Fostul judecator Cristi Danilet acuza: „Prin decizia luata in cazul Mario Iorgulescu, Inalta Curte de Casatie si Justitie isi incalca grav propria jurisprudenta”
Dupa cum se stie, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a publicat de curand motivarea in cazul admiterii recursului in casatie depus de avocatii lui Mario Iorgulescu, soferul criminal care a ucis un tanar, conducandu-si, beat si drogat, bolidul.
Magistratii ICCJ sustin ca judecatorii, atat cei de la fond cat si de la instanta de apel au retinut in mod gresit infractiunea de omor in modul in care l-au condamnat pe Mario Iorgulescu. Ca urmare, s-a dispus rejudecarea procesului si reincadrarea faptei la „omor din culpa”, infractiune pedepsita mult mai bland de legea romaneasca.
Fostul judecator Cristi Danilet explica insa, pe blogul sau, ca decizia ICCJ nu este doar imorala, ci si nelegala, intrucat Curtea si-a incalcat astfel propria jurisprudenta.
„Recent, ICCJ a stabilit in dosarul inculpatului Mario Iorgulescu ceva ce ar putea fi astfel reformulat „Daca esti drogat si circuli cu mult peste viteza legala conducand o masina prin oras cu care dai peste oameni si le iei viata, pentru ca nu ai vrut asta inseamna ca fapta e ucidere din culpa, adica doar ai manevrat gresit autoturismul, nicidecum fapta nu este omor, care presupune intentia de suprimare a vietii”, scrie Danilet.
„Criticii recentei hotarari s-au concentrat pe motivarea cuprinsa in opinie majoritara, nefiind de acord cu felul in care ICCJ a evaluat probele si a calificat fapta. Sunt si eu de acord cu acestia: fapta din acest dosar este crima, nu accident.
Acum insa abordez cazul din alta perspectiva. Ca sa ajunga la concluzia aratata, judecatorii ICCJ au trebuit sa se uite la probele din dosar, sa le dea o semnificatie diferita de cea facuta de instantele anterioare si sa decida in cu totul altfel. Adica, ICCJ a solutionat „fondul cauzei”, cum spun practicienii dreptului.
Or, ICCJ nu avea dreptul sa procedeze in acest mod. Astfel, cauza Mario Iorgulescu a fost solutionata in prima instanta de catre Tribunalul Bucuresti si in calea ordinara de atac de catre Curtea de Apel Bucuresti. Cand acestea au terminat procesul, se numeste ca au stabilit cu autoritate de lucru judecat cine si ce a facut, iar solutia este definitiva. ICCJ a fost sesizata in cazul Mario Iorgulescu in mod exceptional, intr-o cale de atac extraordinara numita recurs in casatie, pentru a analiza daca nu cumva un om a fost condamnat pentru o fapta pe care nu a facut-o. Prin urmare, ICCJ nu a avut de judecat fapta si persoana in cazul de fata, si a avut de solutionat o chestiune de legalitate.
Potrivit Codului de procedura penala, ICCJ putea doar sa spuna ca „nu exista fapta pentru care inculpatul a fost condamnat”, nu ca „exista fapta care a generat condamnarea, dar aceasta trebuia incadrata in alt articol din Codul penal”. Asadar, ICCJ nu avea voie sa schimbe incadrarea juridica a faptei stabilita definitiv, pentru ca asta se poate face numai daca se reanalizeaza probele de la dosar. Or, procedand astfel, ICCJ a judecat in fond cauza pentru a treia oara.”
In opinia lui Danilet, „ICCJ nu poate face asta pentru ca ar afecta ceea ce deja e solutionat definitiv, incalcand autoritatea de lucru judecat. De altfel exista o lunga jurisprudenta a ICCJ, care este mentinuta constant inca de la intrarea in vigoare a noului Cod de procedura penala, in care insasi instanta suprema a stabilit ca in calea extraordinara a recursului in casatie nu se poate discuta si schimba incadrarea juridica, operatiune care apartine doar instantelor de fond, nu instantei de casatie. Indic mai jos motivarea devenita „clasica” si cateva din solutiile care o preiau.
Incadrarea juridica a faptei este operatiunea de stabilire a corespondentei intre fapta pretins comisa si modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidenta, cu retinerea normelor generale aplicabile (privind participatia si cauzele de atenuare sau agravare a raspunderii penale).
Ca urmare, stabilirea incadrarii juridice a faptei este o operatiune care intra in atributul exclusiv al instantei investite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente sa cenzureze integral fondul cauzei, in fapt si in drept), iar nu al instantei investite in calea extraordinara de atac a recursului in casatie, motiv pentru care nu poate fi cenzurata prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs in casatie prevazute de art. 438 din C. proc. pen.” (ICCJ, s.pen, deciziile: nr. 250/RC din 14 octombrie 2014; nr. 78/RC/2015; nr. 433/RC/2018; nr. 445/RC/2018; nr. 446/RC/2018; nr. 116/RC din 30.04.2020; nr. 666/RC din 25 octombrie 2023). In concluzie, solutia ICCJ data in cauza Mario Iorgulescu este vadit nelegala”, concluzioneaza fostul judecator.
