INTERVIU Economistul Cristian Paun, despre „apartamente la 35.000 euro”: „O mare sarlatanie! AUR a propus ca aceste case sa fie cumparate pe credit cu dobanda zero. Cine o sa dea acest credit? Daca obligi bancile sa faca asta, vor iesi instant de pe piata!”

Asa-zisul „Program Simion“, prin care romanilor li se promit 1.000.000 de locuinte in rate, cu preturi incepand de la 35.000 de euro si dobanda zero, este o sarlatanie, o utopie imposibil de pus in practica, prin care AUR profita de ignoranta si lipsa de educatie financiara a oamenilor, afirma economistul Cristian Paun intr-un interviu acordat aktual24.ro.

Profesorul universitar a acceptat sa explice, pe intelesul tuturor, de ce promisiunile lui Simion sunt pur si simplu irealizabile. In a doua parte a interviului, Cristian Paun a avertizat ca „paranghelia“ pe banii statului initiata de PSD si PNL, cu supradimensionarea bugetarimii si aparenta bunastarii pe munca usoara la stat, se va termina fie cu o corectie servera chiar la anul, fie cu falimentul Romaniei.

„Planul Simion“, care contine promisiuni precum apartamente in cartiere rezidentiale la preturi incepand cu 35.000 de euro cu dobanda zero si refinantari de credite imobiliare de 35-70.000 de euro, de asemenea cu dobanda zero, a atras inca de miercuri, din prima zi a lansarii, o mare multime de romani amatori de chilipiruri. In esenta, planul mizeaza pe amintirile perioadei comuniste, in care casele erau date de stat. Dupa cum observa si profesorul Cristian Paun, aceasta initiativa a fost pregatita de o intensa campanie in online, pe retelele de socializare, de activare a nostalgiilor de dinainte de 1989, cu diverse imagini care sugereaza ca „inainte era mai bine“.

Totul e un fals, insa, arata intelocutorul. Cei care au trait comunismul stiu cata saracie si opresiune era in realitate. In acelasi timp, azi traim intr-un sistem radical diferit de cel comunist si „case de la stat“ nu se mai pot da.

Promisiunile nu pot, pur si simplu, sa stea in picioare, arata Cristian Paun. Bancile, care lucreaza cu banii deponentilor, nu pot da credite cu dobanda zero, pentru ca ar insemna sa lucreze in pierdere. Bancile au costuri de operare si, in plus, trebuie sa le dea dobanda celor care si-au depus banii in conturi. Aceasta dobanda vine din profitul rezultat de pe urma creditelor pe care bancile le dau pentru diverse afaceri ori credite imobiliare. Asadar, nu se pot acorda credite cu dobanda zero. Daca statul le-ar forta la asa ceva, bancile ar iesi, pur si simplu, de pe piata, iar Romania ar fi torpilata direct la fundamentele economiei, care presupune acumularea de capital, explica profesorul Cristian Paun.

Nici iluzii cum ar fi aceea ca presedintele tarii poate hotari astfel de lucruri ori ca statul poate decide micsorarea pretului la materialele de constructii nu au nicio baza reala. Asa ceva e imposibil.

In timp ce George Simion vinde iluzii despre ce va face daca e votat, actuala coalitie de guvernare face exact acelasi lucru, dar folosind deja resursele statului.

Supradimensionarea monstruoasa a administratiei, concomitent cu blocarea tuturor reformelor si colapsul absorbtiei de fonduri europene, indreapta Romania direct cu capul spre zid, spre o soarta precum cea a Greciei, acum mai bine de un deceniu.

„Problema nu se pune daca vom avea faliment. Vom avea faliment! Problema e doar cand se va intampla treaba aceasta!”

Matei Udrea: Domnule profesor, probabil ca ati vazut si dumneavoastra, a fost mare valva: o coada foarte mare la sediul AUR, oameni care se duceau acolo sa semneze „Planul Simion“, prin care spera sa primeasca locuinte foarte ieftine. Ar fi vorba de apartamente cu doua camere la 35.000 euro cu 1.000 euro avans, dobanda zero, rate de 120 euro pe luna. Voiam sa va intreb daca este fiabil din punct de vedere economic acest plan pe care il propune AUR.

Cristian Paun: Pana sa ajungem la a fi fiabil sau nu, vreau sa spun doua lucruri foarte importante. In primul si in primul rand, menirea unui stat modern nu este sa ofere locuinte cetatenilor! Statul modern presupune cinci elemente fundamentale de actiune. Multe dintre ele, bine ar fi sa fie in concurenta la sange cu mediul privat: educatie, sanatate, aparare, siguranta nationala si justitie. Orice resursa a statului roman consumata pe orice altceva inseamna, pe de o parte, o deturnare de fonduri de la aceste functii esentiale ale statului roman care in final vor fi mai prost livrate de catre stat ca bunuri publice – prost din punct de vedere calitativ, pentru ca resursele le ducem catre casele propuse de Simion, de exemplu. Iar pe de alta parte, aceste deturnari de fonduri catre activitati care nu fac parte din ceea ce ar trebui sa insemne statul modern genereaza, intr-un final, costuri sociale importante. Al doilea lucru pe care vreau sa-l mentionez vizavi de aceste case oferite inainte de vot de catre un candidat la presedintia Romaniei este ca suna in mod explicit a mita electorala. E ca si cum, de exemplu, eu as veni si v-as spune: „Da, daca ma votati pe mine, eu va voi oferi o casa. Semneaza aici un fel de precontract cu mine ca vei fi de acord sa primesti o casa de la mine, in cazul in care ies eu presedinte!“. Este, din punctul meu de vedere, o mita electorala pentru care ar trebui sa se sesizeze destul de prompt acele institutii democratice ale statului de la care noi asteptam foarte multe, mai ales sanctionarea cu promptitudine a acestor derapaje. Si acum sa revenim la ideea in sine: casa de 35.000 euro. Problema mare este ca n-a fost deloc explicit cel care ofera aceste case poporului cu privire la locatia acestor case, din ce sunt construite aceste case, cat de mare este suprafata acestor case, daca ele se vor situa pe o portiune de teren concesionata sau aflata in proprietate alaturi cu proprietatea asupra casei. Pentru ca daca tu esti proprietar asupra unei case, dar nu esti proprietar asupra terenului, esti in permanenta la mana celui care detine terenul. Pentru ca intotdeauna un principiu elementar de drept spune ca terenul bate cladirea. Intotdeauna! Si atunci, e foarte important de lamurit acest lucru. Nimeni n-a intrebat, nimeni nu s-a sesizat. Tocmai pentru ca, daca iei la bani marunti aceasta promisiune fara substanta si fara acoperire, ajungi la o mare sarlatanie care este propusa, pana la urma, oamenilor de rand, fara prea multa educatie! S-a propus ca aceste case sa fie cumparate pe credit cu dobanda zero. Cine o sa dea acest credit?

Matei Udrea: Asta voiam sa va intreb!

Cristian Paun: Cine sa fie institutia care sa ofere acest credit cu dobanda zero? Pentru ca bancile nu pot fi fortate sa finanteze asa ceva! Bancile, teoretic, dau credite din depozitele noastre! Ori, tu nu poti sa vii si sa-i spui bancii: „Plateste-i dobanda lui Paun pentru depozitele lui bancare, de preferat dobanda sa acopere macar rata inflatiei pe termen lung, deci ii platesti lui Paun, dar nu primesti nicio dobanda pe acest proiect al caselor propuse de Simion!“. Si atunci se ajunge la o pierdere pe care tu o provoci bancilor impunandu-le sa preia acest cost! Adica tu, cumva, faci campanie electorala nu pe spinarea bancilor, pentru ca bancile sunt intermediarii depozitelor noastre, ci pe spinarea deponentilor, a celor care au un comportament economic corect si care isi depun niste bani in banca, eventual pentru a avea de un avans la un apartament. Deci, din start, aceasta initiativa este foarte, foarte problematica, are foarte multe semne de intrebare si ma mir ca romani fara prea multa educatie economica au dat buzna atat de usor catre asa ceva! Pentru ca e, cum sa spun eu, vizibil de la foarte mare distanta ca ceea ce propune in momentul de fata AUR nu poate fi realizat! Va fi o mare pacaleala. Omul, odata ajuns in pozitia pe care si-o doreste, pare-se, cu atat de multa ardoare, cu siguranta va incepe sa nu livreze ceea ce a promis, pentru ca nu se poate livra ceea ce a promis acolo.

„Ne aflam intr-un sistem economic complet diferit de comunism, in momentul de fata. Acei oameni s-au dus acolo pentru a fi trasi pe sfoara. Este o imposibilitate, din toate punctele de vedere, ceea ce propune in momentul de fata AUR!“

Matei Udrea: Domnule profesor, sunt de acord cu dumneavoastra, numai ca oamenii pe care i-am vazut la coada, in imaginile pe care le-au dat chiar cei de la AUR, nu pareau sa-si puna tipul asta de probleme. Si mai mult decat atat, probabil ca multi dintre ei v-ar raspunde in felul urmator: „Pai, Ceausescu nu ne-a dat case, care e problema? De ce sa nu ne mai dea si altcineva case, daca si Ceausescu a facut chestia asta?“.

Cristian Paun: Pentru ca noi ne aflam intr-un sistem economic complet diferit de comunism in momentul de fata si pe care ar trebui sa-l aparam cu motoarele turate, sa ramanem in zona asta, nu sa ne intoarcem la comunism! Si tocmai de aceea acest tip de initiativa, in care statul face case oamenilor, nu are ce sa caute intr-un sistem de economie de piata! Ceea ce propune Simion in contextul acesta, al economiei de piata, cu un stat limitat la cele cinci functii de baza de care vorbeam la inceputul discutiei noastre, este cu atat mai mult o utopie! Singura varianta nu este sa radem de acei oameni sau sa-i ocaram, sau sa le spunem cuvinte de jignire. Dimpotriva, ei trebuie lamuriti, trebuie educati, trebuie sa le prezentam de fapt situatia si sa le aratam ca ei acolo s-au dus pentru a fi manipulati, pentru a fi pacaliti, pentru a fi, ca sa zic asa, trasi pe sfoara. Adica votati, ca o sa primiti praful de pe toba! Este o imposibilitate, din toate punctele de vedere, ceea ce propune in momentul de fata AUR! Sigur ca ei tintesc un anumit public votant! Oameni care nu au educatie, oameni care au anumite nostalgii, oameni care au trait multa vreme iluzia comunismului, care ne-a dus in aceasta zona a saraciei lucii pe la inceputul anilor ’90 si de care saracie scapam destul de greu in timp! Adica vom mai avea nevoie de cativa ani buni pentru a mai disipa din aceasta saracie lucie in care ne-a adus sistemul comunist de dinainte de 1990. Si nu stiu daca ati observat, dar tot acest pachet de promovare a imaginii unui partid si a unui lider de partid prin asemenea iluzii este insotit de tot felul de campanii din acestea in online, de activare a nostalgiei! Ce bine era pe vremea comunismului! Ia uite cum se traia in Bucuresti, in Timisoara, in Cluj pe vremea comunismului! Si apar tot felul de poze din astea si o poveste din asta romantata a comunismului, care cu siguranta e departe de realitate, departe de adevarul acelor momente. Si noi am trait acele momente! Si stim cat intuneric si cata opresiune avea in spate sistemul, regimul comunist! Si atunci, cumva, acei oameni sunt vizati sa fie atrasi in aceasta capcana din nou. Si probabil ca o parte dintre ei vor fi atrasi, n-avem ce sa facem! Si vor intra in acest joc. Tot ce putem noi sa facem este sa incercam sa vorbim cu oamenii, sa incercam sa schimbam putin din viziunea lor asupra realitatii. Sigur ca este foarte, foarte greu, dar nu imposibil! Si, evident, trebuie sa iesim la vot! Sa contracaram, noi toti, cei care nu credem in acest mod de a actiona si de a promite oamenilor luna de pe cer! Incat, daca iesim la vot, daca educam oamenii, cu siguranta acest tip de comportament si rezultatele acestui tip de comportament electoral, intr-un final, vor fi unele marginale. Imi aduce aminte aceasta situatie de un banc care circula prin zona Rusiei, cu un siberian… Siberienii erau considerati de rusi ca fiind un pic mai usor de pacalit. Un siberian vine in vizita la Kremlin si un cetatean din Moscova il vede si ii zice: „Uite, iti place ceasul de pe turnul Kremlinului? Da-mi 1.000 de ruble si ti-l aduc!“. Siberianul ii da 1.000 de ruble si moscovitul se face nevazut. Se repeta vizita asta de vreo trei-patru ori. Evident ca, de fiecare data, nu apare ceasul din turn. La care, la un moment dat, ce solutie a gasit siberianul? Zice: „Nu! De data asta iti dau 1.000 de ruble, dar ramai tu aici, ca ma duc eu dupa ceas!“. E cam asa aceasta situatie! Si, intr-o forma sau alta, glumeata sau nu, noi trebuie sa le aratam oamenilor ca se afla in pozitia acelui siberian!

Matei Udrea: O sa va pun niste intrebari punctuale tocmai ca sa incercam sa lamurim itele astea. Stiu ca poate unele vor parea naive. Am citit cu atentie textul de pe platforma „Planul Simion“. Nu se specifica nicaieri sursa de finantare si oamenii poate vor crede ca, OK, bancile nu dau bani, dar lasa, ca da statul! Poate statul sa finanteze 1.000.000 de locuinte in momentul asta?

Cristian Paun: 1.000.000 de locuinte cu 35.000 euro, faceti si dumneavoastra un calcul, ar da undeva, la 35.000 de milioane. 35.000 de milioane ar insemna 35 de miliarde…

Matei Udrea: Va spune Simion: „Domnule, n-am zis ca le facem maine. O sa le facem esalonat pe durata a 10 ani…“.

Cristian Paun: Da, ca le facem pe 10 ani. Normal, am vazut ca le-a pus pe doua mandate de presedinte! Numai ca, daca el le intinde pe doua mandate de presedinte, euro si banii nu raman pe loc! Ei au o devalorizare, o depreciere naturala si, cu siguranta, ce cumpara Simion in primul lui an de mandat cu 35.000 euro nu va mai cumpara in al 10-lea an de mandat! Adica e clar ca 35.000 euro asta e foarte probabil sa devina foarte putin inspre finalul acestei perioade de mandat. Deci, nu avem aceste resurse, pentru ca aceste resurse trebuie, repet, alocate cu prioritate catre ceea ce inseamna statul modern. Si Simion nu precizeaza acolo mai multe lucruri! Nu precizeaza cine va suporta conectarea la infrastructura, cine va face utilitatile pentru aceste case. Si repet, nu este specificat de unde provine terenul, pentru ca daca el crede ca va putea sa scoata teren din zona intravilana a localitatilor mari si sa-l treaca pe acest proiect, urmand sa-l concesioneze celor care primesc o casa prin acest proiect, eu cred ca se iluzioneaza! Ca sa nu mai vorbim de autorizatiile de constructie! In Romania dureaza peste 2 ani sa obtii o autorizatie de constructie, pentru a face o constructie intr-o zona rezidentiala.

„Simion, din prima clipa in care ar fi presedinte, va fi incompatibil cu acest program! Deci, nu va putea sa deruleze acest program!“

Matei Udrea: Dar o sa rezolve el, pentru ca e mana forte si vine si taie birocratia si pune ordine in tara, ca presedinte.

Cristian Paun: Pai, si presedintele are functia asta? Adica sa faca locuinte pentru popor si sa se implice in obtinerea de autorizatii de constructie? Eu cred ca aceia care cred intr-un astfel de program, ca fiind viabil, asociaza presedintelui mult prea multe lucruri pe care ar trebui sa le faca, dar pe care, constitutional, nu le face! El, din prima clipa in care va fi presedinte, va fi incompatibil cu acest program! Deci, nu va putea sa deruleze acest program!

Matei Udrea: Am inteles. A doua intrebare: am vazut facilitatile enumerate pentru aceste ansambluri rezidentiale cu case ieftine promise de AUR – mall, scoli, spitale, gradinite, sosele cu cel putin doua benzi pe sens s.a.m.d. La un calcul rapid, e usor sa-ti dai seama ca, la preturile actuale ale materialelor de constructie, costurile ar fi cel putin triple fata de cat sa se spune acolo, minimum 35.000 euro pentru un apartament cu doua camere. Poate statul roman sa vina si sa dea legi ca sa ieftineasca materiale de constructie?

Cristian Paun: Nu poate!

„In momentul in care vii cu aceasta masura si obligi bancile sa o aplice, vei avea banci care vor iesi instant de pe piata! Ori, in momentul in care bancile ies de pe piata, lovesti in fundamentul economiei si dezvoltarii economice, care este reprezentat de acumularea de capital“

Matei Udrea: De ce? Pai, oamenii vor spune: „Uite ca Marcel Ciolacu ne-a ieftinit uleiul si zaharul! De ce sa nu ieftineasca si scandura?“.

Cristian Paun: Pentru ca treaba asta trebuie facuta temporar! Ea intra in contradictie cu principiile Uniunii Europene, care se bazeaza pe principiile pietei libere. Si pentru ca aceasta solutie este una cu caracter, repet, temporar! Adica tu trebuie sa faci dovada ca exista o criza acolo care trebuie rezolvata. Si in niciun caz nu poti invoca niciun tip de criza aici, pentru care tu ai veni sa plafonezi pretul materialelor de constructii. Deci, este si asta o mare utopie! Plus ca, repet, nu cred ca ar fi fezabil ca tu sa le oferi romanilor case fara sa-ti pui problema cu ce conectezi acele case de oras, care e infrastructura de conectare a lor. Adica, da, poti sa spui „va promit 35.000 euro in centrul Baraganului“, cum a facut Ceausescu. A dislocat o gramada de oameni si i-a dus prin bordeie, prin Baragan. Dar in momentul ala tu, practic, ai risipit o gramada de resurse, ai stramutat oamenii intr-o zona unde nu au activitate economica substantiala, care sa le permita intretinere a acelor case s.a.m.d. Deci, problema nu este doar sa construiesti case si sa pui oameni in ele! Oamenii aia trebuie sa aiba de munca. Degeaba ii aglomerezi tu in jurul unui oras mort din punct de vedere economic, industrial si nu le dai un viitor din punct de vedere economic. Deci este o utopie, repet, pe care o poate vinde destul de usor unor oameni. Majoritatea oamenilor s-aprins de aceasta smecherie si, cu siguranta, acest lucru se va vedea, zic eu, la vot si sunt destul de optimist cu treaba aceasta. Pe de alta parte, sa stiti ca in Romania, pentru ca nu te sanctioneaza nimeni la vot si pentru ca institutiile care ar trebui sa controleze ceea ce propun oamenii prin campaniile lor electorale nu isi fac treaba, poti sa promiti orice intr-o campanie electorala! Nimeni n-a mai facut o verificare, sa vada. Am vazut foarte putine analize din partea ONG-urilor care sa vina sa spuna: „Domnule, uite, Georgica a promis in campania electorala urmatoarele lucruri si nu si-a atins nici macar o parte buna parte din ceea ce a promis“. Foarte rar apar astfel de analize si in general apar in orasele mari, unde sunt intr-adevar candidaturi pentru posturi cu miza mare, cum a fost, de exemplu, Primaria Capitalei. Dar, in rest, eu n-am vazut sa apara astfel de analize. Si atunci, intr-o tara in care nimeni nu da doi bani pe ce se promite electoral, poti sa promiti orice! Poti sa-i spui electoratului – repet, daca partea aia de electorat careia tu i te adresezi e suficient de cretula – ca ii duci pe Luna, ca le facilitezi o iesire de cateva zile in spatiul cosmic, ca ei te vor crede si probabil ca te si vor vota, pentru a avea aceasta experienta pe care nu o vor avea niciodata.

Matei Udrea: Domnule profesor, mai e acolo, in „Planul Simion“, o promisiune despre care nu s-a vorbit, practic, deloc in ultimele zile, dar care ii tinteste milioane de oameni. E vorba de refinantarea creditelor cu dobanda zero. Se propun, pentru oamenii care au credite imobiliare, pachete de refinantare intre 35 si 70.000 euro. Bineinteles, nu se spune cine si cum va acorda acesti bani, dar intrebarea mea e urmatoarea: pot fi convinse bancile sa renunte la dobanda pentru contractele in curs de derulare?

Cristian Paun: Dar nu trebuie sa fie convinse, pentru ca bancile, repet, nu dau capital din capitalul lor! Ele imprumuta capitalul celor care economisesc. In momentul in care vii cu aceasta masura si obligi bancile sa o aplice, vei avea banci care vor iesi instant de pe piata! Ori, in momentul in care bancile ies de pe piata, oamenii nu mai au unde economisi, nu mai au unde isi pastra economiile in conditii de siguranta maxima. Si evident ca tu lovesti in fundamentul economiei si dezvoltarii economice, care este reprezentat de acumularea de capital. Si atunci, da, tu poti sa propui dobanda zero! O alta utopie marxista, Marx mai promitea prin „Capitalul“ lui ca dobanda trebuie sa fie zero. El nu intelegea de ce exista dobanda. Dar dobanda reprezinta pretul asociat economisirii! Ca din acele economisiri se dau creditele. Capitalul asa se formeaza. Sa stiti ca nu-i placut sa economisesti! Ia faceti un exercitiu, si-l propun tot timpul studentilor mei si celor cu care discut pe problema economisirii: incercati sa puneti niste bani intr-un borcan transparent, pe masa! Si sa vedeti ce greu economisiti, ce greu rezistati sa nu consumati acei bani de pe masa. Si de-aia vine banca si spune: „Nu-i mai tine pe masa, ca iti bagi mana in borcan! Borcanul muta-l la mine, ca eu ti-l pazesc si multiplic banii aia! Ti-i pazesc de rata inflatiei, ti-i pazesc de alte riscuri. Lasa-i la mine si-ti voi plati o dobanda ca premiu, ca pret, pentru faptul ca tu ai acumulat acel capital. Si evident ca eu iti voi putea plati acest premiu din creditele pe care le dau celor care au nevoie de resurse, de capital!“. Cei mai importanti in toata treaba asta fiind cei care dezvolta afaceri, nu neaparat cei care iau credite ipotecare. Aia sunt, cumva, oameni care consuma. Un consum mai sofisticat este creditul ipotecar, care – din pacate – astazi, in lumea moderna in care traim, intra pe zona de activitate, de creditare bancara. Acum 100 de ani, in banking-ul de acum 100 de ani, care era mult mai sanatos, nu prea se concepea creditarea pentru consum, nu se prea concepea creditarea sa-ti iei o casa pentru tine. Dar, in schimb, toata creditarea mergea catre zona de business! Adica oricine avea o afacere se ducea la banca, o parte din capital il punea el, o parte il punea banca si uite asa aparea afacerea respectiva. Deci, din punctul meu de vedere este o alta utopie. Are ca substanta marxismul, sa vii si sa propui poporului credite cu dobanda zero. Asta ar introduce instantaneu un risc sistemic major in Romania si ar pune Romania pe zona tarilor de evitat, zona tarilor bananiere, zona tarilor cu mari probleme de risc politic, risc sistemic, risc structural. Deci, nu m-as uita foarte mult pe aceasta directie, ca e clar ca nu se va putea intampla niciodata.

„Guvernantii au supradimensionat aparatul administrativ, nu-i controleaza nimeni, e o intreaga paranghelie la nivelul a functionarimii publice din Romania, totul e blocat, toata lumea se face ca munceste. Eu sunt sigur ca, imediat dupa alegeri, toata aceasta situatie va fi corectata, intr-o forma sau alta, intru costul celor care acum traiesc aceasta iluzie a bunastarii si a muncii usoare la stat“

Matei Udrea: Sper ca explicatiile dumneavoastra ii vor lamuri pe multi dintre cei care le vor citi. Acum as vrea sa trec la un alt subiect. Romania a avut in 2023, potrivit Comisiei Europene, un deficit de 6,7% Anul acesta, guvernul s-a angajat la deficit de 5%, dar am vazut estimarile sunt de 8% si chiar 9%. Voiam sa va intreb cum s-a ajuns in situatia asta, cand la noi si in Europa e totusi o perioada de crestere economica.

Cristian Paun: Pai, daca Simion promite ceva ce nu are, deocamdata, case pe banii statului, dar nu are inca mana pusa pe banii statului, actualii guvernanti, ca sa-si conserve puterea, promit si ei, dar ei si fac, ca au bani in mana. Adica ei au promis tot felul de lucruri, similar domnului Simion, pe caiet, pe datorie, ca doar nu dau de la ei. Si atunci au promis aceasta stare de aparenta a dezvoltarii, a bunastarii, pe tot felul de programe din astea care au explodat: de asistenta sociala, de ajutoare, de subventii. Au supradimensionat aparatul administrativ, nu-i controleaza nimeni, e o intreaga paranghelie la nivelul a functionarimii publice din Romania, totul e blocat, toata lumea se face ca munceste. Imi vine in minte acum marele si pomposul Minister al Fondurilor Europene, Romania neabsorbind niciun fond pe PNRR in 2023 si 2024, pana acum! Da avem Ministerul Fondurilor Europene! Va dati seama ca aia ar trebui toti dati afara, ca n-au facut nimic doi ani, aproape! Dar nimic! N-avem nicio absorbtie pe zona fondurilor europene pe noua programare! Si aici, absorbtia e zero! Deci, din nou, n-au facut nimic oamenii aia! Nu-i intreaba nimeni de sanatate pe oamenii aia dintr-un astfel de minister sau alte ministere. Si atunci, va dati seama ca e foarte usor sa pacalesti oamenii. Cine credeti ca va iesi la vot cu asiduitate? Toata aceasta functionarime care taie frunza la caini, platita regeste, careia i-au crescut veniturile semnificativ in ultimii doi ani, ca vin alegerile. Deci, aici, spre deosebire de domnul Simion, iluzia este tot asa, dar e livrata deja! Aia va fi livrata, zice domnul Simion. Eu zic ca nu va fi livrata! Si nici asta n-a fost livrata, pentru ca tot o iluzie a bunastarii ramane. In momentul in care vom da cu nasul de datoriile astea pe care le tot acumulam si de probleme, o sa apara si corectiile! Eu sunt sigur ca, imediat dupa alegeri, toata aceasta situatie va fi corectata, intr-o forma sau alta, intru costul celor care acum traiesc aceasta iluzie a bunastarii si a muncii usoare la stat. Deci, tot o iluzie vanduta similar, cu acelasi populism in spate, cu aceeasi dorinta de a ramane la putere, de a conserva puterea, de a obtine puterea, adica de a distribui bani in economie.

Matei Udrea: Cat mai rezista Romania in ritmul acesta? Pare ca statul imprumuta in ritmul a 25-30 de miliarde de euro pe an si, dupa cum am vazut in ultimii ani, s-au dus in salarii, pensii si scheme de ajutor de stat. Deci, banii nu s-au dus intr-o infrastructura care sa produca plusvaloare. Cat mai rezista tara la politica asta?

Cristian Paun: Pai, dumneavoastra vi se pare ca rezistam? Eu nu stiu daca ati vazut invectivele, ca sa nu spun mai mult, care sunt pe Waze, cand lumea sta si asteapta in trafic si cum arata de fapt dialogul intre cei din trafic cu privire la situatie. E clar ca lumea este la capatul rabdarilor si ca toate aceste probleme, intr-un final, devin costuri sociale, societale pentru noi! In Romania, Doamne fereste sa te imbolnavesti, sa ajungi intr-un spital! Doamne fereste sa nu ai copilul la o scoala cat de cat OK si sa-ti incapa copilul pe mana unor profesori care nu sunt ce trebuie in sistemul public! Doamne fereste sa ai o problema juridica si sa dai de niste procurori sau sa dai de niste judecatori care nu inteleg ceea ce trebuie sa judece! Doamne fereste sa ne atace cineva! Doamne fereste sa umbli pe strada dupa o anumita ora prin anumite zone! Deci, totul in Romania, in momentul de fata, este la nivelul acesta, de capatul rabdarilor. Vedem clar ca tot ceea ce livreaza statul astazi pe componentele sale esentiale este undeva, de nivelul unei tari bananiere! Si atunci, in cazul asta, eu zic ca nu putem sa o ducem foarte mult! Vedem ca pierdem din ritm, pierdem din suflu. Toate natiunile din zona noastra ne iau in fata. Pana si bulgarii au inceput sa ne-o ia in fata. Vazusem topul inovarii tehnologice, unde am ajuns pe ultimul loc! Bulgaria e in fata noastra pe anul asta. Deci, va dati seama ca pierdem suflu! Am avut cea mai mare prabusire a productiei industriale din Uniunea Europeana in ultimele luni si anul trecut! La noi, industria se prabuseste zilele astea cu 6%, la danezi creste cu 9% productia industriala in aceeasi perioada.
Deci, e clar ca pierdem din ritm. Cresc decalajele de dezvoltare, mai ales pe acele componente la care noi ne uitam, ca nu ne uitam doar la PIB pe locuitor, ca ala nu prea spune mare lucru. PIB-ul pe locuitor nu e atat de relevant cand vorbim de decalaje de dezvoltare. Si atunci, o sa ramanem in continuare pe termen mult mai lung saracii Europei, cu inflatia cea mai mare din Europa, cu o datorie care accelereaza, fara prea multe investitii, fara prea multa productie industriala care sa se duca spre locuri de munca bine platite, care au valoare adaugata mare in spate, cu un sistem de educatie subfinantat, cu un sistem de sanatate subfinantat si vandalizat de catre baronii din sistemul de sanatate, cu o administratie publica locala prost organizata si resursofaga, cu o administratie centrala indiferenta la problemele romanilor, care – la fel – e bine platita prin comparatie cu ceea ce livreaza. Adica reteta sigura de faliment. Problema nu se pune daca, mergand pe acest drum, vom avea faliment. Vom avea faliment! Problema e doar cand se va intampla treaba aceasta! Pentru ca este in momentul de fata paralela dintre noi si ceea ce s-a intamplat cu grecii. Este una foarte, foarte clara. E suficient sa sarim cu datoria publica catre 80-90% pentru ca orice criza va aparea in exterior sau in zona noastra sa ne impinga cu indatorarea peste 100%, adica catre zona de incapacitate de plata. I-am vazut pe foarte multi care spun: „Pai, uite, Italia are 110% din PIB indatorare!“.

Matei Udrea: Chiar voiam sa va intreb de acest exemplu, cu Italia.

Cristian Paun: Da, dar PIB-ul nu este o masura a averii! Deci nu putem sa comparam averea care exista in Italia cu averea acumulata in Romania! PIB-ul nu arata treaba aceasta. Pentru ca PIB-ul nu include in el valoarea terenurilor, cladirilor, echipamentelor de productie, afacerilor, valoarea afacerilor listate acolo sau care sunt organizate. PIB-ul nu surprinde treaba aceasta! Si atunci tu, cand raportezi datoria la PIB, poti sa ai 110% din PIB, dar daca punem datoria pe averea Italiei… Romania s-ar putea sa fie mult mai insolvabila decat Italia – si sigur este! –, dar la procente de datorie pe PIB mult, mult mai reduse decat in cazul Italiei. Adica noi s-ar putea, cu 60-70% din PIB, sa fim insolvabili prin comparatie cu Italia sau cu Japonia, care are datorie 250% din PIB. Este elementar acest lucru si, din pacate, vad acest argument invocat la foarte multi oameni, chiar cu educatie economica. Nu are legatura insolvabilitatea unei tari cu acest procent de datorie pe PIB, mai ales atunci cand PIB-ul respectiv creste si se expandeaza mult pe datorie, exact cum ati spus si dumneavoastra, dusa catre consum, cu precadere, nu catre investitii s.a.m.d.

„Cei mai multi bugetari se acumuleaza in zona administratiei publice centrale si locale. In momentul de fata, functionarimea reprezinta grosul acestor bugetari. Noi astazi consumam, cu aceasta functionarime supradimensionata, resurse care ar trebui sa mearga catre pilonii esentiali ai statului, bani din educatie, bani din sanatate“

Matei Udrea: Ultima intrebare. Noi avem in momentul de fata 1,35 de milioane de bugetari la o populatie reala, probabil, de 17 milioane de locuitori. De cati bugetari ar avea nevoie, de fapt, Romania ca sa functioneze?

Cristian Paun: Nu trebuie sa cautam in carti acest raspuns, ca nicio carte de economie nu de raspuns la asa ceva. Dar putem sa ne uitam la tari cu care am vrea sa ne comparam si cu care am dori sa semanam. E suficient sa ne uitam macar la media zonei euro si sa vedem ca niste ajustari trebuie facute! E suficient sa ne uitam la faptul ca sunt foarte, foarte multe tari care functioneaza cu taxe mai putine, cu institutii mai putine si mai suple, mai digitale. Adica solutii exista si raspuns la aceasta intrebare exista. Ce este clar in momentul de fata este ca reducerea acestor bugetari nu se intampla. Cei mai multi bugetari se acumuleaza in zona administratiei publice centrale si locale. Ei sunt grosul, in momentul de fata functionarimea reprezinta grosul acestor bugetari. Si ca, din pacate, pentru ca acesti bugetari au crescut la pachet cu introducerea unor avize noi, introducerea unor taxe noi sau unor bariere noi in piata, nu putem sa reducem acesti functionari decat daca reformam statul roman! Pentru ca altfel cream cetateanului un stres in plus. Adica haideti sa facem reformele astea pe care le asteptam cu totii. Dar reformele autentice: sa trecem de la organizarea pe judete la organizarea pe regiuni, sa incepem sa comasam masiv localitati, sa degradam localitatile de la gradul de municipiu oras la comuna, daca nu mai are locuitori s.a.m.d. Sau daca nu are industrie: sa-l facem cartier al unei localitati care are mai multa economie, mai multa industrie. Sa incepem sa introducem cu adevarat indicatori de performanta pentru primari, gen atragere de fonduri europene, gen dezvoltare a industriei locale, a economiei locale, cati investitori atragi pe an, sa inceapa o activitate economica pe raza localitatii tale. Asta trebuie sa fie performanta unui primar. Deci, sunt foarte multe locuri unde se poate actiona, dar repet, la cum arata in momentul de fata functionarimea din Romania, tu nu poti sa reduci numarul lor daca nu faci reforme. Dau aici si un alt exemplu: deunazi a trebuit sa ma duc sa iau un atestat fiscal pentru taxele locale, cum ca un apartament al meu are toate taxele locale platite la Sectorul 6. M-am dus acolo sa completez niste hartii pe care le puteam completa online, de acasa, sau puteau fi chiar autocompletate daca aveam un cont din asta inteligent de internet. Am stat doua ore sa completez aceste hartii pe care oricum ei le aveau si le puteau genera destul de usor, ca eu sa iau o hartie de acolo pe care mi-o putea genera calculatorul si mi-o putea trimite acasa, pentru a-mi servi in diferite operatiuni pe care le am de facut! Si acolo, la birou, erau vreo 10 functionari! Nu mai stiu ce era in spate! Pe langa ei mai era paza, curatenie si asa mai departe. La administratia taxelor locale. Genul acesta de activitati economice ar trebui sa dispara si acei functionari ar trebui sa dispara! Dar ei nu pot sa dispara mentinand pentru cetateni restrictia ca acel document trebuie sa existe fizic. Ca tu nu poti sa pui cetateanul intr-o imposibilitate de a obtine acel document sau intr-o situatie in care acel document se va obtine nu in doua ore, ci in 6 ore, ca ai dat jumatate din oamenii aia afara. Trebuie sa faci ca acel document sa se obtina digital, sa digitalizezi, sa reformezi. Deci, doar prin reforma mai putem astazi reaseza statul acesta obez pe niste piloni! Pentru ca noi astazi consumam, cu aceasta functionarime supradimensionata, resurse care ar trebui sa mearga catre pilonii esentiali ai statului. Revenim astfel la inceputul discutiei: bani din educatie sunt consumati astazi de aceasta functionarime! Bani din sanatate se duc la aceasta functionarime, deci speciali, ca ei sunt niste speciali. Si atunci, noi trebuie sa reasezam statul pe niste baze moderne si, evident, sa sanctionam orice politician ofera, ca program electoral, tot felul de lucruri care n-ar trebui sa fie apanajul statului. Ar trebui sa fie apanajul comunitatilor interesate direct in dezvoltarea unui cartier de locuinte sociale s.a.m.d. Deci, din punctul meu de vedere, asta trebuie sa facem, nu sa venim… Da, nu spun ca nu trebuie sa taiem din acele posturi sau din acele institutii… Sunt foarte multe institutii in Romania, de exemplu, care se dubleaza!

Matei Udrea: Corect!

Cristian Paun: Avem Banca de Dezvoltare, avem Banca de Investitii, avem doua companii nationale de drumuri, avem nu stiu cate banci de stat care fac toate acelasi lucru! De ce ne trebuie 4-5 banci de stat care sa dea credite sau sa stranga economisirile populatiei? Nu e in regula!

„Nu controleaza nimeni nimic! Nu face nimeni nimic! Controalele sunt doar formale, se acopera de hartii care hartii si raportari, culmea, ni le cer tot noua, profesorilor! Nu asta trebuie sa fie apanajul statului modern, sa produca hartii, sa produca avize, sa produca hartogaraie si stres pentru populatie“

Matei Udrea: Si in invatamant sunt inspectoratele scolare si mai ARACIP-ul…

Cristian Paun: Asa, exact, foarte bun exemplu! Ce ne mai trebuie?

Matei Udrea: Ambele trebuie sa verifice calitatea si stim ce calitate este…

Cristian Paun: A, nu, nu controleaza nimeni nimic! Nu face nimeni nimic! Va dati seama ca ele sunt doar formale si se acopera de hartii care, culmea, hartii si raportari ni le cer tot noua, profesorilor! Si noi, in loc sa ne ocupam de pregatirea cursurilor, de materiale didactice, de studii de caz, noi trebuie sa facem tot felul de raportari. Cate articole am mai scris, cate… Pe care si pe astea ar putea, teoretic, sa le ia in mod automat. Ca ele apar in baze de date internationale cand le scriem. Dar, repet, tot timpul ne pierdem vremea cu hartii. Toata lumea e acoperita de hartii si cam atat! Nu asta trebuie sa fie apanajul statului modern, sa produca hartii, sa produca avize, sa produca hartogaraie si stres pentru populatie. Dimpotriva! Trebuie sa incepem sa ne descurcam cu mai putine straturi birocratice de tipul asta. Pentru ca ele alimenteaza si coruptia. Un stat care e foarte birocratic este si foarte corupt! Ca sa scap de birocratie, dau ceva, nu?

Matei Udrea: Asa este. Va multumesc mult, domnule profesor!

Cristian Paun: Cu drag! Mi-a facut placere. La revedere!

Urmareste-ne si pe: