Iliescu cauta sa rescrie istoria, stergand mineriadele: „Le-am dat oamenilor ceea ce eu insumi imi doream: liniste/ Nu am iesit niciodata in fata oamenilor cu mesaje de tipul ‘Jos cu unul si cu altul'”

Ion Iliescu sustine, intr-un interviu acordat consilierului sau, Ionut Vulpescu (deputat PSD), ca el le-a oferit „liniste” romanilor si ca nu a incitat la ura in campaniile sale politice din anii ’90.

„Nu sloganul da puterea, dar spune ceva despre ce gandesti. N-am pierdut ca aveam un PR slab, si, din fericire pentru mine, am candidat in timpuri in care ambalajul politic nu era mai important decat esenta gandirii. Am stiut sa castig si sa pierd in egala masura, si asta a inspirat discursul altora atat la putere, cat si in opozitie. Eu am fost adeptul politicii dinspre mine spre oameni, nu dinspre consultanti. Mitterand a castigat cu doua cuvinte, daca e sa reducem campania la sloganuri: forta linistita. Francezii stiau ca ordinea civila prevaleaza, dar daca integritatea Frantei e ranita, puterea devine forta.

Eu am fost, intr-una dintre campanii, in primavara lui 1990, „Un presedinte pentru linistea voastra”. La noi totul a fost pe dos. Avusesem destula neliniste, traversasem haosul tranzitiei, Romania dorea sa se aseze. Le-am dat oamenilor ceea ce eu insumi imi doream: liniste. Si nu mi s-a parut nici ceva desuet, nici necompetitiv: mi se pare si acum ca numai cu conditia linistii te poti dezvolta, poti creste, poti iubi, poti fi liber. Iar un presedinte pentru linistea oamenilor e unul predictibil, deci in care poti avea incredere. Oamenii au avut credinta, nu doar increderea, ca in Romania linistea e posibila.

Ca sa fiu si mai limpede: linistea a fost un deziderat suficient ca sa scoata peste 12 milioane de romani din casa. O tara nu se dezvolta numai pe scandal, pe conflicte, are nevoie de consens pe cateva teme majore. Stiu ca si recursul meu permanent la consens a fost nu o data privit peiorativ. Ce m-a interesat, independent de varsta politica pe care o traversam, era ca oamenii – de la cei de rand, la cei antrenati in calculele de putere – sa inteleaga ca oferta mea politica era una constructiva si pozitiva.

Nu am iesit niciodata in fata oamenilor cu mesaje de tipul „Jos cu unul si cu altul”, pentru ca a darama pe cineva nu inseamna a ridica un proiect de tara. Logica aceasta, a Romaniei fara celalalt, oricare ar fi el, opozantul politic, nu te duce nicaieri; e mentalitate primitiva, de razboi civil. Cand faci campanie, mergi sa vorbesti cu oamenii, nu sa le spui poezii. Sa ii iei in brate, sa ii asculti, sa ii intelegi: si era uluitor cum in anii ’90, aceasta energie a strazilor reprezenta o forta democratica solida.

In 1996, oamenii nu au mai vrut „sa continuam impreuna schimbarea in bine a Romaniei”. Dar era o vointa democratica, pe care am respectat-o. Alternanta la guvernare este benefica. Am spus-o, in 1996, ca singura mentalitate corecta politic e cea a lui Pierre de Coubertin, fondatorul Jocurilor Olimpice moderne: „Ai castigat, continua; ai pierdut, continua!” Si asta am facut in lungul meu maraton politic.

(…) Sloganurile campaniilor mele nu au contat mai mult decat ce am putut eu face. Nu am fost un ales scos la lumina de publicitate. Curajul meu si transparenta mea au fost cele mai bune instrumente de PR pe care le-am avut. De altfel, am investit destul de putin in publicitate politica. E o fotografie la alegerile din 1992, pentru afisul de campanie, in care stau pe o buturuga. Pentru mine, a fost cel mai bun shooting din toate. Insa independent de cum cosmetizam alegerile, cu mai multa sau mai putina publicitate, cu mai multe sloganuri sau mai putine cuvinte si fapte, imi doresc ca atat candidatii – ca tot suntem acum in an electoral – cat si electoratul, sa inteleaga ceea ce am spus de cateva ori in 1996, anul mandatului meu in opozitie: Alegerile trec, tara ramane!”, a declarat Iliescu in fata deputatului PSD Ionut Vulpescu.

Iliescu a tinut apoi sa se laude si cu performantele sale politice.

„Ion Iliescu e, deocamdata, numele singurului lider din Est care pierde si recastiga alegerile, a se vedea ce s-a intamplat in 1996, cand soarele nu a mai rasarit pentru stanga, si in 2000, cand am avut un rasarit mai romantic, pentru o noua etapa a democratiei construita de la stanga spectrului politic.

Al doilea adevar inconturnabil e ca sunt singurul presedinte din partea unui partid de stanga, ales in Romania prin vot direct. Acestea sunt refrenele operei mele politice. Intre ele s-a intamplat ceea ce intotdeauna se intampla social: polarizari, entuziasm colectiv, scepticism electoral, altruism si deznadejde.

Oamenii trec de la speranta la angoasare si de la miraj la realitate cu mai multe viteze, aceleasi viteze cu care aluneci de la partizanat la antipatie sau chiar ura in spatiul politic. Dar e bine ca se intampla astfel pentru ca face parte din democratie. Democratia are si o componenta afectiva extraordinara: adeziunea si respingerea sunt faze firesti ale unui electorat care are dreptul sa fie si rational, si sentimental in egala masura. Si desi nu se vede astfel la noile generatii, sa fii adorat, la fel cum sa fii hulit, e un privilegiu, pentru ca au existat timpuri in care singurul sentiment ingaduit public era fanatismul febril fata de conducator.

Apropo de aceasta microistorie a sloganurilor, unele chiar reusite, altele profund barbare, circula o anecdota cu o vizita a mea in Japonia in care m-au primit cu pancarte pe care scria „Jos, Iliescu!” crezand ca „Jos” e un derivat al lui „Ion”. „Ion Iliescu, Jos Iliescu”… Nu e adevarat, am fost primit cu mare caldura si eleganta, in mare ordine si decenta, standarde pe care poporul japonez nu le-a sacrificat niciodata. Dar va dati seama cat de des si de puternic s-au strigat si cele bune, si cele rele, de unele erau usor de confundat cu un prenume?”, a sustinut Iliescu in interviu.

Reamintim cateva dintre sloganurile create de propaganda FSN in anii ’90 care au divizat profund societatea si au incitat la ura: „Noi muncim, nu gandim”, „Moarte intelectualilor”, „Nu ne vindem tara”. Iata o inregistrare sugestiva si de altfel foarte cunoscuta a consecintelor manipularii practicate de Regimul Iliescu.

Manipularile Regimului Iliescu au aruncat Romania in pragul razboiului civil, prin venirea minerilor la Bucuresti. Salbaticiile minerilor au ingrozit Europa.