Experienta unui antrenor in Voluntari: „Aveam obligatia de a incolona copiii si de a-i duce ‘cu japca’ sa pupe moaste/ Obligatia de a participa la marsuri si mitinguri electorale”

Marius Ion, fost antrenor de Go in orasul Voluntari, a anuntat inca din 2017, cand a ales sa plece fortat din orasul condus de cuplul Pandele-Firea, cat de puternic este controlul pe care primarul Pandele il exercita asupra comunitatii. Ion a tinut sa readuca in atentie mesajul sau din 2017 in contextul in care Florentin Pandele si Gabriela Firea continua sa sustina ca nu stiau nimic din ce se intampla in „caminele groazei”.

„Apoi, usor-usor, am aflat ca, de fapt, pentru majoritatea antrenorilor locul de munca inseamna mai intai implicare politica, si abia apoi antrenamente si performanta. Apoi, am aflat ca, de fapt, performanta nici nu este neaparat un deziderat pentru majoritatea antrenorilor. Mers pe strazi, la pas prin oras, ca niste postasi necalificati, sa impartim fluturasi, sau felicitari de onomastica; munca fizica la impachetarea si distribuirea pachetelor-ajutor electoral pentru oameni (faina, zahar, ulei, dulciuri etc.), de doua ori pe an; defilare obligatorie cu sportivii, prin fata mai-marilor, de Zilele Orasului; obligatia de a fi activi (ca sa nu zic mai mult) in zilele cu alegeri; obligatia de a sustine cu toti elevii meciurile FC Voluntari; obligatia de a participa la pelerinajul de Sfanta Parascheva – monstruozitatea de pelerinaj in care pleaca, anual, intre 130 si 180 de autocare pline cu oameni din Voluntari; obligatia de a incolona copiii si de a-i duce „cu japca” sa pupe moaste – iar asta e obligatoriu si la scoala; obligatia de a pleca cu autocare in excursii de o zi pe Litoral, pe banii tai, evident; obligatia de a participa la marsuri si mitinguri electorale; practic, obligatia de a participa la toate actiunile prin care sunt prostiti oamenii, sa nu greseasca la votul viitor. Si toate astea sub amenintarea abia voalata ca postul tau nu e asa sigur daca nu participi”, relata fostul antrenor din Voluntari pe Facebook.

Postarea intregrala:

ORASUL #VOLUNTARI. LA ADIO.
(mesaj scris in septembrie)

Stau de ceva timp si ma gandesc daca sa scriu sau nu povestea mea despre tot ce a fost in ultimii 4 ani la Voluntari. M-am apucat acum, dar habar nu am daca si cand voi termina – scriu textul cu distribuire ”doar eu” si voi vedea daca il voi publica, maine, poimaine sau cand o fi sa-l termin. Hai, totusi, la drum!
Totul a inceput acum peste 4 ani. Nu aveam job. O duceam greu, eu si familia mea. Nu ca acum am duce-o mirobolant – dar atunci era groaznic.

Atunci, la inceputul verii, a venit ajutorul din partea a doi oameni – presedintele clubului si directorul structurii superioare. Au acceptat propunerea mea de a incerca cursuri de go in Voluntari. Ca s-o clarific de la inceput: in acesti ani, mi-am platit datoria cu varf si indesat, nu intr-un singur mod. Nu inseamna ca uit ca m-au ajutat, nu uit nicidecum – dar hai sa nu intindem datoria asta mai departe decat ar fi normal, pentru ca ajungem in nisipuri miscatoare. If you know what I mean.

Evident, nici dracu’ nu auzise de go in orasel. Am lucrat toata vara fara salariu, benevol, intr-un soi de perioada de proba neoficiala. In septembrie, fiindca atinsesem targetul de copii stabilit, am facut actele.

Din punctul de vedere al profesiei, au urmat 4 ani minunati. Am avut multi elevi, probabil peste 200 – dar, evident, doar vreo 20-30 au ramas peste ani. Am avut si norocul sa gasesc copii de exceptie, dar si copii care au fost pur si simplu ajutati de acest joc minunat. Poate am gasit si eu metoda, modul corect, atragator, de a relationa cu copiii si parintii lor. Cert e ca am avut si am elevi care – cel putin la prima vedere – iubesc ceea ce facem la antrenamente, la concursuri, in cantonamente. Am avut si performante: in 2016, echipa de go a CSOV a castigat locul 2 la Campionatul National pe echipe (la egalitate de puncte cu locul I, doar numarul de victorii individuale diferentiindu-ne), iar la ultimele Campionate Nationale de Juniori am castigat 8 medalii din 21 posibile, CSOV fiind pe locul I la numarul de medalii pe tara! Cativa elevi de-ai mei au ajuns la lotul national de juniori. Am organizat la Voluntari, timp de 4 ani, concursuri minunate, destinate copiilor, concursuri care au fost cele mai mari la nivel national ca numar de copii participanti, chiar peste campionatele nationale. Nici una dintre performante nu a fost adusa la cunostinta conducerii superioare de orasel si de stat, pentru ca nu corespundeam ideologic. F**k performance, because you’re not communist!

Asadar, profesional ar fi fost greu sa mi se reproseze ceva. Numai ca viata-i grea, nu conteaza intotdeauna profesionalismul…

La inceput, a fost relativ OK. Am aflat rapid ca locul de munca la club nu inseamna numai antrenament si performanta, ci si implicare politica. Apoi, usor-usor, am aflat ca, de fapt, pentru majoritatea antrenorilor locul de munca inseamna mai intai implicare politica, si abia apoi antrenamente si performanta. Apoi, am aflat ca, de fapt, performanta nici nu este neaparat un deziderat pentru majoritatea antrenorilor. Mers pe strazi, la pas prin oras, ca niste postasi necalificati, sa impartim fluturasi, sau felicitari de onomastica; munca fizica la impachetarea si distribuirea pachetelor-ajutor electoral pentru oameni (faina, zahar, ulei, dulciuri etc.), de doua ori pe an; defilare obligatorie cu sportivii, prin fata mai-marilor, de Zilele Orasului; obligatia de a fi activi (ca sa nu zic mai mult) in zilele cu alegeri; obligatia de a sustine cu toti elevii meciurile FC Voluntari; obligatia de a participa la pelerinajul de Sfanta Parascheva – monstruozitatea de pelerinaj in care pleaca, anual, intre 130 si 180 de autocare pline cu oameni din Voluntari; obligatia de a incolona copiii si de a-i duce „cu japca” sa pupe moaste – iar asta e obligatoriu si la scoala; obligatia de a pleca cu autocare in excursii de o zi pe Litoral, pe banii tai, evident; obligatia de a participa la marsuri si mitinguri electorale; practic, obligatia de a participa la toate actiunile prin care sunt prostiti oamenii, sa nu greseasca la votul viitor. Si toate astea sub amenintarea abia voalata ca postul tau nu e asa sigur daca nu participi.

Sustinerea materiala a sectiilor de catre Primarie exista, dar este mult diferentiata (unele sectii primesc zeci de mii de euro anual, altele nu ajung la 10000 de lei), uneori absolut nedrept, iar in cazul meu a fost descendenta, mai ales dupa ce am inceput sa mai refuz participarea la obligatiile politice. A fost, practic, suprimata aproape total cand am anuntat ca nu sunt de acord cu incercarile tot mai dese de a implica politic direct copiii. (Ce sa zic, ca exemplu de implicare politica a copiilor? Poate ca, pe 1 iunie, au fost folositi copiii ca activisti de partid, fiind pusi sa defileze prin oras pe biciclete, trotinete si skateboarduri – dar purtand baloane cu numele primarului?)

In decembrie anul trecut, am demisionat, dupa o discutie in care presedintele clubului mi-a reprosat lipsa de implicare politica, totodata jignindu-ma. Plecase seful mare initial si, in plus, de ceva timp, nu mai eram nici eu intr-o anumita pozitie utila… Cu demisia depusa, am fost sa discut cu doamna directoare de la Scoala 1, unde se desfasurau antrenamentele, ca sa o intreb daca trebuie sa plec si de acolo. Mi-a spus ca nu o intereseaza raporturile mele cu CSOV si ca, atata timp cat primarul in persoana nu-i cere sa ma dea afara, ea imi va permite sa continui cursurile, fiindca sunt benefice pentru copiii scolii. Preventiv, imi luasem jocurile (proprietate personala), fiindu-mi frica de confiscarea lor. Desi am crezut ca am exagerat la acel moment, s-a dovedit ulterior ca feelingul meu fusese corect… Demisia am retras-o, la rugamintea presedintelui clubului, a doua zi. Pe prietenie.

A venit iunie. Si a venit si solicitarea aceluiasi presedinte de a-mi da demisia – de data asta definitiv. Era si el presat, in pericol – asa mi-a spus. Neoficial, motivul au fost scrierile mele pe facebook, impotriva Duamnei. Pentru ca, desi platiti din bani publici, antrenorilor li se tot spune ca salariul depinde de vointa Famigliei. Am fost tentat sa refuz, sa-i solicit sa ma demita, ca sa aflu si eu motivul care putea fi facut public – ca doar nu putea sa fie pus public motivul neoficial, nu? Doar ca mi s-a sugerat ca ar suferi mai mult copiii si ca, daca accept sa imi dau demisia, voi fi lasat sa-mi continui cursurile la scoala. Chestie care s-a intamplat vreme de inca vreo 5-6 saptamani. Dupa care, poate profitand si de faptul ca directoarea scolii nu era prezenta, presedintele clubului a speriat secretara si oamenii de paza si m-a anuntat, nitam-nisam, ca sunt dat afara din scoala si ca imi confisca jocurile. Motivul? Ca as fi solicitat taxa de curs copiilor din Voluntari. Chiar daca nu era, in fapt, aberant sa cer o recompensa pentru munca mea, adevarul este ca nu cerusem nici o taxa. Am dovezi. Pur si simplu spusesem parintilor ca vor putea sa vina toti copiii gratis, dar ca orice parinte care isi poate permite, este rugat sa doneze cat vrea el clubului, bani care urmau sa fie investiti in sustinerea copiilor fara posibilitati materiale. Am fost alungat din scoala ca un hot, fiind urmarit de un individ desemnat special sa vada ce anume iau eu din camera respectiva, sa nu cumva sa iau, pe langa jocurile de go, ceva scaune, ceva mese defecte. Absolut jenant.

A urmat o vara trista. O vara in care copiii au plans la propriu – unii chiar ore in sir. Nu i-a pasat nimanui. Am incercat din toate puterile sa gasesc un alt loc, public sau privat, unde sa continui sa fac go, gratis, cu copiii din Voluntari. Pentru ca a ajuns sa-mi fie drag oraselul – de fapt, a ajuns sa-mi fie draga partea care nu e implicata politic. Au ajuns sa-mi fie dragi copiii de acolo – dar, altfel, Orasul Voluntari este, practic, luat pe persoana fizica. Sau, cel putin, asta e impresia pe care ti-o lasa contactul direct cu activistii disimulati in posturile importante din toate firmele legate de primarie. Peste vara, am facut vreo 3 antrenamente cu copiii, in parcul de langa Casa de Cultura Voluntari. Ca la inceputurile de acum 4 ani. Copiii se duceau la Casa de Cultura sa roage sa fie lasati sa faca pipi. Erau lasati – dar, hei!, atata, nu putem mai mult, sa nu ne punem rau cu sefu’!

Renuntasem, intre timp. Anuntasem copiii si parintii ca singura solutie in continuare vor fi cursurile din Bucuresti. Doar ca… In prima zi de scoala, parintele unui elev de-al meu mi-a transmis ca l-a abordat pe primar si ca acesta a zis ca stie problema (adica s-a mai dus acolo si altcineva…) si i-a promis parintelui ca va rezolva, cerandu-i numarul meu de telefon. Adica, sa inteleg ca nu scrierile mele au determinat demiterea?? Asa ca am decis sa scriu pe pagina de FB a primariei, solicitandu-i primarului sa rezolve problema. Si am cerut si sustinerea parintilor – sustinere care a si venit. Evident, am fost oprit sa mai postez acolo. Dupa 24 de ore, a venit si un comentariu sec al adminului, in care anunta ca vor fi reluate cursurile in curand. Fiind deja obisnuit cu modul de comunicare al politrucilor de acolo, am inteles exact – va fi cautat alt antrenor, ca sa inchida gura parintilor, desi la despartirea de mine presedintele clubului spusese clar ca sectia de go a clubului este istorie, ca o va desfiinta. Nu, nu m-as fi intors in nici un caz la club, colaborarea cu actuala conducere de acolo nu mai era posibila. Dar n-ar fi fost imposibila o alta propunere, care sa fi evitat clubul.

Daca ar fi „pe bune”, n-ar fi deloc rea ideea cu alt antrenor. Pentru ca important este ca acei copii sa nu fie privati de go. Dar nu e „pe bune”, mie mi-e clar. Pentru ca, de fapt, intre timp am primit si dovada ca tot ce fac eu este, inca, monitorizat de activistii PSD din Voluntari. Tot ce scriu este fotografiat. Mi s-a aruncat in fata o astfel de poza… Eu am interpetat-o ca pe o amenintare – si nu cred ca gresesc.

Asta e adevarul. Ma rog, poate ca partial. Da, poate nu am spus tot. Are, oare, importanta ca n-am spus totul? Naiba stie. Sa spun TOTUL ar fi mult si, poate, ar face mult rau multora.

Acesta va fi, foarte probabil, ultimul mesaj pe subiect. Si, ca sa-i fie clar cuiva anume, sa-i fie clar ca pur si simplu uneori oamenii sunt iritati foarte mult doar de habotnicia unor cerinte absurde, s-ar putea sa o las mai moale si cu atacurile la Marea Valoare a Politicului Bucurestean – pentru ca, la un moment dat, va pieri singura, pe propria ei limba, dovedind ca pierdutul si regretatul primar al Voluntariului a gresit grav cand a renuntat la Tara, alegand non-valoarea.

Later edit: evident, nu s-au reluat cursurile de go in Voluntari. Evident, „da-ti-mi numarul de telefon” si „cursurile vor fi reluate curand” au fost abureli. Si, din pacate, majoritatea copiilor care erau la go s-au lasat, fiindu-le greu sa vina in Bucuresti. Politicul din Voluntari a ales sa le faca rau unor copii, ca sa fie protejata Duamna si sentimentele ei de toapa.

P.S. Am o prietena in lista, un copil, care mi-a (si ne-a) dat un exemplu despre cum trebuie sa ai atitudine in orice moment in care se intampla ceva nedrept/nelegal. Ar avea motive sa ma certe, fiindca tot ce scriu acum vine tarziu. M-am tot gandit la ea, din acest punct de vedere. Dar dracu’ stie cum sa gasesc o decizie la intrebarea daca am gresit sau nu amanand. Putea sa fie rau pentru copii mult mai devreme. Putea sa fie rau pentru mine si familia mea. Poate ca, de fapt, am fost doar las. Dracu’ stie – sper doar sa nu-mi pierd prietena acum, ca am scris.

Jurnalistul Ovidiu Vanghele a prezentat inca o dovada care contrazice afirmatiile Gabrielei Firea si ale lui Florentin Pandele, acestia sustinand ca nu stiau nimic despre ce se intampla in „caminele groazei”.

„M-am interesat si Primaria condusa de sotul meu NU ARE ATRIBUTII pentru a verifica aceste centre si NU A FOST ANUNTATA de situatia acestor persoane. Este vanturata o hartie trimisa catre Serviciul Urbanism, dar care nu informa despre vreun om neglijat sau abuzat, ci despre lipsa acordului vecinilor pentru o astfel de activitate, care se solicita in cazul apartamentelor din blocurile de locuit, conform legii”, a sustinut Firea intr-o postare publicata duminica seara, la care a blocat posibilitatea de a fi adaugate comentarii.

Ovidiu Vanghele prezinta insa dovada ca Primaria Voluntari a primit o sesizare, inca din ianuarie 2022, despre ce se intampla in camine. Oamenii au reclamat “zgomote puternice care sugereaza suferinta si/sau agresivitatea”, “tipete, urlete extrem de puternice”, plus un „miros pestilential”.

Gabriela Firea (PSD) a mai sustinut, duminica seara, ca Stefan Godei, principalul acuzat in cazul ororilor din Voluntari, nu a fost membru PSD si ca acesta „a bagat capul in pozele” in care aparea si ea. Insa Godei a fost participat chiar si la botezul unuia dintre copiii cuplului Pandele-Firea.

„Inculpatul din acest dosar NU A FOST VREODATA membru al Partidului Social Democrat in vreo localitate din judetul Ilfov sau Bucuresti. Deci, NU AVEA CUM SA CONDUCA filiala TSD Ilfov nefiind membru de partid. Simpatizanti, voluntari sau oameni care baga capul in poza cu liderii sunt multi”, a sustinut Firea in postarea in care declara ca „toata viata mi-am dedicat-o oamenilor!”.

In investigatia publicata de  inca in ianuarie despre ororile din Voluntari, Centrul de Investigatii Media a prezentat dovezi clare ale relatiei apropiate dintre Stefan Godei si gruparea Pandele-Firea.

In 2014, intr-o postare a TSD Voluntari, Godei apare in spatele Gabrielei Firea, protejand-o de jurnalisti. El era la acea vreme vicepresedinte al TSD Voluntari.

Dupa inca un an, Godei participa la botezul fiului lui Firea si a lui Pandele, petrecere tinuta la hotelul finului lor, Robert Negoita: „Impreuna cu prietenii si colegii, cantec, joc si voie buna!”.

O alta dovada a relatiilor stranse dintre Godei si gruparea Pandele-Firea este mesajul pe care Ligia Enache l-a lasat in 2021 pe pagina de Facebook a lui Godei, cand acesta si-a aniversat ziua de nastere. Ea spunea ca Godei are o „inima buna” si ii ura sa isi indeplineasca visele.

Centrul de Investigatii Media i-a contactat atunci pe Gabriela Firea, Florentin Pandele si Robert Negoita, relatandu-le in mesaje ce a descoperit in caminele de batrani din Voluntari. Niciunul nu a raspuns.

Acum, atat Firea, cat si Pandele, sustin acum ca nu au avut cunostinta de ce se intampla in caminele de batrani.

Duminica seara, Firea a amenintat apoi ca ii va da in judecata pe toti cei care ii denigreaza numele.

”Am pregatit toate probele si vom actiona in instanta, atat eu cat si familia mea, toate acele televiziuni si publicatii care au diseminat fake news, ca sora mea a lucrat in acele azile, la fel si prietena mea, sau ca eu ar trebui sa imi dau demisia. Trebuie sa mergem in justitie, pentru ca stiti ca acum cateva luni se spunea ca deschid drumul traficului de copii din Romania, acum spun ca fac rau batranilor, apoi cine stie ce alte astfel de campanii vor mai inventa”, a amenintat Firea.