INTERVIU Economistul Bogdan Glavan: „Absenta oricarei reforme, absenta oricarei corectari a exceselor din sectorul bugetar nu are nimic de-a face cu liberalismul/ Inflatia este cea mai mare din ultimii 20 de ani”
In vreme ce apropierea alegerilor prezidentiale si parlamentare ii face pe politicienii de la guvernare sa se gandeasca aproape exclusiv la chestiuni electorale, economia, atat de ridicata in slavi de „Coalitie”, da semne ca nu se simte prea bine. Suntem tot campioni la inflatie in UE, deficitul s-a marit si, ciolac peste pupaza, ca sa spunem asa, guvernul PSD-PNL ia deja in calcul cresteri de taxe, imediat dupa alegeri. Care fi rezultatul acestor cresteri, daca vor salva sau nu economia romaneasca sau o vor lovi si mai rau, ne-a explicat profesorul universitar de economie Bogdan Glavan.
Domnule Glavan, altadata toamna se numarau bobocii, acum se pare ca se vor numara maririle de taxe. Masurile au fost deja discutate ieri in coalitie si se pare ca vor fi adoptate imediat dupa alegeri. Ii asteapta pe romani un potop fiscal?
Da si nu. In sensul ca ma astept mai degraba la o continuare a tavalugului fiscal care s-a declansat acum doi ani de zile. Sa nu uitam ca taxele au fost legiferate in 2022, au crescut in 2023 si au crescut si de la 1 ianuarie acest an si vorbim de nu mai putin de doua pagini de taxe noi si de majorarea unor taxe vechi. Astfel incat ce se va intampla in anii urmatori pe aceasta filozofie de guvernare nu este ceva inedit, este o continuare, o intensificare a presiunii fiscale.
Liderul guvernului, Marcel Ciolacu, si-a aratat disponibilitatea pentru trecerea la impozitul progresiv, o masura atat de draga socialistilor. Credeti ca ea va fi acceptata si de liberalii din guvern, desi este una profund antiliberala?
Greu de spus acest lucru. Cred ca depinde foarte mult de cum vor arata rezultatele alegerilor prezidentiale si parlamentare. Dar ceea ce remarc, din pacate, este ca principiile liberale au fost aruncate intr-un colt, au fost uitate intr-un colt. Chiar daca avem la guvernare un partid care poarta acest nume, nu s-a intamplat nimic liberal in ultimii ani. Cu siguranta, cresterea poverii fiscale, despre care vorbeam mai devreme si care a fost consecutiva si sistematica, nu are nicio legatura cu liberalismul – este chiar opusa acestuia. De asemenea, absenta oricarei reforme, absenta oricarei corectari a exceselor din sectorul bugetar nu are nimic de-a face cu liberalismul. Aceste politici demagogice, in care intr-un an electoral sa maresti atat de mult pensiile, sunt de negasit in istoria noastra de peste treizeci de ani de ani de dupa Revolutie. Ele reprezinta ceva complet irational, iar lucrul acesta a fost aratat si de Banca Nationala, si de institutiile internationale. Aceste politici nu au nicio treaba cu liberalismul. Nu mai zic de inflatie, care este cea mai mare din ultimii douazeci de ani. Deci nu mai vad ceva liberal in toata aceasta politica guvernamentala. Prin urmare, nu m-ar surprinde absolut deloc sa vad ca PNL achieseaza si la impozitarea progresiva.
O alta propunere vizeaza cresterea impozitarii muncii cu sase procente, de la 10% la 16%. Va putea ea sa diminueze deficitul bugetar urias cu care se confrunta Romania sau va fi doar o picatura intr-un ocean?
Mi se pare ca punem o intrebare gresita. Intrebarea fundamentala pe care trebuie sa o punem este: de ce sa creasca orice taxa, nu doar impozitul pe venit? De ce sa creasca? Pentru ca scopul impozitarii nu este sa se stranga impozite. Scopul impozitarii este sa se finanteze niste bunuri publice de care cu totii avem nevoie. Or statul roman in prezent ofera foarte multe rele publice si acestea, daca ar fi taiate de la radacina, atunci am vedea ca ne ajung banii. Dar ele nu sunt taiate. In consecinta, pentru ce sa creasca taxele? Ca sa finantam mai multe rele publice? Asta este o reteta de sinucidere economica. Nu are ceva rational in ea. Deci, revenind acum la aspectul despre care m-ati intreba, taxele au crescut si in 2010 sau in timpul crizei financiare. Si ceea ce s-a demonstrat – si de altfel eu am spus la vremea respectiva si s-a demonstrat ulterior ca am avut dreptate – este ca degeaba cresc taxele: cata vreme societatea nu intelege sensul lor, pe directia pe care am explicat-o mai devreme, nu le plateste si apeleaza la diverse subterfugii: unii se apuca sa se angajeze in domeniul bugetar, fiindca stiu ca vor fi mai putin napastuiti decat in sectorul privat, altii pleaca din tara, altii fac evaziune. Deci sunt fel si fel de metode la care oamenii recurg ca sa scape de aceasta aceste biruri, de aceasta povara. Si atunci, pe termen mai lung, adica nu in urmatorul an de zile, ci in urmatorii trei-patru ani de zile, efectul pe care il vom observa in urma cresterii poverii fiscale va fi caderea dinamicii economice, atrofierea economiei, mai putine locuri de munca create si finalmente erodarea bazei de impozitare. Statul va colecta asadar la fel de putin ca inainte. Asta este lectia care s-a observat, de fapt, dupa marea criza financiara si la fel se va observa si acum. Vedem, de fapt, ca desi taxele au crescut doi ani la rand, deficitul bugetar nu s-a redus. Desi statul a declansat cea mai mare inflatie din ultimii douazeci de ani, deficitul bugetar tot nu s-a redus. Anul acesta ei se lauda cu o crestere a veniturilor fiscale, care este insa foarte mica in comparatie cu estimatul bugetar prezentat in legea bugetului. Prin urmare, nici nu are sens prea departe cu estimarile, cu ce-o sa fie peste doi sau trei ani. Pentru ca in realitate aceste cresteri de taxe nu dau nici macar pe termen scurt roadele la care ne-am fi putut astepta. Asadar cresterea poverii fiscale nu are cum ca sa fie o solutie, fiindca daca era o solutie-minune, o aplica toata lumea si terminam povestea. Insa in mod evident fiscalitatea are un rost al ei, o insemnatate care nu este cunoscuta cum trebuie. In Romania ar trebui sa platim taxe foarte mici, ca sa incurajam acumularea de capital, sa incurajam investiile, sa ramanem competitivi in raport cu vecinii nostri si cu statele cu care nu ne invecinam neaparat, dar care sunt cam pe acelasi palier cu noi. Deci singura solutie o reprezinta taxele mici, astfel incat sa fortam statul sa-si puna ordine in propria ograda, caci cata vreme statul va fi alimentat din belsug cu bani – iar avalansa de fonduri europene o demonstreaza cu prisosinta – el nu va face nicio reforma.
Ministrul Finantelor, liberalul Marcel Bolos, a anuntat ca si institutiile publice vor fi obligate sa reduca din cheltuieli si a spus ca, de pilda, ele nu vor mai putea organiza petreceri de Revelion decat daca obtin sponsorizari. Sa intelegem ca fara petreceri de Revelion finantate de la buget economia romaneasca e salvata?
Noi asistam saptamanal, ca sa nu spun zilnic, la tot soiul de giumbuslucuri nascocite de guvernanti. Altfel spus, suntem luati de prosti non-stop, pentru ca este foarte simplu si la indemana oricarui conducator de institutie publica, oriunde se afla, sa nu cheltuiasca banii nu doar pe petreceri, ci pe deplasari aiurea, pe prime de Craciun, de Paste, daca compania pe care o conduce este pe pierdere, daca agentia pe care o conduce are obiective ratate si asa mai departe. Asta o poate face oricine, oricand. Din pacate, administratia romaneasca este umpluta cu incompetenti si cu oameni avizi de averi si de putere. Si acesti oameni nu fac decat sa roada tot ce prind. Pana cand administratia nu va fi schimbata – si desigur ca o minune nu se poate intampla, nu putem visa la o administratie nemteasca sau finlandeza in Romania – dar pana cand nu va avea loc o primenire a administratiei, cu oameni mai modesti, mai temperati, degeaba o sa ne recite domnul Bolos la televizor. Poate domnul Bolos sa ne recite cat vrea, poate domnul Ciolacu sa ne promita cu sarea, nu se va schimba nimic. Amintiti-va ca ne-a promis cea mai mare reforma bugetara din istorie si dupa un an si ceva, iata ca nu s-a intamplat nimic. Si acum chiar el recunoaste ca nu s-a intamplat nimic.
Acelasi domn Bolos a anuntat ca ministerul pe care il conduce a imprumutat, pentru finantarea deficitului, 335 milioane lei de la banci, printr-o licitatie cu obligatiuni de stat scadenta in 2038, ceea ce inseamna ca banii ii vor da inapoi copiii nostri. Si atunci cum ramane cu deviza liberala „Prin noi insine”, fiindca iata, ea se transforma in „Prin copiii nostri insisi”? Sunt, cu alte cuvinte, imprumuturile peste imprumuturi o solutie pentru Romania si pana cand?
In primul rand, insist pe urmatorul punct: datoria publica o platim si noi, nu doar copiii nostri. Datoria publica nu este o chestie ca un fruct pe care il luam acum, il consumam si uitam de el, iar copiii nostri vin peste zece ani sa-l plateasca. Imprumuturile publice sunt o povara asupra noastra in prezent. De ce? Pentru ca banii reprezinta resurse. De fapt, noi avem nevoie de resurse. Oamenii aceia din administratie, acele 3.000 de primarii care nu au populatie si nu isi acopera, mare parte din ele, nici salariile. Oamenii aceia nu au nu consuma bani, adica hartiute sau cifre, ci consuma resurse reale, consuma benzina, consuma electricitate, consuma hrana, caldura si asa mai departe. Or aceste resurse sunt luate de fapt de la restul societatii. Deci cineva trebuie sa renunte. Si asta se intampla prin intermediul sistemului financiar. Prin intermediul sistemului financiar noi pierdem urma acestor resurse, pentru ca vedem doar ca statul se imprumuta la banci si bancile dau niste bani. Iar bancile iau banii de la deponenti si de la restul romanilor, care poate ar fi imprumutat si ei, dar evident, in conditii mai bune, cu dobanzi mai mici, sa isi satisfaca diverse necesitati. Dar statul a oferit o dobanda foarte buna, foarte mare, incomparabila, de trei ori mai mare decat cat ne imprumutam in pandemie si, in consecinta, bancile plaseaza banii acolo. Bancile profita de pe urma statului. Bancile au un noroc fenomenal cu acest stat risipitor. De fapt, intotdeauna in istorie statul a fost principalul debitor al bancilor. Bancile au prosperat si bancherii au prosperat de pe urma statului. Asa ca nu putem spune ca doar copiii nostri vor plati. Mai curand putem spune ca pana si copiii nostri vor plati. Dar sacrificiul incepe acum. Trebuie sa ne retinem de la a face investitii private, pentru ca „investeste” statul.
Marcel Ciolacu se lauda cu investii masive in economie, dar ieri Banca Nationala a atras atentia ca in 2024 economia romaneasca va creste pe baza consumului populatiei si nu pe baza investitiilor. Ce ne facem insa cand se termina banii altora, cum ar fi spus Margaret Thatcher?
Aici trebuie sa spunem din start ca este o minciuna faptul ca investitiile publice nu ar fi posibile fara aceste imprumuturi – l-am auzit chiar si ieri pe premier afirmand asta. Este o chestiune complet falsa. Cum a fost posibil asa ceva in Bulgaria, de exemplu? Fiindca si Bulgaria si-a facut autostrazi, si chiar inaintea noastra? Deci cum a fost posibil in Bulgaria sa se faca investitii publice, bulgarii avand in general, in ultimii douazeci de ani un relativ echilibru bugetar, adica a alternat perioade cu surplus, cu perioade cu deficit. In mod evident, e o minciuna. De fapt, nu putem spune ca deficitul finanteaza investitiile. Deficitul este rezultatul tuturor cheltuielilor publice care depasesc veniturile. Or guvernul nu s-a remarcat anul acesta prin investitii – care, sa fim seriosi, sunt in cea mai mare parte finantate de catre Uniunea Europeana, prin PNRR si prin fondurile de convergenta – ci prin sarabanda de cresteri de pensii si de salarii. Ritmul salariilor creste cu 20%, anvelopa cu pensiile inteleg ca creste cu 40%. Deci astea sunt niste ritmuri, niste cifre absurde. Si ele provoaca deficit bugetar. Acum, este evident ca PIB-ul arata o crestere a consumului, dat fiind ce spuneam mai devreme, anume ca principalul act al guvernului a fost cresterea veniturilor, cresterea salariilor, pomparea de bani in economie, in sensul de crestere a veniturilor bugetarilor si crestere a veniturilor pensionarilor. Ce sa faca oamenii? Oamenii consuma, nu? Deci este evident ca asistam la o crestere a consumului si asta este dovada ca tot ce spunem aici e adevarat. In momentul in care vom asista insa la o noua majorare de taxe, vom vedea cum consumul incetineste. Este foarte simplu: dupa orice majorare din asta demagogica, urmeaza si o taiere. Singura intrebare este cine va suporta taierile? Fiindca atunci cand ne gandim la o crestere a impozitarii de la 10% la 16%, asta inseamna o taiere, se taie din salariu. Iar impactul a fost preconizat si estimat pentru ca, din pacate, si Comisia Europeana, si FMI si guvernul, de fapt, arata ca ritmul cresterii economice incetineste si va incetini in continuare, in perioada urmatoare. Si este firesc sa se intample asta, daca tu, ca guvern, nu faci decat sa maresti taxele. La fel, si consumul se va opri la un moment dat. Intrebarea este doar cat de brusc se va intampla asta!
