In ce conditii poate fi ascultat telefonul unui cetatean roman. Cum ajung convorbirile intr-un dosar penal

O analiza juridica realizata de expertii de la Legal Badger arata ce conditii trebuie indeplinite pentru ca autoritatile sa inceapa ascultarea telefoanelor unui cetatean roman.

In Romania, ascultarea convorbirilor private nu se poate face oricum si oricand, ci trebuie sa fie indeplinite 3 conditii:

• Sa existe o suspiciune rezonabila ca s-a comis o infractiune sau se pregateste comiterea unei infractiuni dintre cele prevazute expres de lege;
• Masura sa fie proportionala in raport cu scopul urmarit de pct. 1;
• Scopul urmarit de pct. 1 sa nu poata fi realizat prin alta masura.

Interceptarea convorbirilor reprezinta o metoda speciala de cercetare penala reglementata in legislatia procesual-penala, care consta in monitorizarea, captarea si inregistrarea comunicarilor sau conversatiilor efectuate prin intermediul telefonului, sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicare la distanta, realizata in mod secret si autorizata de catre un judecator, la solicitarea organelor de urmarire penala.

Telefon ascultat – Cod de procedura penala

Definitia legala este cuprinsa in art. 138 alin. (2) Cod de procedura penala, in sensul caruia prin interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare se intelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau inregistrarea comunicarilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare, iar potrivit alin. (13) al articolului mentionat interceptarea convorbirilor constituie parte integranta a metodei speciale de cercetare denumita „supraveghere tehnica”.

Art. 139 alin. (1) si (2) Cod de procedura penala prevede conditii cumulative care trebuie indeplinite pentru dispunerea activitatilor de supraveghere tehnica, si implicit pentru interceptarea convorbirilor. Aceste conditii se grupeaza in conditii de fond si conditii de forma.

In ceea ce priveste conditiile necesare a fi intrunite pentru dispunerea interceptarii convorbirilor, acestea pot fi sintetizate in trei categorii: suspiciunea rezonabila, proportionalitatea si subsidiaritatea.

Suspiciunea rezonabila, in materia interceptarii convorbirilor, reprezinta un standard probatoriu preliminar care trebuie sa fie satisfacut pentru a justifica aceasta ingerinta in drepturile fundamentale ale persoanei vizate. Aceasta conditie impune existenta unor indicii temeinice care sa sugereze, cu un grad ridicat de probabilitate, ca persoana in cauza a savarsit o infractiune grava sau pregateste savarsirea unei asemenea infractiuni. Astfel, convorbirile unei persoane s-ar putea fi interceptate nu numai in ipoteza in care a fost savarsita o infractiune, ci si in ipoteza in care se pregateste savarsirea unei infractiuni.

Standardul suspiciunii rezonabile presupune o evaluare obiectiva a faptelor si circumstantelor cunoscute la momentul solicitarii masurii de interceptare. Indiciile temeinice care fundamenteaza suspiciunea rezonabila trebuie sa fie suficient de solide pentru a convinge un observator obiectiv si impartial de probabilitatea implicarii persoanei vizate in activitatea infractionala suspectata. Cu toate acestea, nu este necesar ca aceste indicii sa atinga nivelul de certitudine sau sa fie suficiente pentru a sustine o acuzatie formala.

In privinta infractiunii ce se pregateste sau care a fost savarsita, ea trebuie sa faca parte din lista de infractiuni cuprinsa in art. 139 alin. (2) C.pr.pen. Astfel, interceptarea convorbirilor se poate dispune numai in situatia in care se pregateste savarsirea sau a fost savarsita una dintre urmatoarele infractiuni: infractiunilor contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de droguri, infractiunilor la regimul privind substantele dopante, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, de trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spalare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plata electronica, in cazul infractiunilor care se savarsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, contra patrimoniului, de santaj, de viol, de lipsire de libertate in mod ilegal, de evaziune fiscala, in cazul infractiunilor de coruptie si al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori in cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

Principiul proportionalitatii, in materia interceptarii convorbirilor, constituie o garantie fundamentala impotriva ingerintelor nejustificate in drepturile si libertatile persoanei, in special in ceea ce priveste dreptul la viata privata si secretul corespondentei. Acest principiu impune ca orice masura de interceptare sa fie adecvata, necesara si echilibrata in raport cu scopul legitim urmarit, respectiv cu drepturile si libertatile fundamentale afectate. Astfel, conditia proportionalitatii presupune o punere in balanta intre gravitatea ingerintei in drepturile fundamentale ale persoanei vizate si importanta obiectivului urmarit. Instanta va evalua daca beneficiile anticipate ale masurii pentru ancheta penala prevaleaza asupra prejudiciului adus drepturilor individuale.

In cadrul acestei analize, instanta va lua in considerare factori precum:

• gravitatea infractiunii investigate;
• importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinut;
• particularitatile cauzei;
• alti factori, cum ar fi: amploarea si durata propusa a interceptarii, numarul de persoane potential afectate, natura informatiilor care ar putea fi obtinute si impactul asupra tertilor neimplicati in activitatea infractionala.

Proportionalitatea trebuie sa fie respectata nu doar la momentul autorizarii initiale a interceptarii, ci si pe parcursul derularii acesteia. Astfel, in cazul prelungirii masurii, instanta va trebui sa reevalueze daca mentinerea interceptarii ramane proportionala in lumina noilor informatii obtinute si a evolutiei anchetei.

Cea de a treia conditie de fond, subsidiaritatea, stipuleaza ca interceptarea convorbirilor poate fi autorizata doar atunci cand obtinerea probelor sau identificarea faptuitorului nu ar putea fi realizata prin alte mijloace de proba sau ar fi considerabil mai dificila prin utilizarea metodelor clasice de investigare, ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare Asadar, principiul subsidiaritatii, in materia interceptarii convorbirilor, reprezinta o garantie procesuala fundamentala care impune ca aceasta metoda speciala de supraveghere tehnica sa fie utilizata doar ca ultim resort investigativ.

In ceea ce priveste conditiile de forma necesare pentru dispunerea interceptarii convorbirilor unei persoane, prima dintre acestea o constituie existenta unei urmariri penale legal incepute., de vreme ce art. 140 alin. (1) C pr. pen. prevede in mod explicit conditia ca interceptarea convorbirilor sa fie dispusa in cursul urmaririi penale. Intrucat legea nu face nicio precizare cu privire la felul urmaririi, trebuie considerata indeplinita aceasta conditie si in ipoteza in care urmarirea penala a fost inceputa doar in rem, adica numai cu privire la fapta, fara un suspect.

A doua conditie de forma este reprezentata de autorizare, care reprezinta o garantie fundamentala a legalitatii si a controlului judiciar asupra interceptarii convorbirilor, asigurand respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor vizate. Aceasta conditie impune ca orice masura de interceptare sa fie dispusa exclusiv de catre organul judiciar competent, in urma unei analize riguroase a solicitarii formulate de organele de urmarire penala.

Competenta autorizarii interceptarii convorbirilor apartine, de regula, judecatorului de drepturi si libertati din cadrul instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

Cererea de autorizare trebuie formulata in scris de catre procuror si trebuie sa contina:

• indicarea masurii de supraveghere tehnica care se solicita a fi dispuse, si anume interceptarea convorbirilor;
• numele sau alte date de identificare a persoanei impotriva careia se dispune masura, daca sunt cunoscute;
• indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni;
• indicarea faptei si a incadrarii juridice;
• motivarea caracterului proportional si subsidiar al masurii.

Cererea prin care se solicita incuviintarea interceptarii convorbirilor se solutioneaza in aceeasi zi, in camera de consiliu, fara citarea partilor si cu participarea obligatorie a procurorului. In urma analizei cererii, judecatorul poate dispune, prin incheiere:

• admiterea cererii si emiterea mandatului de supraveghere tehnica;
• respingerea cererii, daca apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

In cazul admiterii cererii, incheierea judecatorului si mandatul de supraveghere tehnica trebuie sa contina:

• denumirea instantei;
• data, ora si locul emiterii;
• numele, prenumele si calitatea persoanei care a dat incheierea si a emis mandatul;
• indicarea masurii concrete incuviintate;
• perioada si scopul pentru care s-a autorizat masura;
• numele persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica ori datele de identificare ale acesteia, daca sunt cunoscute;
• indicarea elementelor de identificare a fiecarui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic, a oricaror date cunoscute pentru identificarea caii de comunicare;a
• semnatura judecatorului si stampila instantei.

Indiferent de solutia dispusa, incheierea judecatorului de drepturi si libertati nu este supusa niciunei cai de atac. Cu toate acestea, desi autorizarea initiala se face in lipsa contradictorialitatii, persoanele ale caror convorbiri au fost interceptate au dreptul, ulterior, de a contesta legalitatea masurii si de a solicita excluderea probelor obtinute in mod nelegal.

Mandatul se emite pentru o durata de maximum 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii in aceleasi conditii, pentru perioade succesive de cate 30 de zile, daca se mentin motivele care au determinat masura, fara ca durata totala sa poata depasi 180 de zile.

In situatii exceptionale, cand exista urgenta, iar obtinerea mandatului de supraveghere tehnica ar conduce la o intarziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune in pericol siguranta persoanei vatamate, a martorului sau membrilor familiilor acestora, procurorul poate autoriza provizoriu interceptarea convorbirilor, pentru maximum 48 de ore.

In acest caz, procurorul are obligatia de a sesiza judecatorul de drepturi si libertati de indata, dar nu mai tarziu de 24 de ore de la expirarea masurii. In cazul in care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca au fost indeplinite conditiile, confirma in termen de 24 de ore masura dispusa de procuror, prin incheiere, pronuntata in camera de consiliu, fara citarea partilor. In caz contrar, judecatorul infirma masura luata de catre procuror si dispune distrugerea probelor obtinute in temeiul acesteia.