Experientele de moarte iminenta sunt legate de activitatea creierului dupa ce inima si respiratia se opresc, potrivit unui studiu

Chirurgii erau pe punctul de a-i taia pieptul lui Aubrey Osteen, in varsta de 80 de ani, dupa un atac de cord in decembrie 2020, cand acesta a devenit brusc constient, transmite CNN.

„Am spus: ‘Asteptati un minut aici inainte de a merge mai departe. Mai dati-mi niste anestezic, stiti?’. Ei bine, mi-a luat un minut sa-mi dau seama ca nu eram in aceeasi dimensiune in care se aflau ei, asa ca oricum nu ma puteau auzi.”

Osteen spune ca si-a privit apoi corpul cum „se strecoara prin cutia toracica” si pluteste deasupra mesei de operatie, in timp ce echipa chirurgicala se pregatea sa-i deschida pieptul.

„Ambii rinichi s-au oprit in acelasi timp – am stiut ca am murit. Si atunci am trecut la nivelul urmator”, a spus Osteen. „Cand am ajuns acolo sus, eram in prezenta lui Dumnezeu – o prezenta puternica – cu o lumina care stralucea din spatele lui. Lumina era mai puternica decat orice am experimentat aici, pe Pamant, dar nu era orbitoare”.

„Si acolo era cel mai dulce inger care m-a consolat si mi-a spus ‘Relaxeaza-te’. Totul va fi bine’, si ca va trebui sa ma intorc”, a spus Osteen, acum in varsta de 82 de ani.

„Stiu acum ca am fost trimis inapoi pentru a le spune si altora despre experienta mea”.

Experiente de moarte iminenta

Ceea ce i s-a intamplat lui Osteen in acea zi de iarna este ceea ce expertii numesc o „experienta de moarte iminenta”. Aceasta poate avea loc atunci cand medicii readuc o persoana la viata dupa ce inima si respiratia se opresc.

Milioane de oameni au raportat experiente de moarte iminenta de cand a fost inventata resuscitarea cardiopulmonara, mai bine cunoscuta sub numele de CPR, in 1960, a declarat Dr. Sam Parnia, un medic de terapie intensiva de la NYU Langone Health care a cercetat acest fenomen timp de decenii.

Parnia este autorul principal al unui nou studiu menit sa descopere ceea ce el numeste „constiinta ascunsa” a mortii prin masurarea activitatii electrice din creier atunci cand inima se opreste si respiratia inceteaza.

„Multi oameni raporteaza aceeasi experienta. Constiinta lor a devenit mai intensa si mai vie, iar gandirea lor a devenit mai ascutita si mai clara, toate acestea in timp ce medici ca mine incearca sa ii resusciteze si cred ca sunt morti”, a declarat Parnia, profesor asociat la NYU Grossman School of Medicine din New York City.

In plus, oamenii isi revizuiesc adesea intreaga viata, isi amintesc ganduri, sentimente si evenimente pe care, in mod normal, nu le-ar putea rememora si incep sa se evalueze pe ei insisi pe baza principiilor morale si etice. Este o „intelegere globala a comportamentului lor de-a lungul vietii, in care nu se mai pot insela”, a spus Parnia.

De asemenea, oamenii raporteaza ca au vazut o fiinta asemanatoare lui Dumnezeu, despre care Parnia spune ca poate fi interpretata in diferite moduri: „Daca se intampla sa fii crestin, spui: „L-am vazut pe Iisus”, iar daca se intampla sa fii ateu, spui: „Am vazut aceasta fiinta incredibila de iubire si compasiune”. Toate acestea au fost raportate acum mai bine de 60 de ani”.

Inregistrarea undelor cerebrale in timp ce se efectueaza resuscitarea cardio-respiratorie

In cadrul studiului, publicat joi in revista Resuscitation, echipe de experti au urmarit interventia medicilor in 25 de spitale din Statele Unite, Marea Britanie si Bulgaria asupra unor pacienti „tehnic morti”, a spus Parnia.

In timp ce medicii efectuau resuscitarea cardio-respiratorie, echipele de cercetare au atasat la capul muribundului dispozitive care masurau oxigenul si activitatea electrica. Incercarea medie de resuscitare a durat intre 23 si 26 de minute. Cu toate acestea, unii medici au continuat sa efectueze resuscitare pana la o ora, a constatat studiul.

„Resuscitarea este o circumstanta foarte tensionata si provocatoare. Este de o intensitate foarte mare”, a spus el. „Nimeni nu a mai facut acest lucru pana acum, dar echipele noastre de cercetare independente au reusit sa efectueze procedurile fara a interveni in ingrijirea medicala a pacientilor”.

Activitatea cerebrala a fost masurata la intervale de doua sau trei minute, cand medicii trebuiau sa opreasca compresiile toracice sau socurile electrice pentru a vedea daca inima pacientului va reporni, a spus Parnia.

„Nu a existat nicio miscare. Era tacere. Atunci faceam masuratori pentru a vedea ce se intampla”.

„Dar, in mod interesant, chiar si pana la o ora de resuscitare, am vazut varfuri – aparitia activitatii electrice cerebrale, la fel ca atunci cand vorbesc sau ma concentrez profund”, a adaugat el.

Aceste varfuri au inclus unde gamma, delta, theta, alfa si beta, potrivit studiului.

Din nefericire, doar 53 de persoane din cele 567 de persoane din studiu, adica 10%, au fost readuse la viata. Dintre acestea, 28 de persoane au fost apoi intervievate cu privire la ceea ce isi puteau aminti din experienta. Doar 11 pacienti au declarat ca au fost constienti in timpul resuscitarii si doar sase au raportat o experienta de moarte iminenta.

Cu toate acestea, aceste experiente au fost clasificate impreuna cu marturiile a 126 de supravietuitori ai stopului cardiac care nu au facut parte din studiu si „am putut arata foarte clar ca experienta inregistrata a mortii – un sentiment de separare, o revizuire a vietii tale, mersul intr-un loc care se simte ca acasa si apoi recunoasterea faptului ca trebuie sa te intorci – au fost foarte consistente la oameni din intreaga lume”, a spus Parnia.

In plus, studiul a luat semnalele cerebrale inregistrate si le-a comparat cu semnalele cerebrale realizate in cadrul altor studii privind halucinatiile, iluziile si deziluziile si a constatat ca acestea sunt foarte diferite, a adaugat el.

„Am putut concluziona ca experienta amintita a mortii este reala. Ea apare odata cu moartea si exista un marker cerebral pe care l-am identificat. Aceste semnale electrice nu sunt produse ca un truc al unui creier muribund, ceea ce au spus o multime de critici.”

Studiul a masurat cu adevarat constiinta?

Unii experti in domeniu au fost mai putin convinsi de concluziile studiului, care au fost prezentate pentru prima data in cadrul unor sesiuni stiintifice in noiembrie 2022 si au fost acoperite pe scara larga de mass-media.

„Acest ultim raport despre undele cerebrale persistente dupa un stop cardiac a fost exagerat de catre mass-media. De fapt, echipa sa nu a aratat nicio asociere intre aceste unde cerebrale si activitatea constienta”, a declarat Dr. Bruce Greyson, profesor emerit Carlson de psihiatrie si stiinte neurocomportamentale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Virginia din Charlottesville.

„Adica, acei pacienti care au avut experiente de moarte apropiata nu au prezentat undele cerebrale raportate, iar cei care au prezentat undele cerebrale raportate nu au raportat experiente de moarte apropiata”, a declarat Greyson pentru CNN prin e-mail.

Greyson, care nu a fost implicat in noul studiu, este coeditorul cartii „The Handbook of Near-Death Experiences: Thirty Years of Investigation”. El si cardiologul Dr. Pim van Lommel, cercetator si scriitor olandez in domeniul experientelor din apropierea mortii, au trimis comentarii revistei pentru a fi publicate alaturi de noul studiu. Ei au subliniat afirmatia studiului conform careia „doi dintre cei 28 de subiecti intervievati aveau date EEG, dar nu se numarau printre cei cu amintiri cognitive explicite”.

„Tot ceea ce a aratat studiul este ca la unii pacienti exista o activitate electrica continua la nivelul capului care are loc in aceeasi perioada in care alti pacienti raporteaza ca au avut NDE (experiente de moarte apropiata)”, a declarat Greyson.

Este corect ca studiul nu a putut sa faca sa corespunda activitatea electrica cu o experienta de moarte apropiata la acelasi pacient, a spus Parnia.

„Dimensiunea esantionului nostru nu a fost suficient de mare. Cei mai multi dintre oamenii nostri nu au trait, asa ca nu am avut sute de supravietuitori. Aceasta este realitatea”, a spus el. „Dintre cei care au trait si au avut electrocardiograme lizibile, 40% dintre ei au aratat ca undele lor cerebrale au trecut de la aplatizare la semne normale de luciditate”.

In plus, a spus Parnia, persoanele care supravietuiesc au adesea amintiri fragmentate sau uita ceea ce au trait din cauza sedarii puternice la terapie intensiva.

„Absenta inregistrarii nu inseamna ca exista o absenta a constiintei”, a spus Parnia. „In cele din urma, ceea ce spunem este: „Acesta este marele necunoscut”. Ne aflam pe un teritoriu necunoscut. Iar lucrul cheie este ca acestea nu sunt halucinatii. Acestea sunt o experienta reala care apare odata cu moartea”.