU, unui pat de Junior Suite la Hilton. Nimeni nu merge cu bagajul in vacanta, la UPU din Slobozia. Toti aia cu bagaje se duc acolo, fiindca nu mai suporta durerile de acasa si vor un diagnostic si tratament definiv, sa scape de fugitul catre UPU in toiul noptii! Cand va exista competenta, bagajele se vor tot rarii, pana vor disparea din peisajul unitatilor de primiri urgente.
6. Cand stau cu bagajul la usa si capul in palme, inseamna ca nu ma tin puterile nici sa chem un taxi, asa ca e perfect normal sa mi se puna la dispozitie o ambulanta. Dar, sa fiu sincer, aici tind sa fiu de acord cu doamna Doctor Mirela Nitu. Daca pacientul se simte bine, nu vad de ce n-ar face o plimbare, sau chiar sa cheme un var cu o masina.
7. Si ca sa inchei si eu, ca am obosit sa tot scriu, stresat de lacunele sistemului medical romanesc, despre lacunele sistemului medical romanesc, tin sa zic ca amenintarile cu televiziunea, „reclamatiile”, judecata, etc, sunt total inutile. Nu exista medic care sa se sinchiseasca de asa ceva. Nu exista medic de la UPU, sau de pe alte sectii, pe care sa-l doara la genunchi de urmarile unei necuviinte sau chiar al unui malpraxis cu consecinte grave! Pentru ca Colegiul Medicilor e o familie. Nu se zgarie in fund cu unghiile, unii pe altii, si nu vor fi anchetati de domnul cutarescu procuror a carui sotie sta sa nasca fix la o maternitate de langa un UPU. Iar daca sotia procurorului cutarescu chiar nu sta sa nasca, sigur se gaseste un var de-al cutarescului procuror c are sa faca o entorsa demna de un UPU, peste un timp oarecare si relativ. Or televiziunile sunt inutile, in conditiile in care se cunoaste faptul ca telespectatorii uita repede.
Oricum am da-o, tot pacientul ramane cu o pierdere mai mare sau mai mica. Unii pierd una mica (cazul Ciomu), altii una mare, ceva mic, ceva mai mare, sau chiar ceva prea mare si incompatibil/a cu o noua vizita la UPU – viata. Medicii care nu sunt controlati cumva, care nu au teama macar de ceva, aceia vor deveni mici dictatori care vor timora populatia si mereu vor ameninta cu statutul de specie aflata pe cale de disparitie!
In plus, privind departe, ca medicii nostri spre occident, sa nu uitam ca medicii de acolo nu dau motive pacientilor sa se comporte asa cum se comporta pe la noi (cum se comporta unii)! Un zambet de UPU si o paza mai buna la aceste unitati de primiri urgente ar rezolva situatiile ce se lasa cu violente si strambaturi de nas, fie ca e vorba de nasul inalt al unui medic, sau nasul mic si rosu al pacientului ce are nesansa sa nu fie la Marriott.
Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook
