Interviu cu un supravietuitor la Titanicului: „I-am salvat viata unei femei iar apoi mi-a salvat ea viata intr-o barca” – Video

O relatare emotionanta a lui Frank Prentice, supravietuitor al Titanicului, a reaparut pe retelele de socializare in urma tragediei din aceasta saptamana a submersibilului Titan.

Asistent de magaziner pe Titanic, Prentice a acordat un interviu pentru BBC in 1979. El a relatat despre acea zi trista din aprilie 1912, cand RMS Titanic s-a scufundat in timpul calatoriei sale inaugurale din Anglia spre America, ucigand peste 1.500 de persoane. Au existat aproximativ 700 de supravietuitori.

Prentice, care a decedat in 1982 la varsta de 93 de ani, a supravietuit inotand pana la o barca de salvare aflata in apropiere.

Prentice a ramas activ pe mare, lucrand pe nava sora a Titanicului, RMS Olympic, si a lucrat, de asemenea, pe nave in timpul Primului Razboi Mondial.

El si-a amintit ca Titanicul parea ca se opreste ca si cum ai fi „apasat franele la o masina”, a fost brusc, relateaza New York Post.

„Aveam un hublou deschis si m-am uitat afara. Cerul era senin, iar stelele straluceau. Marea era calma ca un mort. Nu puteam sa inteleg”, a explicat Prentice.

„Asa ca am iesit din cabina si m-am gandit sa ma duc in fata si m-am dus pe puntea putului, pe partea de tribord, si am putut vedea gheata pe puntea putului. Nu era niciun semn de iceberg atunci, pentru ca a trecut pe langa noi. Iar luminile hublourilor straluceau pe apa si nu existau semne de avarie deasupra liniei de plutire.”

A venit ordinul de a scoate barcile de salvare, femeile si copiii urcand primii.

Prentice a povestit ca primele barci nu aveau multi pasageri la bord, doar aproximativ 50 de persoane fiecare, deoarece majoritatea oamenilor se temeau de caderea de la 70 de metri in apa. Altii credeau ca Titanicul, in cele din urma, nu se va scufunda.

„Daca ar fi fost pline, am fi putut salva 800 de persoane. In timp ce am salvat doar 500”, a spus Prentice despre barcile de salvare.

Prentice a spus ca el si alti barbati au fost instruiti sa adune toate gustarile si prajiturile pe care le puteau gasi. Dar, in timp ce incerca sa se intoarca pe punte, si-a dat seama ca nu se putea apropia de barcile de salvare.

„Unii oameni se straduiau sa intre si erau impinsi inapoi”, a spus el, adaugand ca, in acel moment, nava se inclinase foarte puternic intr-o parte si nu au putut scoate restul barcilor de salvare.

In timp ce Prentice era pe punctul de a-si pune vesta de salvare, a intalnit un cuplu tanar care tocmai isi petrecuse luna de miere in Franta. Prentice a observat ca femeia avea probleme cu vesta de salvare, asa ca a ajutat-o.

Apoi, Prentice a convins-o pe femeie, care era pasagera Virginia Estelle Clark, sa urce in barca de salvare 4. Asistenta medicala, aceasta a spus ca nu voia sa-si paraseasca sotul.

Insa Prentice a consolat-o pe Clark spunandu-i ca totul a fost „din precautie”, iar sotul ei, Walter Miller Clark, va urma mai tarziu.

„Apoi mi-am luat propria vesta de salvare si mi-am pus-o”, a spus Prentice dupa ce a lasat-o pe Clark sa plece mai departe. Apoi a observat ca pasagerii de la clasa a treia umpleau puntile. El a spus ca i-a ajutat cum a putut.

„M-am gandit, acum voi urca si voi iesi din toata aceasta invalmaseala si voi merge pe puntea de la pupa. Dintr-o data Titanicul s-a ridicat rapid. Si se auzea totul crapand”. Prentice se referea la faptul ca Titanicul s-a rupt in doua inainte de a se ridica si de a se scufunda violent. Si-a acceptat soarta cu calm.

„Asa ca m-am gandit: ‘Ei bine, acum voi pleca’ si ma agatam de o placa – aveam doua placi, la tribord si la babord, pe care scria: ‘Nu va apropiati de palele elicei’. Si ma agatam de una dintre ele, si ma ridicam din ce in ce mai sus in aer, si m-am gandit: ‘Ei bine, acum voi pleca’, si am cazut. Si am lovit apa cu o pocnitura grozava. Din fericire, nu m-am lovit de nimic cand am cazut.

Erau cadavre peste tot. Si apoi m-am uitat la Titanic – stalpii erau chiar in afara apei. Carma era chiar afara si puteam vedea fundul, iar apoi, treptat, a alunecat. Asta a fost… ultimul Titanic”, a continuat Prentice. „Nu am vrut sa mor. Adica, nu vedeam prea multe sanse de a trai. Incepeam sa inghet treptat.”

„Si, prin harul lui Dumnezeu, am dat peste o barca de salvare. M-au urcat in ea, iar la fund era un pompier mort. Erau cam 30 de centimetri de apa in aceasta barca.”

Prentice a spus ca a vazut un barbat, care parea traumatizat, incercand sa paraseasca barca de salvare, dar altii il tineau.

El a spus ca apoi si-a dat seama ca acesta statea langa Clark, femeia pe care o ajutase sa urce in barca de salvare. El a spus ca aceasta a intrebat despre sotul ei, Walter, in timp ce il infasura intr-o patura. Ulterior, avea sa se descopere ca Walter murise.

„Cred ca ea probabil mi-a salvat viata. Nu stiu. Eu i-am salvat-o pe a ei sau cel putin asa cred. Iar ea a salvat-o pe a mea”, a declarat Prentice.

In cadrul interviului, Prentice este intrebat despre ceasul pe care l-a purtat pe Titanic. El a dezvaluit ca acesta s-a oprit permanent la ora 2:20, ora exacta la care s-a scufundat nava.

„Vorbind despre asta, probabil ca o sa visez la asta la noapte – sa am un alt cosmar”, spune el, incheind interviul. „Ati crede ca sunt prea batran pentru asta, dar ati fi uimit. Te culci in pat noaptea si totul se intoarce din nou.”

Prentice a fost penultimul membru al echipajului care s-a stins din viata, fiind urmat doar de Sidney Edward Daniels – un steward de clasa a treia care a murit in 1983, la 89 de ani.