Epoca victoriana, intre inventii interesante si obiecte letale. Obsesia mortala pentru verdele smarald

Era victoriana a fost una a elegantei si rafinamentului. A fost o perioada de noi inventii interesante, precum telegraful si telefonul. Insa, de la carti si biberoane pana la produsele de machiaj si bilele de biliard, chiar si obiectele uzuale de uz casnic puteau fi letale.

Iata cateva dintre cele mai periculoase obiecte victoriene pe care oamenii le-au pastrat in casele lor, le-au folosit pe corpul lor sau le-au dat copiilor, potrivit allthatsinteresting.

Victorienii iubeau culoarea – ceea ce insemna ca imbracamintea, cartile, sticlele si articolele din sticla erau adesea imbibate in arsen, care producea un verde electric atunci cand era amestecat cu cupru. Le pasa de aspectul lor – dar articolele cosmetice precum pudrele de fata, tratamentele de par si sapunul contineau substante chimice periculoase. Si chiar si materialele nou descoperite, cum ar fi radiul si parkesinul (plastic sintetic derivat din celuloza organica), s-au dovedit a fi letale.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, inventatorul Carl Wilhelm Scheele a creat o nuanta vibranta de verde amestecand arsen si cupru. Anterior, aceasta culoare putea fi produsa doar prin amestec de galben cu albastru. Insa Scheele a produs o culoare nou-nouta, „verde smarald” sau „verde Paris”, pe care victorienii o incorporau cu nerabdare in viata lor de zi cu zi.

Culoarea verde plina de viata a aparut in rochii, tapet, carti, vopsele, flori artificiale, sticle si alte obiecte. Oamenilor le-a placut in special ca isi pastra nuanta stralucitoare atat in lumina naturala cat si la lumina lampii cu gaz. Chiar si regina Victoria a fost un fan al acestei nuante. Cu toate acestea, articolele fabricate cu arsen erau foarte toxice. In ciuda acestui fapt, verdele smarald a ramas popular in anii 1870 si 1880.

Colorantii cu arsenic nu numai ca puteau provoca leziuni ale pielii, dar simplul act de transpiratie putea trage arsenul din tesatura in fluxul sanguin. Acest lucru, la randul sau, putea determina cedarea ficatului si a rinichilor. Femeile care purtau rochii cu arsenic ar putea, de asemenea, sa inceapa sa verse sange sau sa-si piarda parul.

„Ei bine, fascinanta purtatoare putea fi numita o creatura ucigasa. Ea are in rochie suficienta otrava pentru a-i ucide pe toti admiratorii pe care ii poate intalni intr-o jumatate de duzina de sali de bal”, scria British Medical Journal in 1862.

La fel ca rochiile, cartile si tapetul verde smarald, sapunul victorian continea uneori arsen. Desi unii agenti de publicitate promiteau ca arsenul din produsul lor este „absolut inofensiv”, sapunul putea provoca leziuni ale pielii si chiar moartea.

Daca erai o femeie victoriana preocupata de tenul ei, erai intr-un pericol si mai mare. S-ar putea sa fi fost tentata sa cumperi o cutie de „Safe Arsenic Complexion Wafers” de la farmacie, care promitea sa trateze pistruii, punctele negre, cosurile, pielea „noroioasa” si alte pete.

De asemenea femeile erau incurajate sa ciuguleasca „napolitane cu arsenic pentru ten” pentru a obtine paloarea delicata la moda la acea vreme. Acestea, desigur, contineau arsen si erau periculoase.

Radiul a fost descoperit la inceputul secolului al XX-lea, iar oamenii au fost fascinati de modul in care ar putea face sa straluceasca obiecte precum cadranele ceasurilor. Radiul a fost folosit in multe obiecte diferite in epoca victoriana si edwardiana, inclusiv tigari, machiaje si pasta de dinti. Cu toate acestea, radiul este foarte radioactiv si periculos. Poate provoca probleme de sanatate precum anemie, fracturi osoase, necroza a maxilarului si leucemie.

Soldatii de jucarie erau adesea facuti din plumb sau pictati cu plumb – devenind periculosi pentru copii.

Parkesinul, un plastic victorian popular, utiliat la tot felul de obiecte, de la piepteni la gulerele camasilor, era extrem de inflamabil pe masura ce se degrada si era exploziv la impact.

Acidul carbolic (fenolul) era folosit la curatenie, dar multa vreme acesta a venit in ambalaje care pareau identice cu cele  pentru produse de uz casnic, cum ar fi praful de copt. Legislatia a facut in cele din urma ilegala vanzarea substantelor chimice periculoase in ambalaje similare cu cele ale produselor de uz casnic.

Crinolinele erau populare in epoca victoriana, dar foarte inflamabile, ceea ce a dus la moartea multor femei care s-au apropiat prea mult de o flacara deschisa.

Produsele restauratoare pentru par, pe care le foloseau pe parul gri sau decolorat, contineau plumb si kerosen.

Un sirop care promitea sa calmeze copiii, sa curete dintii, sa improspateze respiratia si sa amelioreze constipatia continea morfina si alcool, ceea ce crea dependenta si uneori era fatal.

Jobenele erau facute cu nitrat de mercur, care provoca otravire cu metale grele. De fapt, expresia „nebun ca un palarier” a aparut atunci cand lucratorii care au facut palariile au inceput sa sufere de probleme de sanatate precum tremuraturi, probleme de vorbire si halucinatii dupa expunerea la compusul chimic.

Unele prespapier-uri de sticla aveau o culoarea verde fluorescenta obtinuta cu ajutorul uraniului, care poate provoca insuficienta renala si pulmonara la oameni.

In anii 1880, pastilele cu clorat de potasiu erau folosite pentru a calma durerile de gat. Cu toate acestea, cloratul de potasiu si poate arde daca intra in contact cu praful sau cu scamele. De asemenea oamenii luau adesea laudanum – opiu care contine morfina si codeina.

In epoca victoriana, au fost introduse o serie de biberoane pentru copii, cu nume precum „Mummies Darling”, „The Princess”, „Little Herub” sau „The Alexandra”. Cu toate acestea, tuburile de cauciuc ale sticlelor erau greu de spalat bine – iar unii experti au sugerat mamelor sa astepte cateva saptamani intre curatari – ceea ce a oferit mediul perfect pentru cresterea bacteriilor mortale. Astazi, aceste sticle sunt cunoscute drept „sticlele ucigase”.

Azbestul era folosit in multe obiecte, precum fierul de calcat, jucarii, manusi de cuptor si imbracaminte. Frigiderele, populare in epoca edwardiana, pierdeau adesea gaze toxice precum amoniacul, clorura de metil si dioxidul de sulf.

Electricitatea era noua in epoca victoriana, ceea ce a dus la multe electrocutari accidentale. Oamenii s-au ranit adesea atingand fire neizolate sau de la trecerea prea multor cabluri de la o singura priza simultan. Au fost inventate inclusiv fete de masa electrice, care erau un pericol major de incendiu.

Cand era vorba de casa victoriana, insa, exista in special o camera plina de obiecte periculoase: baia. Asta daca reuseai sa ajungi teafar pna acolo.

Scarile din casele victoriene – in special cele destinate servitorilor – puteau fi inguste si subrede si erau deosebit de periculoase pentru oricine avea o fusta lunga sau ducea o tava grea.

Cazile erau adesea pline cu apa fierbinte, ceea ce insemna ca victorienii se puteau opari daca nu erau atenti. Iar BBC relateaza ca unele bai chiar au explodat, deoarece metanul si hidrogenul sulfurat, care se acumulau in canalizare, se puteau aprinde.