Exista o „gaura gravitationala” in Oceanul Indian, iar oamenii de stiinta cred acum ca stiu de ce
Exista o ”gaura gravitationala” in Oceanul Indian – un loc in care atractia gravitationala a Pamantului este mai slaba, masa este mai mica decat in mod normal iar nivelul marii scade cu peste 100 metri, transmite CNN.
Aceasta anomalie i-a nedumerit foarte mult timp pe geologi, dar acum cercetatorii de la Indian Institute of Science din Bengaluru, India, au gasit cea mai credibila explicatie pentru formarea ei: coloane de magma care vin din adancul planetei, la fel ca cele care duc la crearea vulcanilor.
Pentru a ajunge la aceasta ipoteza, echipa a folosit supercomputere pentru a simula modul in care s-ar fi putut forma zona, mergand pana la 140 de milioane de ani in urma. Descoperirile, detaliate intr-un studiu publicat recent in revista Geophysical Research Letters, se concentreaza in jurul unui ocean antic care nu mai exista.
Un ocean pe cale de disparitie
Oamenii sunt obisnuiti sa creada ca Pamantul este o sfera perfect rotunda, dar acest lucru este departe de adevar. Coautorul studiului, Attreyee Ghosh, a declarat ca Pamantul este „un cartof cu cocoloase”. „Deci, din punct de vedere tehnic, nu este o sfera, ci ceea ce numim elipsoid, deoarece, pe masura ce planeta se roteste, partea din mijloc se umfla spre exterior”.
„Planeta noastra nu este omogena in ceea ce priveste densitatea si proprietatile sale, unele zone fiind mai dense decat altele – acest lucru afecteaza suprafata Pamantului si gravitatia sa„, a adaugat Ghosh.
„Gaura de gravitatie” din Oceanul Indian este cel mai jos punct al acestui geoid si cea mai mare anomalie gravitationala a acestuia, formand o depresiune circulara care incepe chiar in largul varfului sudic al Indiei si se intinde pe o suprafata de aproximativ 3 milioane de kilometri patrati.
Anomalia a fost descoperita de geofizicianul olandez Felix Andries Vening Meinesz in 1948, in timpul unui studiu gravitational efectuat de pe o nava, si a ramas un mister.
Pentru a gasi un posibil raspuns, Ghosh si colegii sai au folosit modele computerizate pentru a da ceasul inapoi cu 140 de milioane de ani, pentru a vedea imaginea de ansamblu, din punct de vedere geologic. „Continentele si oceanele se aflau in locuri foarte diferite, iar structura densitatii era, de asemenea, foarte diferita”.
Pornind de la acest punct de plecare, echipa a efectuat 19 simulari pana in prezent, recreand deplasarea placilor tectonice si comportamentul magmei, sau a rocilor topite, in interiorul mantalei. In sase dintre scenarii, s-a format o depresiune geoidala similara celei din Oceanul Indian.
Factorul distinctiv in toate cele sase modele a fost prezenta unor pene de magma in jurul nivelului scazut al geoidului, care, impreuna cu structura mantalei din vecinatate, se crede ca sunt responsabile pentru formarea „gaurii gravitationale”, a explicat Ghosh.
Simularile au fost rulate cu diferiti parametri de densitate pentru magma, iar in cele in care nu au fost prezente aceste pene de magma, nu s-a format depresiunea. Aceste acumulari de magma isi au originea in disparitia unui ocean stravechi, pe masura ce masa de uscat a Indiei a alunecat si, in cele din urma, s-a ciocnit cu Asia, in urma cu zeci de milioane de ani.
„India se afla intr-un loc foarte diferit in urma cu 140 de milioane de ani, iar intre placa indiana si Asia exista un ocean. India a inceput sa se deplaseze spre nord si, pe masura ce a facut acest lucru, oceanul a disparut si decalajul cu Asia s-a inchis”, a explicat ea.
Viitorul geoidului scazut
Conform calculelor echipei, aceasta anomalie s-a format in urma cu aproximativ 20 de milioane de ani. Este greu de spus daca va disparea vreodata.
Ghosh a spus ca nu toti factorii posibili pot fi luati in considerare in cadrul simularilor.
„Acest lucru se datoreaza faptului ca nu stim cu precizie absoluta cum arata Pamantul in trecut. Cu cat te duci mai departe in timp, cu atat mai putina incredere exista in modele. Nu putem lua in considerare fiecare scenariu posibil si trebuie sa acceptam, de asemenea, faptul ca ar putea exista unele discrepante cu privire la modul in care s-au deplasat placile de-a lungul timpului”, a spus ea. „Dar credem ca motivul general pentru acest nivel scazut este destul de clar”.
