Idealizarea mortii de catre Putin reflecta nazificarea crescanda a Rusiei / Propaganda Kremlinului transmite un requiem pentru o Rusie condamnata sa lupte in razboaie vesnice (Svetlana Stephenson, profesor de sociologie)
In ultima vreme, carnavalul violentei care a strabatut televiziunea rusa si mass-media pro-Kremlin timp de multi ani a facut loc din ce in ce mai mult unui nou ton de solemnitate si sacralitate, precum si apelurilor la acte de eroism national. Este vorba despre o noua doctrina a guvernului rus: oamenii trebuie sa fie gata sa moara pentru el, altfel viata lor nu are niciun sens, scrie, intr-un editorial publicat pe Novaya Gazeta Europe, Dr. Svetlana Stephenson, profesor de sociologie la London Metropolitan University si autorul cartii „Gangs of Russia: De pe strazi pe coridoarele puterii”.
Iata mai jos editorialul profesorului Svetlana Stephenson, intitulat „Cu sange rece”:
„Pana de curand, se parea ca Rusia a ridicat comportamentul gopnik-ului (membru al unei bande de strada) la un stil de conduita aprobat oficial, unul care permitea sa isi batjocoreasca victimele cu o fanfaronada carnavalesca.
Un exemplu de astfel de comportament de golan a fost publicarea de catre Grupul Wagner a unui videoclip in care unul dintre mercenarii sai este ucis brutal cu un baros pentru ca s-a predat fortelor ucrainene. Cateva zile mai tarziu, fondatorul grupului a trimis un alt baros la Parlamentul European acoperit de sange fals.
Acest tip de spectacol sinistru – care demonstreaza in mod deschis respingerea moralitatii si a legii si care se bucura de umilirea celor slabi – pare conceput pentru a demonstra suveranitatea Rusiei in fata dusmanilor sai si pentru a sublinia ca conventiile civilizatiei occidentale, cu normele sale de decenta elementara, nu se aplica aici.
Urmarind toate acestea de pe canapelele lor, telespectatorii rusi au fost convinsi ca, chiar daca traiesc in saracie, rusii sunt totusi mai duri decat oricine altcineva si nu trebuie sa se puna nimeni cu ei.
Totusi, aceasta stare de lucruri a inceput sa se schimbe atunci cand infrangerile militare din Ucraina au inceput sa se adune si a fost declarata mobilizarea.
Se pare ca acum a sosit momentul ca publicul sa constientizeze gravitatea momentului – la urma urmei, populatia masculina a tarii este trimisa la macel. Acesta este subiectul piesei „Let’s Stand Up”, un cantec al cantaretului rus Shaman care proslaveste farmecul intunecat al mortii unui public de milioane de oameni.
Artisti cu aspect de zombi, printre care multe vedete pop in varsta de la sfarsitul anilor sovietici, au inceput sa indemne populatia sa „se ridice” in fata celor care ii „privesc” de sus si, astfel, sa-si imite proprii stramosi morti.
Cantand despre eroii rusi cu o melancolie profunda, artistii care apar acum la televiziunea de stat au tenul palid, machiaj inchis si haine de doliu care se combina pentru a crea o atmosfera funebra.
Imaginile constau in imagini de sacrificiu: soldatii merg pe front cu priviri de determinare severa pe chipuri, in timp ce panouri publicitare enumera numele copiilor morti din Donbas alaturi de cele ale soldatilor cazuti in cel de-al Doilea Razboi Mondial. O femeie varsa o lacrima, in timp ce un baiat purtand o sapca militara saluta soldatii care trec pe langa ea. Orice mentiune despre speranta si victorie este absenta – acesta este un requiem pentru o Rusie condamnata sa lupte in razboaie vesnice.
Chiar si presedintele a jucat teatru similar pentru a le reaminti oamenilor necesitatea sacrificiului. La inceputul lunii noiembrie, televiziunea nationala l-a aratat pe Putin vizitand o expozitie despre apararea Moscovei in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Mergand incet prin Piata Rosie, Putin a rotit languros elicea unei replici de avion, in timp ce un cor imbracat in soldati din al Doilea Razboi Mondial canta un imn din timpul razboiului. Simbolismul unor astfel de actiuni nu se mai refera la victoria viitoare, ci mai degraba la datoria sacra a cetatenilor Rusiei.
Conceptul mortii care da sens vietii a fost evocat si in timpul recentei intalniri a lui Putin cu mamele recrutilor mobilizati. In mijlocul meditatiilor fara suflet ale presedintelui, neintelegerea sa profunda a culturii si traditiei ruse a fost cea mai evidenta atunci cand a spus ca vietile fiilor lor au fost lipsite de sens inainte de a fi trimisi la razboi, indemnandu-le sa se bucure de moartea lor eroica.
Mamele, selectate in mod evident din cadrele birocratice ale lui Putin, stateau asezate si ascultau discursurile fara suflet ale sefului statului, pontificarile sale obisnuite, si complet incongruente cu situatia, despre constructiile occidentale ale genului. Cu toate acestea, neintelegerea profunda a lui Putin cu privire la cultura si traditia rusa a fost exprimata cel mai puternic in propunerea reala adresata mamelor de a recunoaste lipsa anterioara de sens a vietii fiilor lor si de a se bucura de moartea lor in razboi.
„Cu totii vom parasi aceasta lume intr-o zi”, a spus Putin, „este inevitabil. Intrebarea este „cum am trait?”. La unii oameni nu este clar daca si-au trait sau nu viata. Si cum parasesc ei aceasta viata? Ca urmare a faptului ca au baut prea multa vodca sau altceva. Ei pleaca fara sa lase urme. Dar fiul dumneavoastra a trait. Iar scopul sau a fost atins. Asta inseamna ca nu si-a trait viata in zadar”
Lipsa de sens a unei vieti pasnice este pusa in contrast cu semnificatia mortii pentru stat.
Un astfel de apel la mama este strain de cultura rusa si chiar sovietica, in care mama unui soldat mort era perceputa ca o figura tragica vesnic inconsolabila. Dreptul mamelor de a incerca din toate puterile sa isi salveze fiii a fost recunoscut in razboaiele cecene, manifestat in atitudinea respectuoasa a autoritatilor militare fata de „Comitetul mamelor soldatilor”, fata de femeile ruse care isi cautau fiii disparuti sau capturati in Cecenia.
Dar Putin este in mod clar lipsit de aceasta intelegere culturala. Propunerea sa de a se bucura de moartea unui fiu este preluata, mai degraba, din repertoriul hitlerist, in care femeile sunt prezentate ca producatoare de copii pentru a indeplini misiunea statului.
In cartea sa „Tentatiile epocii sangeroase”, poetul Naum Korzhavin, care a trait la Kiev la inceputul Razboiului Patriotic, a rememorat un episod care l-a frapat in acea perioada. Dupa inceperea bombardamentelor germane asupra orasului, in asteptarea invaziei inamice, civilii au mers la periferia orasului pentru a sapa transee.
In acelasi timp, germanii isi lansau agentii parasutisti pe teritoriul regiunii Kiev, iar Korzhavin era convins ca el si alti membri ai Komsomol s-au intalnit cu unul dintre ei in jurul focului unde se asezau sa se incalzeasca dupa munca. Acest barbat, care a aparut de nicaieri, vorbea in rusa cu accent, sustinand ca venea din vestul Ucrainei. Ceea ce i-a frapat pe cei prezenti nu a fost insa accentul sau, ci atitudinea sa neaosa fata de mamele soldatilor. Korzhavin scrie:
- „O fata a spus ca ieri fratele ei a fost luat in armata, iar mama ei a plans mult. La acest lucru, parasutistul a replicat:
- ‘Nu ar trebui sa planga, ar trebui sa fie mandra’, a spus el, convins ca spune ceea ce se astepta de la el.
- „In jurul focului s-a lasat o tacere stanjenitoare. Incercarea lui de patriotism sovietic semana mai degraba cu ideologia germana sau, mai precis, cu cea a lui Hitler. Nimeni nu a cerut ca mamele noastre sa nu-si planga fiii, chiar si sub Stalin.”
Putin, care a fost numit uneori „un german la putere”, nu reuseste sa se raporteze la sentimentul popular, in ciuda incercarilor sale de a se prezenta drept liderul care continua o traditie rusa „milenara”.
Nazificarea accelerata a vietii rusesti coincide cu o constientizare accelerata in randul populatiei a indiferentei autoritatilor fata de propriul popor. Este putin probabil ca propunerea lui Putin adresata mamelor de a vedea moartea fiilor lor ca pe o implinire a misiunilor vietii lor sa gaseasca sprijin, la fel ca si agenda de gen complet artificiala impusa de autoritati.
In acelasi timp, carnavalul sadic si terorist in curs de desfasurare al propagandei de stat nu numai ca devine nepotrivit in fata infrangerilor, dar, judecand dupa datele din audientele TV, nu mai este solicitat. Carnavalul si spectacolele care pana de curand au avut succes nu mai pot ascunde realitatea pierderilor, a durerii si a mortii. Ceea ce ne putem astepta sa vedem in urmatoarele luni este victoria lenta, dar constanta a acestei realitati asupra lumii fantastice create de masina de propaganda a statului”.
