Enervat de SOV, CTP dezvaluie mai multe convorbiri telefonice cu Vantu. „Curvasariile politice ale lui Dan Voiculescu” sunt amintite
Cristian Tudor Popescu are o replica usturatoare la adresa lui Sorin Ovidiu Vantu, care a sustinut intr-o postare pe Facebook ca jurnalistul a „incasat ani in sir leafa de la mine”.
CTP mentioneaza ca a fost doar colaborator al postului Realitatea TV, patronat la acea vreme de SOV. CTP dezvaluie totusi cateva convorbiri telefonice cu SOV, in care acesta i-a spus ca ar dori sascrie o carte cu care „sa ia premiul Nobel”.
„Popularul postac al puscariilor, S.O. Vantu, imi face onoarea de a arunca asupra mea un jet de insulte „literaturizate”, fecalo-flecar, cu damfuri freudiene. Pretextul: i-am citat zicerea „Intariti-va statul!” si am comunicat starea actuala a d-sale, prin expresia „domiciliat la puscarie”. Atat.
In reveriile megalomane ale recluziunii sale, celebrul hotoman vede „satisfactia si triumful din glasul si privirea dumneavoastra atunci cand indicati locatia nefericita in care ma aflu”. Ca si cum eu l-as fi bagat unde este.
Putin imi pasa de fiintarea dlui Vantu, c-o fi la racoare, c-o fi liber. In egala masura ma ating insultele sale contorsionate snob.
Motivul pentru care scriu acest text sunt urmatoarele alegatii ale individului:
„Incasand ani in sir leafa de la mine, apreciati ca lumea va considera inca un slujbas al meu. Evident ca aceasta exorcizare este facuta doar de ochii lumii. In realitate, stiti a (sic!) dracului de bine ca banii pe care i-ati primit sunt bani obtinuti in mod legal, urmare a capacitatii mele de a genera profit inaintea altora. Daca intr-adevar ati fi considerat ca sunt bani furati, ati fi socotit cat ati incasat de la mine si, urmare a inaltei dumneavoastra moralitati, mi i-ati arunca in fata”.
Aceasta era metoda dlui Vantu cu slujbasii sai. Ii angaja si platea ca sa poata sa-i insulte cand avea chef, sa-i umileasca, asa cum demonstreaza stenogramele date publicitatii in epoca. Satisfactia si triumful sau maxim de complexat cultural era sa vada insi cu pretentii intelectuale pres in fata lui. Ceea ce incearca acum, tardiv si cu tupeul disperarii, sa faca si cu mine.
Subsemnatul nu am fost niciodata „slujbasul” lui Vantu. Nu am fost angajat al televiziunii Realitatea, cum nu am fost angajat al niciunei televiziuni, niciodata. In calitate de colaborator extern, am realizat, impreuna cu Emil Hurezeanu, o emisiune de marca a postului, „Cap si Pajura”. Am aparut cu scurte comentarii la stiri, cand am fost invitat. In rest, nu am avut nicio treaba, nici cu redactia, nici cu conducerea postului. Cu Vantu nu am semnat nimic si nu l-am vazut vreodata la fata in toti acei ani. El m-a sunat de doua sau trei ori, ca sa ma roage sa revin la conducerea Clubului Roman de Presa, „cu sustinerea lui”, sa-mi propuna sa fiu director editorial al trustului Realitatea si ca sa-mi spuna ca sunt un scriitor de geniu. Tot atunci m-a intrebat ce parere am de gandul care-l bantuie, sa lase tot si sa se apuce sa scrie un roman cu care sa ia premiul Nobel.
Banii pe care i-am castigat la Realitatea sunt banii mei, munciti, mult mai putini decat luau „batraneii” si „bebelusii” de top ai lui Vantu. Cat am lucrat acolo, personajul nu avea nicio condamnare. Am rupt unilateral colaborarea in 2007, cand Vantu si-a manifestat public admiratia fata de curvasariile politice ale lui Dan Voiculescu. La rugamintea lui Emil Hurezeanu, am reluat-o in toamna 2008. Am rupt-o din nou, definitiv, in primavara lui 2009, an electoral, cand tararea postului de catre Vantu in manoperele lui politice a devenit tipatoare.
Nu, domnule Vantu, n-ati reusit niciodata sa ma infigeti in insectarul dvs de colectionar si stiu ca asta va roade.
In finalul tangentelor noastre pe aceasta lume, nu am a va spune decat ca nu puteti sa luati Nobelul, deoarece, in ciuda cartilor pe care vi le-ati vrafuit in cap, nu sunteti nimic altceva decat un veleitar bombastic, fara pic de talent literar”, a scris CTP pe Facebook.
