INTERVIU Criza militara mondiala decriptata de Valentin Mateiu, colonel de intelligence: „Pe hartie, Iran are o forta armata deosebita. In realitate, Israel are sistemele cele mai moderne. Iran are sisteme foarte vechi, avioane pe care le mai vedem doar in filme. Avansul tehnologic al Israelului este zdrobitor”

Israelul are un avans tehnologic zdrobitor asupra Iranului, desi acesta din urma detine, pe hartie, o armata impresionata. Nu se pune problema ca aceste doua tari sa ajunga la un razboi direct in viitorul imediat, in ciuda atacurilor reciproce, estimeaza in interviul acordat aktual24.ro colonelul Valentin Mateiu, comandor in rezerva care a lucrat in serviciul de intelligence al Armatei romane.

Ofiterul a creionat, pentru publicatia noastra, raportul de forte existent la aceasta ora in lume intre axa Rusia – China – Coreea de Nord – Iran, pe de o parte, si fortele lumii libere conduse de SUA. Concluzia generala este ca atat acum, cat si pe termen mediu, avansul tehnologic al Occidentului ramane foarte mare, iar dictaturile nu au inca forta sa-si puna in aplicare planurile de a schimba harta lumii prin forta.

Atacul Israelului asupra consulatului Iranian de la Damasc, de la care a plecat criza actuala in Orientul Mijlociu, i-a vizat pe coordonatorii „cercului de foc“ creat de Teheran in jurul statului evreu: Siria – Hezbollah – Hamas. Acesti coordonatori au fost eliminati, ducand la atacul de riposta al Iranului cu sute de rachete si drone. Felul in care Israel a lichidat acest atac, fara sa sufere pierderi si pagube, subliniaza superioritatea totala din punct de vedere militar.

Iranul are o armata mai mare, de 600.000 de oameni, dar are echipamente foarte vechi, cu avioane pe care le mai putem vedea doar in filmele vechi, spune comandorul Valentin Mateiu. Insa Iranul siit nu are o problema doar cu Israelul, ci si cu monarhiile arabe sunnite din Golf. Pe masura ce acestea se vor apropia de Israel, presiunea pe Teheranul izolat va creste.

In Peninsula Coreea, nordul comunist n-are nicio sansa intr-un eventual atac asupra sudului capitalist. Avansul tehnologic al Coreei de Sud este zdrobitor. Singura problema o reprezinta armele nucleare ale Phenianului, dar si aici exista strategii de contracarare, inclusiv atacuri decisive asupra silozurilor.

Mai complicate sunt lucrurile in stramtoarea Taiwan. Aici este principala provocare pentru SUA. Americanii se confrunta cu o China comunista care se pregateste asiduu pentru cucerirea Taiwanului. Acesta este razboiul de care trebuie sa ne temem, spune analistul militar roman.

In Ucraina, anul 2024 va fi decisiv, estimeaza comandorul Valentin Mateiu. Putin stie ca aceasta este fereastra sa de oportunitate. Daca o rateaza, Rusia va pierde razboiul. Incepand de anul viitor, industria de armament a Europei va incepe sa produca masiv, la o calitate net superioara celei rusesti. Europa e infloritoare si bogata, isi permite sa investeasca si sa sustina acest efort. Pe cand Rusia, deja mobilizata de Putin, nu-si permita sa sustina efortul pe termen lung.

Daca, insa, Rusia ocupa anul acesta Ucraina, perspectivele devin foarte periculoase pentru Romania, avertizeaza ofiterul. In primul rand, e vorba de vulnerabilitatile interne ale statului roman, de coruptia si de lipsa de devotament a elitelor. Aceste slabiciuni care pana acum ne-au costat o intarziere in dezvoltarea tarii se transforma in conditiile actuale intr-o vulnerabilitate majora de securitate. Rusii stiu si ei, la fel de bine ca si noi, ce probleme are Romania. Si e de asteptat ca, daca ajung pe Prut, sa foloseasca aceste slabiciuni pentru a distruge statul roman.

Mai jos, o analiza pe larg despre raportul de forte din punct de vedere militar dintre lumea libera si dictaturi in cele patru regiuni fierbinti de pe glob in acest moment.

Matei Udrea: Domnule comandor Mateiu, care este raportul de forte in momentul de fata, din punct de vedere militar, intre Iran si Israel? S-a schimbat ceva intr-atat de mult incat Iranul isi permite sau se simte suficient de puternic incat sa atace direct Israelul?

Valentin Mateiu: Suntem intr-o situatie paradoxala pentru care cele doua tari cred ca nu s-au pregatit, in sensul in care de decenii am avut situatia in care Iranul amenintat Israelul, nu-i recunoaste existenta, dar cele doua tari nu s-au pregatit pentru confruntarea directa! Asta este realitatea!

Desi pompeaza de foarte multi ani bani nenumarati in armament!

Da! Israelul a plecat de la afirmarea existentei sale in fata statelor arabe. Ulterior s-a confruntat mai mult cu problema palestiniana, dar cercul de foc al proxy din jurul Israelului a fost creatia Teheranului! In sensul in care Hezbollah e militie siita din Liban – acum e si forta politica in Liban! – si a plecat de la acest element: „Suntem forta de rezistenta impotriva Israelului!“. La fel avem Hamas, care este o militie sunnita. Nu a cochetat cu Iran decat recent, cand nu a mai gasit sprijin. Intr-un alt context, cand Hezbollah omora sunniti arabi in Siria, unde Iranul a intervenit si l-a sprijinit pe Bashar al-Assad, automat Hamas se distantase chiar si de Iran. Ulterior s-a creat aceasta situatie in care ne aflam acum.

„Cei sapte oficiali iranieni ucisi de israelieni in consulatul de la Damasc erau cei care gestionau cercul de foc creat de Teheran in jurul Israelului: Siria – Hezbollah – Hamas“

Siria fiind… Ce majoritate este acolo?

Aici iar avem un paradox si voi compara Irakul cu Siria. In perioada partidelor baas arabe, care au facut un melanj de nationalism arab cu socialism, mai ales in Siria, s-au afirmat minoritatile. In ce sens: pe linie de partid a urcat minoritatea. Asa am avut paradoxul ca in Irakul siit sa avem dictatura sunnitilor, iar in Siria o minoritate alawita refugiata in munti, la Latakia, suferinda sub majoritatea sunnita – Allep si Damasc erau suniti traditionali – a ajuns, cu un 20% alaturi de care au venit crestinii si unele elemente sunnite, sa domine majoritatea sunnita. Iar cand aceasta s-a ridicat, a fost strivita de alawiti cu sprijinul Iranului si al Rusiei! Asta este realitatea. Si in clipa de fata Siria este slabita, dar ai in Liban Hezbollahul, puternica militie siita chiar incercata in lupta si cu sute de mii de rachete transferate de catre Iran.

Sute de mii?

Da! Vorbim de zeci de mii pana la sute de mii de rachete…

Dar nu rachete mari…

Nu, nu, nu! Vorbim de rachete cu raza de la 100 de kilometri in jos, au si Katiuse si asa mai departe. Deci, intreaga gama. Dar problema este ca acest arsenal a fost creat de catre Iran tranzitand prin Siria. Israelul a lovit intotdeauna aceste linii de comunicatii, dar a existat un fel de intelegere tacita. De cand a inceput razboiul din Gaza, aceste limitari din partea Israelului si a Iranului au disparut! Din momentul in care a a fost 7 octombrie (atacul Hamas asupra Israelului – n. red.) avem alt Israel. Dupa 7 octombrie a iesit la iveala un Hamas sprijinit, inarmat, coordonat, probabil chiar si intr-o legatura directa cu Teheranul. Eu leg lovitura de la Damasc (distrugerea consulatului Iranian din Siria – n. red.) si cei sapte oficiali iranieni care a fost ucisi de faptul ca ei erau cei care gestionau situatia din acest cerc de foc: Hezbollah – Hamas – Siria. Pentru ca altfel Israelul n-ar fi facut acest pas (sa atace si sa distruga consulatul – n. red.). Stia ce urmeaza, in sensul in care Iranul va trebui sa raspunda. A decapitat pe cei care conduc acesti proxy.

Cei care coordonau acest cerc de foc.

Da! In acest context, Iranul a creat acest cerc de foc in jurul Israelului, la fel cum i-a sprijinit pe houthi in special pe linia religioasa siita. S-a considerat initial ca ei isi asigura propria securitate prin formarea acestui cerc, dar au pus o presiune extraordinara pe Israel.

„Pe hartie, Iranul are o forta militara deosebita. In realitate, lucrurile stau mai prost. Israelul are sistemele cele mai moderne. Iranul are sisteme foarte vechi. Are avioane pe care noi le mai vedem doar in filmele vechi“

Revin la intrebarea initiala: cat de puternic militar este Iranul in momentul de fata? Se poate masura cu Israelul?

Plec de la ideea ca, totusi, conteaza cat de mare esti si ca populatie, si ca suprafata. Avem o tara cu 10 milioane de locuitori in fata unei tari cu 85 de milioane.

Da.

Iranul are 85 de milioane. Dupa aceea, Israelul este extrem de bogat: 50.000 de dolari pe cap de locuitor. Iranul a saracit pentru ca nu mai poate exporta petrol. Si banii pe care-i obtinut din petrol i-a bagat de multe ori in armament, iar tara este controlata de acel Corp al Gardienilor Revolutiei Islamice care, exact cum spuneam mai devreme, domina tot: politicul, economicul in jurul Ayatollahului. Si militar. Avem doua armate. Pe hartie, Iranul are o forta militara deosebita, in realitate lucrurile stau mai prost. Si ma refer la faptul ca, daca in Israel ai 170.000 de soldati pe hartie, ai si 170.000 de soldati inzestrati deosebit si pe teren. In Iran ai 600.000 de soldati, dar in fond ai doua armate. Ai armata obisnuita si ai Corpul Gardienilor Revolutiei Islamice. Astia sunt cei care se ocupa de programul nuclear, de problema rachetelor balistice. Au si propriile lor sisteme de aparare antiaeriana. Daca va amintiti acel avion ucrainean doborat de un Tor (sistem rusesc de aparare antiaeriana), acela era al CGR-ului (Corpul Gardienilor Revolutiei – n. red.). Asadar, in Iran avem cam 300.000 de soldati in armata regulata si 200.000 in Corpul Gardienilor Revolutiei Islamice.

E diferenta intre ele?

Da! Nu se pune problema! E o diferenta calitativa intre Corpul Gardienilor Revolutiei Islamice si Armata. Primii sunt bine pregatiti, inzestrati, finantati mai degraba. La capitolul echipament, Israelul are sistemele cele mai moderne, Iranul are sisteme vechi inclusiv la armata de uscat.

Deci are armament vechi.

Da, foarte vechi! Au incercat sa si le modernizeze, dar nu au progresat in mod deosebit. In primul rand la aviatie Israelul sta foarte bine, are 39 de F-35, are 200 de F-16 si 75 de F-15. O forta deosebita! Pe cand Iranul are pe hartie cateva zeci de bomardiere Suhoi-22, 30 de MiG-29. Are avioane pe care noi le mai vedem in filmele vechi: F-5 Tiger (lansat in 1959 – n. red.), F-14 Tomcat (lansat in 1970 – n. red.). Putin probabil sa mai poata sa le ridice in aer! Desi Iranul a aratat o deosebita putere de adaptare si capacitate de a asimila tehnologie in conditiile in care este supus la sanctiuni. De aceea a aparut elementul de asimetric. Iranul a dezvoltat programul de rachete balistice tocmai pentru ca sa raspunda amenintarii externe, pentru ca regimul se simte amenintat. A dezvoltat rachetele balistice, ulterior rachetele de croaziera si dronele. Elementul politic de baza este acesta: da, multa vreme tensiunea esentiala a fost intre Israel si statele arabe. Dar, in clipa de fata, dincolo de problema palestinienilor, care raman mai mult o obligatie pentru statele arabe – ma refer in primul rand la monarhiile sunnite din Golf –, Israelul nu reprezinta o amenintare existentiala pentru niciun stat arab sunnit. Pe cand Iranul, cu ruptura sunnit – siit, mai ales sub aceasta dicatura teocratica, vede Arabia Saudita si pe ceilalti ca pe dusmani. Si de aici pleaca intreaga poveste. De exemplu, nu Israelul a atacat o rafinarie saudita de curand! Foarte probabil a fost Iranul! Iranul, chiar daca ei spun ca au lovit houthi (militii rebele din Yemen – n. red.). In acest context apar cele doua elemente: programul de rachete balistice – si acum s-a vazut ca nu sunt vorbe! – si programul nuclear. Iar daca se combina un program nuclear finalizat cu rachetele balistice, ai incarcatura si ai si vectorul, amenintarea este explicita, directa catre Israel. Dar nu numai. Si pentru celelalte state arabe din Golf! Au fost mesaje clare din partea acestora ca daca Iranul ajunge la bomba atomica, si ei vor cauta sa obtina bomba atomica!

„Rusia nu se va implica de partea Iranului. Are razboiul ei. Diplomatic, da! Va fi foarte vocala! Militar, nu!“

Ambasadoarea Israelului la Moscova a spus ca astepta din partea Rusiei un comunicat de condamnare a atacului iranian, iar Maria Zaharova, purtatoarea de cuvant a Ministerului de Externe rus, a raspuns in felul urmator: „Si noi am asteptat un comunicat de condamnare din partea Israelului vizavi de atacurile ucrainene asupra noastra“. Daca se ajunge la un conflict intre Israel si Iran, e posibil sa vedem Rusia implicata?

Nu! Rusia are razboiul ei. S-ar putea, dar putin probabil, sa se implice asa, marginal.

Sa le furnizeze iranienilor avioane de lupta, sisteme de aparare antiaeriana…

Haideti sa prezint ecuatia mare si dupa aceea vedem daca poate. Rusia a incercat sa dezvolte relatii bune si cu Israelul, unde are o minoritate si o legatura chiar foarte buna, personala, intre Netanyahu si Putin. Oricum, Israelul este cel care are destui dusmani si atunci a cautat relatii functionale si as spune chiar bune cu Rusia. De aceea si ezitarea Israelului sa ajute Ucraina dupa inceperea razboiului. In acelasi timp, in traditia veche a Uniunii Sovietice, Rusia a dezvoltat relatii bune cu statele arabe, in primul rand cu Siria. Au fost elemente de legaturi stranse care au dus la interventia lui Putin in Siria. La fel cu Egiptul s.a.m.d. De asemenea, mai ales in perioada Putin, au inflorit relatiile cu Iran. La un moment dat, aceste relatii intre Rusia si Iran au devenit mai stranse din necesitatea cooperarii militare. Dintr-o data, Rusia a avut nevoie de dronele iraniene, chiar si de rachetele balistice iraniene.

Poate si de munitie.

Iranul a primit in schimb acces la satelit si un contract de avioane de vanatoare Suhoi-35. Rusia nu le-a livrat inca. Dar la fiecare pas pe care Rusia l-a facut sa se apropie de Iran am vazut o reactie israeliana fireasca. La inceputul conflictului din Gaza, care poate fi privit ca un razboi intre Israel si Iran prin proxy – acum ecuatia incepe sa se vada –, aceasta situatie i-a convenit Rusiei. De ce? Pentru ca ea, hai sa folosim o expresie, a stat pe gard! Era si de o parte, si de alta! Pe masura ce a trebuit sa treaca de o anumita parte, fireste, a trecut catre Iran, catre Hamas. Si, in aceste conditii, Rusia a mers din ce in ce mai mult catre dusmanii Israelului. De aici si reactia Israelului din ce in ce mai ostila sau de indepartare. Si vom vedea – deja am vazut, pana acum au transferat doar sistemele letale in ajutorarea Ucrainei – si o indepartare a Israelului de Rusia in conditiile in care, fireste, Rusia este alaturi de inamici.

Sa revin la intrebare…

Rusia nu cred ca se va implica! Are un razboi de dus si cred ca va avea un rol diplomatic sa ajute Iranul. Cum a incercat sa ajute Hamas. Delegatia Hamas a mers mereu la Moscova. Stim ce s-a discutat in Consiliul de Securitate al ONU, cand doar veto-ul american a blocat anumite rezolutii defavorabile Israelului. Deci cred ca nu se va baga Rusia. Are un razboi in clipa de fata si nu cred ca vrea sa mai sa intervina. Diplomatic, da! Va fi foarte vocala! Militar, nu!

Nu are nici mijloacele sa-i ajute cu armament pe iranieni?

Ar avea posibilitatea, pentru ca totusi chiar si in razboiul acesta, o escadrila de avioane mai mult sau mai putin pentru Rusia, chiar si mai vechi, transferate Iranului… Nu este exclus!

„Raportul de forte nu se va schimba in urmatorii 5 ani. Avansul tehnologic al Israelului este zdrobitor“

E posibil ca in urmatorii 3-5 ani sa se modifice acest raport de forte care acum este in favoarea Israelului din punctul de vedere al fortei militare?

Nu! Avansul tehnologic al Israelului este zdrobitor! Si ceea ce am vazut acum cateva zile este rezultatul unei confruntari intre Israel si Iran de doua decenii. Unii au pregatit rachete balistice, altii au pregatit sisteme de aparare antibalistice. Si au functionat!

Cum poate sa arate un ipotetic razboi intre aceste doua tari, Israel si Iran, avand in vedere ca n-au granita comuna? Isi arunca unii altora peste gard niste rachete?

Suntem intr-un moment de rascruce pentru ca pana acum am avut doua strategii. Strategia Iranului era de a avea rabdare strategica si a actiona prin proxy – Iranul nu era nicaieri implicat in razboi cu Israelul, dar Hezbollah, Hamas si militiile pro-iraniene din Irak atacau Israelul. De asemenea, houthii. Si invers, Israelul se concentra asupra acestor inamici fara sa atace direct Iranul.

Iar acum s-au schimbat lucrurile.

Da, au picat mastile si acum suntem fata in fata. Cum spuneau israelienii: „Uitati, acum se vede cum stau lucrurile!“. Desi cred ca ambele tari au evitat acest lucru. Si totusi, s-a trecut linia rosie prin acel atac direct. Israelul va raspunde, este obligat sa raspunda, cel putin asa se declara la Ierusalim. Cred ca raportul de forte va ramane acelasi. Cred ca nu numai Israelul, dar si toate statele arabe din jur vor fi atente ca Iranul sa nu devina putere nucleara. Si aici Statele Unite vor ramane pe aceasta pozitie, ca si multi occidentali: Iranul nu trebuie sa aiba bomba! Si cred ca si programul de rachete balistice va fi din ce in ce mai supus presiunilor, pentru ca eu consider ca va fi o reactie diplomatica occidentala la G7, adica noi sanctiuni impotriva Iranului. Sa ne aducem aminte ca atunci cand presedintele Trump a renuntat la acel acord cu Iranul, au fost Franta, Anglia, Germania care au cautat un modus vivendi prin care Iranul sa nu fie supus actiunilor lor.

Sa va intreb altceva: in afara Siriei si a catorva actori nestatali, cum ar fi Hezbollah sau Hamas, Iranul mai poate sa conteze pe alti aliati in lumea musulmana impotriva Israelului?

Iranul este persanul siit. Si atunci, are prieteni in primul rand siiti! Plecam de la Hezbollah, Siria – in masura in care Bashar al-Asad mai are o tara. Mai e Hamasul, sau cat mai este din el in clipa de fata. Desi Hamasul este infrant zdrobitor in clipa de fata. Houthi, care domina Yemenul, au castigat razboiul civil.

Deci in Yemen ar mai putea avea un aliat.

In Yemen, da.

Turcia cum se va pozitiona in cazul unui razboi?

Turcia este un actor important politic, diplomatic. Dar militar, Turcia nu va intra in niciun fel de conflict pentru ca are propriile sale probleme de securitate care se limiteaza la Siria, la problema kurda in primul rand. Acolo este centrul de greutate al actiunilor, ca si eliminarea PKK-ului (organizatia kurzilor care lupta pentru independenta – n. red.) din nordul Irakului. Turcia, da, va fi un jucator important in regiune, dar nu militar!

„Anul asta este critic. Putin vede o fereastra de oportunitate in care Ucraina, fara sprijinul Occidentului si cu propriile probleme, sa nu poata face fata. Cred ca intr-un an se pune pe picioare mecanismul european de producere de munitie si echipament ca sa ii ajute pe ucraineni. Dar avem acest an decisiv!“

Sa sarim la alt subiect: situatia Ucrainei, care este din ce in ce mai grea in lipsa sprijinului militar adecvat venit din Occident. Au aparut voci care se tem ca s-ar putea ca in acest an Ucraina sa fie infranta din punct de vedere militar. Nu stim sub ce forma. Varianta pe care probabil ca o are in vedere Putin ar fi instalarea unui regim pro-Moscova la Kiev. In cazul in care Rusia invinge Ucraina in acest an, exista motive sa ne temem ca in urmatorii ani ar putea urma un razboi de agresiune impotriva unui stat NATO? Respectiv noi, tarile baltice, Polonia, poate Finlanda…

S-o luam in etape. In clipa de fata avem o Rusie pe care Vladimir Putin a mobilizat-o pentru razboi, a gasit solutii. De la industria de aparare trecuta pe picior de razboi la atragerea de oameni cu bani in fortele armate, pentru ca voluntarii aceia vin pentru o anumita prima. Rusia este pe picior de razboi in timp ce Ucraina are deficiente la capitolul oameni. De aceea a dat legea mobilizarii. Dar in primul rand Ucraina s-a trezit cu o situatie aproape de neasteptat, faptul ca Occidentul nu o mai ajuta. Avem blocajul in Statele Unite, in Camera Reprezentantilor, a acelui ajutor de 60 de miliarde si, de asemenea, avem incertitudinea campaniei electorale. In fond, problema ucraineana si blocarea ajutorului pentru Ucraina a devenit o problema de campanie electorala in Statele Unite si este mare probabilitatea ca acest ajutor sa nu vina. Desi se cauta chiar acum in Congres anumite solutii. Si mai avem incertitudini legate de presedintele Trump, cu ideea dansului ca va veni si va face pace. Europenii vor, dar inca nu pot! De aceea vom avea o perioada acum, vara, anul asta este critic si cred ca Vladimir Putin are nu atat strategie, cat vede o fereastra de oportunitate acest an! In care Ucraina, fara ajutorul Occidentului si cu propriile sale probleme care s-au acumulat – vorbeam de forta umana – sa nu poata sa faca fata. Nici armata rusa nu o vedem in clipa de fata capabila sa faca un razboi de manevra prin care sa sparga frontul si sa sa schimbe situatia rapid. Dar va avansa lent. Rusii au realizat elemente esentiale. De exemplu, reusesc sa copleseasca apararea ucraineana, au reusit sa-si creeze propriile bombe de precizie care planeaza, acele FAB-uri. Aviatia rusa este din ce in ce mai prezenta in conditiile in care ucrainenii nu au sisteme de aparare antiaeriana. Fara proiectile si sisteme de aparare antiaeriana este chestiune de luni pentru ucraineni cand incep sa retraga sistematic. Asta este realitatea! Si asa la ei problema se punea unde pui sistemele de aparare antiaeriana, ca sa aperi trupele sau sa aperi obiectivele. Pentru ca, in clipa de fata, strategia Rusiei de lovire in adancime este de succes. Nu mai este ce a fost in urma cu un an! Si le lovesc obiectivele energetice. Lovesc, in fond, industria de aparare ucraineana, care nu poate produce tocmai in conditiile in care este bombardata. Da, si la ucraineni se spera ca o sa vina aviatia. Dar oricum, chiar si cu aparitia lui F-16 – sa speram ca nu doar 6, ci un numar de cateva zeci, s-a vorbit de 45-65 -, sunt sanse mici de echilibrare fara un ajutor sistematic al Vestului. Europenii vor sa ajute si cred ca intr-un an se pune pe picioare intreg mecanismul european de producere de munitie si echipament ca sa ii ajute pe ucraineni. Dar avem acest an decisiv!

Si daca se intampla acest scenariu sumbru…

Daca se intampla acest scenariu, vom avea o Ucraina care va trebui sa mearga la negocieri de pace dintr-o pozitie de infrant. Rusia va extrage maxim. Nici nu se pune problema sa pastreze doar teritoriul de acum! Va pleca de la ceea ce are si scopul…

„Daca Putin preia controlul asupra Ucrainei, va trece la a doua etapa. Va fi o presiune pe statele NATO. Consider ca Putin se va uita spre flancul sudic, nu spre cel nordic“

Dar au spus clar ca vor Odessa!

Obiectivul maximal va fi controlul Ucrainei! Asta este tot ce vor! Da, directia Odessa, ca Novorossia a fost dintotdeauna un element, dar cred ca in final obiectivul maximal este cel pe care l-a declarat la inceput: controlul asupra Ucrainei! Iar dupa control asupra Ucrainei, foarte probabil, un Vladimir Putin victorios in Ucraina va trece la a doua etapa. Sa ne aducem aminte: inainte sa inceapa razboiul in Ucraina, Vladimir Putin a avut doua cereri. Nu numai schimbarea conducerii politice a Ucrainei si controlul politic asupra acestei tari. A avut si retragerea infrastructurii militare din statele NATO din est. Urmatoarea etapa va fi o presiune pe statele NATO. Dar asta este o etapa ulterioara. Deja toate cancelariile occidentale au acest scenariu, care e cel mai periculos si devine din ce in ce mai probabil. Ca dupa ce Rusia controleaza Ucraina, dupa o perioada de refacere, fireste, va incepe sa preseze NATO, nefiind exclusa atacarea unui stat NATO. Trebuie sa fim atenti la elementul ca desi frontiera Rusia – NATO pe uscat este in nord, Finlanda, balticii, Polonia, in fond, razboiul este aici! Foarte probabil, o Rusie care a ajuns la Odessa va intra in Transnistria, Republica Moldova. Si atunci vom fi statul cel mai aproape de o Rusie invingatoare in Ucraina. Fireste, in acele conditii, eu consider ca Vladimir Putin se va uita spre flancul sudic, nu spre cel nordic.

Adica spre Romania si Bugaria.

Da, da. Este mult mai atractiva o tara cu un anumit nivel de dezvoltare politica, economica, sociala si militara. Ceea ce avem noi, avem in primul rand aceasta legatura stransa cu partenerii strategici, cu Statele Unite. Chiar si in conditiile unui incertitudini aduse de Trump, Romania are acest parteneriat. Se vede, de exemplu, la dezvoltarea bazei de la Mihail Kogalniceanu. Avem integrarea NATO si faptul ca este aici un grup si angajamentul Frantei, care este natiunea-cadru pentru acest grup. Adica avem aceste elemente care vor descuraja. Si, in masura in care dezvoltam propria aparare…

Mai avem timp?

Eu cred ca da, este timp! Dar, fireste, faptele vorbesc, nu declaratiile! In sensul in care, pana la urma, conteaza cate unitati ai operationalizate, cate avioane ai s.a.m.d.

In cat timp poate Romania sa-si puna pe picioare o armata suficient de competitiva incat sa reprezinte macar un element de descurajare pentru Rusia?

Nu pot sa evaluez. Dar imi doresc sa ajungem cat mai repede la nivelul la care ni-l dorim.

In 5-10 ani, Romania trebuie sa fie gata de lupta. La o armata de 80.000 de oameni e nevoie de o rezerva de 800.000

Totusi, aveti in minte un orizont de timp! Sase luni? Opt luni? Un an?

Eu ma uit la ce a declarat seful apararii si nu pot decat sa-l citez pe el. Dansul a mentionat ideea de necesitate a rezervei. Si atunci modificam legea apararii. Si am vazut evaluari. Iarasi, aici trebuie sa se discute asupra dimensiunilor apararii. Sa aducem o rezerva la nivelul de care este nevoie. De exemplu, Finlanda are la 20.000 de oameni o rezerva de 200.000 de oameni. Deci asta ar insemna sa ai o rezerva de 10 ori mai mare, ca sa fii linistit.

20.000 cu 200.000.

Da, o rezerva de 10 ori mai mare.

Asadar, o armata activa de 20.000 si o rezerva 200.000.

Da.

Si noi? Noua cat ne-ar trebui?

Noi avem 80 si ceva de mii de oameni. Deci asta ar insemna, daca luam proportional cu Finlanda… In acest domeniu nu sunt specialist si cred ca niciodata nu o sa se discute asta. Este o chestiune secreta in cadrul Ministerului Apararii, cate unitati are nevoie Romania ca sa faca fata unui adversar. Este o chestiune secreta.

Asta e treaba lor, noi nu suntem in CSAT sau in conducerea Ministerului Apararii, putem sa discutam.

Da… In principiu, dupa aceea trebuie sa operationalizam toate avioanele F-16, dupa aceea trebuie sa aducem F-35, dupa aceea…

Pai, si e timp sa facem toate astea? Timpul trece!

Eu spun ceea ce mi s-a zis de la cel mai inalt nivel ca trebuie! Trebuie sa inzestram armata terestra. Tancuri, dar si artileria autopropulsata. Trebuie sa inzestram fortele navale. Toate aceste chestiuni trebuie facute daca avem in vedere acest scenariu. Rusia are acest an de oportunitate, deci pericolul maxim este acum. Dar efortul ei nu este sustenabil! Daca Vestul reuseste sa prijine Ucraina… Dar daca Rusia reuseste anul asta sa controleze Ucraina… Luam acest scenariu, cel mai periculos. Putin probabil, dar cel mai periculos. Iar dupa Ucraina are o perioada de refacere, sa spunem de un deceniu. E mult, poate, un deceniu. Cei mai multi vorbesc de peste 5 ani. Nici nu trebuie sa va raspund la intrebarea in cat timp facem noi. Va raspund la intrebarea in cat timp ar trebui sa facem. Dupa aceste evaluari, in jumatate de deceniu, maximum un deceniu, trebuie sa fim acolo unde seful armatei a spus: „Am nevoie de asta, asta si asta!“.

„Armata americana si-a pus intotdeauna intrebarea cate razboaie poate sa duca simultan. Dar, chiar daca au o comunitate de interese, vad putin probabil ca Rusia, China, Iran si Coreea de Nord sa ajunga la o sincronizare, la un ajutor profund“

Am inteles. Intr-un interviu pe care l-am facut cu profesorul Valentin Naumescu, dansul mi-a spus ca exista – nu stim cat de iminent sau cat de mare este, dar exista – pericolul ca aceste patru puteri care s-au aliat in momentul de fata, Coreea de Nord, China, Iran si Rusia, sa atace simultan. Pentru ca este, practic, sansa lor de a coplesi Statele Unite. SUA pot face fata unei crize, dar le-ar fi mai greu sa raspunda unui atac in patru zone geografice diferite ale lumii. Sunt americanii capabili sa raspunda unui astfel de scenariu?

Cred ca scenariul tine mult de domeniul abordarii teoretice. Dar, fireste, are si el periculozitatea si…

Imi cer scuze ca va intrerup, dar sa ne aducem aminte, totusi, ca in Al Doilea Razboi Mondial a existat aceasta situatie. Japonezii au atacat in Pacific, Germania a atacat catre Uniunea Sovietica, italienii au atacat in nordul Africii.

Da, in fond, aceasta idee, care este o provocare… Am vazut chiar un articol in Foreign Affairs despre aceasta, hai sa spunem, apropiere intre inamicii Occidentului. Plecam de la doua lucruri. Primul: intotdeauna, armata americana si-a pus intrebarea cate razboaie poate sa duca.

Simultan.

Da! S-a vorbit de doua teatre s.a.m.d. A doua problema a fost mereu intrebarea in ce masura acesti adversari ai Occidentului vor merge impreuna? In clipa de fata vedem faptul ca Rusia si China s-au apropiat. Da, sunt prieteni fara margini si deja secretarul de stat american Blinken a transmis faptul ca partea chineza a ajutat Rusia nu numai cu masini-unelte pentru tancuri, dar si cu echipamente electronice si cu componente electronice si cu imagini din satelit si multe alte elemente aflate la limita intre militar si civil. Asta arata ca avem o apropiere intre cele doua mari forte. Rusia este forta nucleara si chiar daca, la capitolul clasic, in clipa de fata, are dificultati, detine totusi o armata uriasa. Vorbim de nave, avioane s.a.m.d. Iar de cealalta parte avem o China care dezvolta in primul rand, dincolo de tot ce tine de la forte nucleare pana la alte elemente, capacitatea de a cuceri Taiwanul. Asta este o problema care a devenit din ce in ce mai spinoasa, in conditiile in care deja Statele Unite au declarat ca sunt pregatite sa ajute Taiwanul. Mai avem si ceilalti doi jucatori, Iranul, cu situatia lui, adversarii Iranului sunt in primul rand Israelul si statele arabe. De fapt, Israelul e deja inamic, pentru ca sunt in razboi. Iar in Coreea de Nord si Coreea de Sud avem vechea poveste, o dinastie comunista cu un stat capitalist infloritor.

Deci vedeti posibil acest scenariu?

Il vad putin probabil. Chiar daca au o comunitate de interese, vad putin probabil sa ajunga la o sincronizare, la un ajutor profund. Si China va fi reticenta in ajutorarea Rusiei. O va ajuta doar pana cand interesele ei economice, relatia cu Statele Unite nu este afectata. Dar, oricum, fata de momentul in care ii priveam complet diferiti, deja avem Rusia cu Iranul coopereaza militar, China ajuta Rusia, Coreea de Nord ajuta Rusia. Si avem cooperare si intre Iran si Coreea de Nord! Adica o apropiere intre dusmanii Occidentului este vizibila. Nu cred ca vor ajunge la gradul de sincronizare prin care sa creeze o coordonare in actiunile lor antioccidentale, respectiv impotriva Statelor Unite. Iar Statele Unite vor cauta prin orice mijloace sa creeze acea baza prin care Europa sa fie aparata. Asta, insa, in ipoteza in care nu avem curentul izolationist care pur si simplu intoarce spatele. Dar excludem acest scenariu, sunt sanse reduse. Asadar, obiectivul este ajutorarea Europei si, in clipa de fata, daca e ajutata Ucraina, nu vom avea nicio problema la securitatea Europei. Aici este marele paradox! Stim ca daca-i ajutam obtinem securitatea continentului, e o natiune care vrea sa lupte. Si totusi, nu le trimitem proiectilele.

Da.

Este o situatie deosebita. Le spunem: „Treceti la calibrul 155, dar nu va mai dam proiectilele!“.

„Coreea de Sud poate face fata cu brio Coreei de Nord. Nu cred ca Rusia sau China vor incuraja Coreea de Nord sa atace“

Nici nu stii cum sa interpretezi lucrul asta.

Da, da, este ceva care este… Este ingrijorator, pentru ca ne vizeaza direct. Dupa Ucraina, totusi, presiunea va veni asupra noastra! Si cred ca Statele Unite se vor concentra, exact cum fac si acum, pe Pacific, pentru ca acolo este puterea emergenta, China, care la toate capitolele poate concura cu Statele Unite. De la capitolul ideologic pana la capitolul militar, economic, s.a.m.d. Si cred ca, in privinta Coreei, chiar daca avem anumite apropieri, nu cred ca Rusia sau China vor incuraja Coreea de Nord intr-un conflict cu Coreea de Sud. Si acolo deja Coreea de Sud poate face fata cu brio Coreei de Nord…

Ati raspuns anticipat intrebarii mele. Sa le luam pe rand. Mi-ati raspuns despre Iran ca nu face fata unui conflict direct armat cu Israelul…

Nu stiu daca nu face fata, dar cele doua tari nu se vor confrunta direct! Dar, in tot cazul, n-o sa-i fie bine daca intra intr-un conflict direct cu Israelul. Dupa cum nici Israelului n-o sa-i fie bine intr-un conflict direct cu Iranul. Cred ca acesta este primul moment critic in Orientul Mijlociu. Si al doilea va fi cel al programului nuclear. Iranul va avea probleme din ce in ce mai mari pe masura ce proxy sai vor avea la randul lor probleme, iar statele arabe se vor apropia, inclusiv in tratate scrise, de Israel. Si atunci, acel element de izolare va pune mare presiune pe regimul de la Teheran.

Mi-ati spus de Coreea de Sud ca este superioara militara Coreei de Nord…

Acolo avem o problema de cantitate versus calitate. Si cred ca singura problema care ingrijoreaza, dar este majora, o reprezinta rachetele cu incarcatura nucleara ale Coreei de Nord. Dar acolo ramane o cooperare intre Statele Unite si Coreea de Sud legata de contracararea acestei amenintari, de la exercitii si pana la anumite elemente care au aparut despre scenarii de atacare a acelor silozuri nucleare, cred ca Statele Unite trebuie sa implice. Aici este, sa zic, problema. De exemplu, Statele Unite nu vor sa se implice in Orientul Mijlociu, dar cum fac, cum nu fac, ca raman implicate. Dar aceste fronturi sunt independente. Frontul din Orientul Mijlociu eu il vad independent si Statele Unite vor actiona in general pentru a evita pornirea unui razboi regional. Nu mai vorbesc de faptul ca nu vor sa fie implicate. Coreea – la fel. Avem o Coree de Nord care vede bine ce sanse are…

„Marea problema pentru Statele Unite cred ca este China cu chestiunea Taiwanului. Dar cred ca liderii Chinei vor fi foarte atenti la ansamblu si nu vor risca o situatie de criza, respectiv razboi“

Adica are sanse mici.

Are sanse mici si cred ca deja contracararea din Coreea de Sud este destul de puternica. Dar si acolo Statele Unite raman, sa spun asa, un garant al Coreei de de Sud. Marea problema pentru Statele Unite cred ca este China cu chestiunea Taiwanului.

Asta voiam sa va intreb.

Da, este decisiva.

Ce sanse are China sa ocupe Taiwanul in urmatorii 5 ani, sa zicem?

Imi cereti sa fac o evaluare la ceva ce tine de foarte multi factori. In primul rand, eu nu va China sa…

Eu va intreb din punct de vedere militar! Sa ne rezumam la aceasta latura.

Din punct de vedere militar sunt foarte multe scenarii si posibilitati. Incepand cu o izolare a insulei, deoarece China poate instaura o blocada. Intrebarea este daca si cum intervin Statele Unite! Deci, sunt atatea necunoscute incat este foarte greu. Dar, ca o idee generala, eu cred ca liderii Chinei vor fi foarte atenti la ansamblu si nu vor risca o situatie de criza, respectiv razboi. Desi obiectivul integrarii Taiwanului ramane! Este foarte greu acolo si, daca va incepe, aceea va fi, intr-adevar, o confruntare intre doua mari puteri si lucrurile vor fi deosebite, la fel de periculoase, daca nu chiar mai periculoase decat ce traim noi! Pentru ca noi ne uitam in alte regiuni ale globului, dar uitam faptul ca avem in fata un conflict in Europa cum nu a fost de la Al Doilea Razboi Mondial, cu o tara de 40 de milioane care este amenintata cu existenta. Ca in avem forte de sute de mii de oameni care se infrunta, ca se folosesc toate categoriile de armament si persista amenintarea cu arma nucleara. Ce poate fi mai periculos decat asta? Si totusi, desi avem asa ceva la usa, avem incapacitatea – nu mai vorbesc de cei care gasesc solutii de predare a Ucrainei – sa ajutam. Nu mai vorbesc de situatia in care America, care este in acest blocaj.

Peste 5 ani, dupa ce isi va fi refacut capacitatea militara, ce sanse va avea Rusia sa aiba succes intr-un razboi pe flancul estic al NATO? Pentru ca scenariul despre care am citit cel mai mult, inclusiv la ceva generali americani in retragere, este urmatorul: ocupa tarile tinta dintr-o lovitura si apoi este foarte greu sa-i mai scoti de acolo. Vedem ca si in Ucraina se intampla acest lucru.

Mi-e si teama sa discut despre aceste situatii, pentru ca, in general, la scenariile pe termen lung nu ai destule elemente ca sa le construiesti, sa aiba un grad de veridicitate, dar si pentru faptul ca ne implica direct. Suntem aici, langa acest razboi nenorocit. Haideti sa plecam de la cateva constatari care sunt aproape certe. Nimeni nu o iasa bine din acest razboi! Chiar daca castiga, chiar daca pierde!

„O Rusie care a ajuns la Odessa foarte-foarte probabil preia controlul asupra Republicii Moldova. Rusia nu poate ierta! Automat, presiunea va fi mare. Sa nu uitam faptul ca suntem o tara inca in tranzitie la multe capitole, cu multe vulnerabilitati“

Putin pare dispus sa-si asume riscurile astea!

Cred ca si Putin are o strategie de genul sa demonstreze informational Vestului ca Ucraina nu poate sa reziste si nu merita ajutata, sa avanseze si, in final, la negocieri, sa iasa din situatia in care este. Cred ca pana si Putin este atent la acest element numit „cum rezolv problema ucraineana cat mai repede“. Vorbeam de acea fereastra de oportunitate. Dar in scenariul cel mai periculos, in care sa spunem ca Ucraina se prabuseste – ca de aici plecam! – in conditiile in care Vestul nu o mai ajuta si Rusia a reusit sa o controleze, chiar daca armata Ucrainei s-ar prabusi in fata unui raport cantitativ imens rusesc, ramane razboiul de gherila s.a.m.d. Sunt multe elemente cu care Rusia se va confrunta. Dar sa luam situatia scenariului in care Rusia ar controla Ucraina. Cred ca deja Rusia este partener junior al Chinei si a dovedit posibilitatea de a supravietui exclusa din legaturile cu Vestul. In conditiile in care si China incepe sa aiba o anumita independenta, de la tehnologie si pana la capacitatile militare, Rusia poate sa se refaca. Iar in situatia in care se reface, lucrurile vor fi complicate foc pentru noi!

Ce inseamna „complicate foc“? Poate sa obtina militar ocuparea Romaniei si a tarilor baltice?

Hai sa luam scenariul in care va presa puternic NATO. Iar un punct de presiune va fi flancul sudic…

Ma scuzati ca va intrerup. Pe flancul sudic are si niste prieteni, spre deosebire de cel nordic. Are Ungaria, are Turcia…

Nu, nu le-as cataloga asa! Turcia are propria sa pozitie. Este si prieten, si adversar al Rusiei. Coopereaza pe anumite planuri, in alte planuri…

Dar nu stim daca ar interveni in ajutorul Romaniei.

Pana una-alta, hai sa plecam de la ceea ce e batut in cuie, adica Articolul 5: de la America la Turcia, toti vor veni. Cred ca, intr-adevar, Ungaria lui Viktor Orban a mers atat de departe politica sa de sprijinire a Rusiei incat apar multe intrebari legate de…

Ajutorul occidental pe acolo ar trebui sa vina.

Sa vedem! Pentru ca si Viktor Orban, pana la urma, este un regim intr-o democratie pe care a adus-o la nivelul de autocratie cu vot. Dar, oricum, gesturile lui Viktor Orban ridica mari intrebari privind comportamentul Ungariei in raport cu Rusia si Ucraina.

Revenind la intrebare…

N-as vrea sa merg pana la scenariul atacarii unui stat NATO. Este de ajuns sa vedem faptul ca o Rusie care a ajuns la Odessa foarte probabil face jonctiunea cu Transnistria si foarte-foarte probabil preia controlul asupra Republicii Moldova. Pentru ca acolo sunt si forte pro-ruse. Rusia nu poate ierta! Ei, si in acele conditii… Deja suntem tara cea mai apropiata de conflict, daca privim Marea Neagra. Automat, presiunea va fi mare. Sa nu uitam faptul ca suntem o tara inca in tranzitie la multe capitole, cu multe vulnerabilitati. Partea plina a paharului e ca putem evolua. Partea goala a paharului e ca vedem de la unele persoane pana la grupuri discrepanta intre valorile afirmate si valorile asumate. Ori, asta pana acum ne-a tinut pe loc intern.

„Daca pana acum am avut 35 de ani linistiti, in care ne-am putut dezvolta cu viteza pe care au vrut-o elitele, deja mediul de securitate este atat de transformat incat pericolul se vede! Pentru ca vulnerabilitatile noastre ne vor face slabi in fata unui adversar extern. Regimul politic Putin este un adversar al Occidentului, implicit si al nostru“

Da!

Aceasta cred ca este una dintre vulnerabilitati. Sa spui ca mori dupa functionalitatea institutiilor, dupa dreptate pentru toti, si in realitate sa devii o piedica in dezvoltarea tarii. Ei, daca aceasta vulnerabilitate – pe care eu o vad aici ca simplu cetatean – pana acum n-am insemnat decat franarea unei evolutii mai rapide, va deveni o vulnerabilitate pe care sigur orice adversar, dar in primul rand Rusia ajunsa la frontierele noastre, o se va exploata. De ce? Pentru ca ceea ce noi vedem la rusi si vorbim, vad si ei la noi! Chiar daca noi nu vorbim de vulnerabilitatile noastre, ei vad la noi ce probleme sunt. Chiar a aparut o carte la Budapesta despre democratiile din estul Europei. Ca model, toate tarile din estul Europei sunt in etapa de patronaj liberal. Un sistem de vasal – patron, relatii, grupuri. In ce sens: nu ai partide de stanga ori de dreapta, ai grupuri. Aceste elemente ajung la nivel autocratic in Ungaria. In rest, sunt liberali. Si in acest joc al grupurilor nu ai transparenta, nu ai domnia legii 100%, cum ai vrea. Este loc de progres. Daca pana acum am avut 35 de ani linistiti, in care ne-am putut dezvolta cu viteza pe care au vrut-o elitele, deja mediul de securitate este atat de transformat – pur si simplu, pericolul se vede! – incat trebuie sa ne gandim foarte bine ce vrem. In sensul in care trebuie asumate responsabilitati. Ceea ce pana acum parea ca „merge si asa“ nu mai merge! Pentru ca vulnerabilitatile noastre ne vor face slabi in fata unui adversar extern. Regimul politic Putin este un adversar al Occidentului, implicit si al nostru, pentru ca suntem membru NATO. Din start suntem adversari declarati.

Ultima intrebare, domnule comandor. Vedem la presedintele Macron si la Franta ca incearca sa se profileze in ultimele luni ca un lider al Occidentului, profitand cumva de retragerea Statelor Unite din rolul asta. Va intreb daca Franta are capacitatea militara, industriala si vointa politica sa preia rolul de arsenal al Ucrainei. Adica sa alimenteze cu suficient armament si munitie Ucraina, sa conduca Uniunea Europeana din pozitia asta de lider al coalitiei.

Franta este o mare putere europeana, este singura putere nucleara din Uniunea Europeana. Franta a aratat capacitatea de a se afirma ca lider in Europa. Este de laudat curajul presedintelui Macron de a transforma Franta in tara care preia coordonarea europeana, intr-un fel rolul de conducator, dar automat Franta va trebui sa mearga alaturi de Germania, pentru ca Germania este liderul economic al al Europei, si de Marea Britanie, care desi a plecat din Uniunea Europeana, ramane in sistemul de securitate europeana si in NATO. Asadar, primul element: si-a asumat intr-un moment critic pozitia de lider angajat. Al doilea element: a renuntat la acea idee de armata europeana. Era acea intreaga poveste cu armata europeana si securitatea europeana disociata de NATO si Statele Unite. Ori, acum avem o Franta care foarte probabil in cadrul NATO va dezvolta pilonul european si tot ce tine de armata europeana. Al treilea element este esential: elementul de descurajare nucleara. Nu suntem inca acolo, dar ideea este urmatoarea: in clipa de fata, ceea ce sta in spatele securitatii NATO, ca si ceea ce sta in spatele securitatii Rusiei este arsenalul nuclear. Descurajarea nucleara. Ala este elementul ultim si esential. In clipa de fata, la comitetul de planificare NATO isi aloca armele doar Statele Unite si Marea Britanie! Marea Britanie are din triada doar un singur element: submarinul nuclear, adica lovitura a doua. Deci, in clipa de fata, armele nucleare care ne apara, pentru ca aici sta elementul forte al NATO, sunt armamentul nuclear american. Franta nu aloca armamentul sau nuclear la NATO!

„Franta are aceasta capacitate de a trimite trupe la sol in Ucraina. Numeric, sunt discutii. Dar in rest, la capitolul echipament, inzestrare… Deja cred ca, daca tarile europene se vor implica in Ucraina, nu va mai fi problema atat de cantitate, cat de calitate. Diferenta tehnologica este deosebita in favoarea Vestului“

Au toata triada sau nici ei…

Nu! Au renuntat la rachetele bazate la sol. Au aviatia si submarinele. Oricum, au o strategie speciala de descurajare nucleara. Important este daca Franta va extinde descurajarea sa nucleara la intregul NATO. Asta in situatia de pericol in care nu mai vedem liderul american, fereasca Dumnezeu! Pentru ca pur si simplu eu nu vad America plecand din Europa. Dar orice posibil!

Deci Franta are capacitatea asta industriala si militara de a prelua rolul SUA si de a furniza armament si munitie Ucrainei?

Eu cred ca Franta poate sa ia initiativa in cadrul unei Europe avand alaturi Germania si Marea Britanie. Mergem in ipoteza in care Statele Unite au iesit din jocul ajutorarii. Da, in aceste conditii, Franta poate si bine ca vrea sa fie cel care deschide drumul. Cu Germania, Marea Britanie si ceilalti europeni, pentru ca avem si alte forte militare, puteri industriale: Italia, Polonia. Am vazut de curand intalnirea de la Weimar, unde s-au reunit Franta, Polonia si Germania. In fond, totul tine de mobilizarea europenilor. Care au bani, pentru ca societatea noastra este infloritoare, Europa infloreste, dar nu ii pot transpune in clipa de fata intr-un ajutor concret pentru Ucraina. Miscarile Frantei in acest moment sunt in aceasta directie. Si este de laudat acest rol asumat, pentru ca in final, ce ne intereseaza? Vorbeam de Ucraina: le-am dat artilerie de calibru 155 mm, sa le dam si proiectile! Ei lupta pentru ei, dar si pentru securitatea europeana.

Vedeti ca Franta sa trimita trupe la sol in Ucraina, asa cum am spus Emmanuel Macron de vreo trei-patru ori?

Mai degraba am sa explic ce a prezentat Macron. A prezentat o pozitie politica, in sensul in care pentru noi nu exista nicio linie rosie in ajutorarea Ucrainei. Asta a fost elementul de baza! In rest… Chiar asa a spus: „Cand dinamica o s-o ceara“. In aceste conditii este important ca Franta si-a asumat aceasta idee, ca nu vom lasa Ucraina sa pice si vom merge pana acolo incat vom disloca trupe.

Dar vedeti posibile aceste lucruri? Au suficiente trupe francezii incat sa trimita acolo?

Aici discutam, dar cred ca Franta a adus ideea trimiterii trupelor sale pe anumite directii strategice intr-un anumit scenariu. Dar important este ca presedintele Frantei a adus aceasta idee in discutie, si-a asumat-o, a deschis drumul. Si ceilalti europeni trebuie sa se gandeasca la aceasta idee politica. Pentru ca in primul rand este o idee politica, dupa aceea vin elementele. Da, Franta are, ca si Marea Britanie, armata cea mai pregatita din Europa. Germanii vor trebui acum sa aloce din nou si sa isi dezvolte fortele armate ca sa ajunga din urma cele doua state. Dar cred ca da, Franta are aceasta capacitate. Numeric, sunt discutii. Dar in rest, la capitolul echipament, inzestrare… Deja cred ca, daca tarile europene se vor implica in Ucraina, nu va mai fi problema atat de cantitate, cat de calitate. Diferenta tehnologica este deosebita!

E mare?

Da!

In favoarea…

Veti vedea acum impactul lui F-16 in Ucraina! Daca se transfera un numar rezonabil de avioane.

Ce inseamna rezonabil?

Pai, se vorbeste intr-o varianta de 45 de avioane, intr-o alta despre 65 si alta este 6.

Deci pentru dumneavoastra care este numarul rezonabil?

Cel mai mult imi este teama sa nu ne trezim ca doar 6 avioane vor fi transferate.

Dar cate considerati ca trebuie trimise ca sa fie un numar rezonabil?

Cel putin 45!

De la 45 in sus, asadar.

Creezi mai multe escadrile care vor avea capabilitati. Ganditi-va ca rusii au sute de avioane! Nu poti trimite 6 avioane ca sa faca fata!

Da, asa este. Spuneati dumneavoastra ca e o diferenta calitativa.

Da!

In favoarea…

Occidentului!

In favoarea Occidentului?

Absolut!

E o diferenta mare?

In opinia mea, Occidentul are un avans tehnologic deosebit. S-a vazut asta. Si va ramane in continuare un avans tehnologic deosebit, chiar si in conditiile in care Rusia se adapteaza, China o ajuta s.a.m.d. Este, in fond, acel avantaj pe care l-au avut intotdeauna democratiile, de a inventa, de a implementa inovatia. Pentru ca libertatea este cea care creeaza, pana la urma. Pe cand Rusia, da, poate standardiza, de exemplu, poate produce in masa. Dar nu exista nici individul, nici societatea, nici initiativa, nici creatia, pentru ca nu e libertatea. Ce avem acolo? Avem, pana la urma, un tar care s-a gandit sa inceapa un razboi si ceilalti trebuie sa-l urmeze!

Multumesc frumos!

Eu multumesc!