INTERVIU Eugen Tomac, presedintele PMP: „Perspectiva ca partidele de dreapta sa aiba un candidat comun puternic la prezidentiale creste semnificativ cu fiecare zi”

Politica haotica dusa in ultimele luni de guvernul Ciolacu i-a facut pana si pe liberalii aflati, teoretic, in coalitie, sa se ia cu mainile de cap, iar perspectiva unei finale prezidentiale Ciolacu-Simion e de natura sa dea fiori oricarui votant de dreapta. Ce fac partidele de dreapta, in fata acestei amenintari, cum incearca sa contracareze ascensiunea stangii si extremismului populist am incercat sa aflam de la Eugen Tomac, presedintele Partidului Miscarea Populara.

Sondajele efectuate pana in prezent releva un fapt alarmant, anume ca in turul II al prezidentialelor din 2024 s-ar putea infrunta, ca si la alegerile din 2000, un reprezentant al PSD si un extremist – in cazul de fata Marcel Ciolacu si George Simion. Exista sansa desemnarii unui candidat comun al dreptei, care sa rastoarne calculele hartiei sau partidele de dreapta vor merge tot divizate, cu rezultatele dezastruoase din aceleasi alegeri pe care le-am mentionat, din 2000?

Cred ca oamenii politici de dreapta au constientizat ca singura noastra sansa pentru a mentine tara pe un curs predictibil pe politica externa si de aparare este ca din 2024 Romania sa aiba un presedinte asumat de dreapta, nu unul care doar pacaleste electoratul de dreapta, asa cum a fost cazul domnului presedinte Iohannis. Acesta a promis ca nu va face intelegeri cu PSD – de altfel sloganul PNL din 2020 a fost „votati PNL, scapati de PSD” – dar cand tragem linie constatam ca domnul Iohannis a numit mai multi premieri de la PSD decat a numit Ion Iliescu. Este esential sa depasim orice obstacole si sa construim polul de dreapta pe care l-a lansat USR si la care am fost invitati si noi sa participam. In acest sens, Colegiul National al Partidului Miscarea Populara a votat in unanimitate propunerea de a face parte din aceasta constructie de dreapta, care trebuie sa cuprinda toate partidele de opozitie si vocile credibile de dreapta. Pentru ca 2024 nu este doar despre alegerile prezidentiale, ci despre toate tipurile de alegeri pe care le avem in Romania – locale, parlamentare, europarlamentare. De aceea cred ca perspectiva de a avea un canditat comun puternic creste semnificativ cu fiecare zi, iar scenariul pe care-l viseaza PSD, de a ramane scena politica polarizata in doua, intre PSD si noul PP-DD numit AUR, nu va reusi, deoarece electoratul de dreapta, intotdeauna cand a simtit pericolul extremismului sau pericolul ca PSD sa controleze toate institutiile statului, s-a mobilizat si s-a pronuntat nu neaparat in favoarea candidatilor de dreapta, cat mai ales impotriva candidatului PSD sau a pericolului extremist – in cazul de fata AUR.

Ati incercat sau veti incerca sa cooptati in aceasta coalitie si PNL – pentru ca teoretic si acest partid se revendica a fi de dreapta, desi a guvernat cu multe decizii de stanga?

PNL s-a compromis in momentul in care a ales sa se coalizeze cu PSD, in conditiile in care avea optiunea de a pastra o majoritate de dreapta. Acesta este primul aspect. Al doilea aspect ar fi ca nici acum, in ceasul al douasprezecelea, cand PSD ii umileste in fiecare zi, impunand politici socialiste care prabusesc economia si duc tara spre faliment, cu acordul si voturile PNL, cand PSD le fura in fiecare saptamana zeci de primari, iar PNL se complace si tace, cand ar trebui sa opreasca aceasta pofta a PSD, acest narav mostenit din anii 1990 de a controla in mod salbatic toate institutiile, liberalii nu renunta la colaborarea cu PSD. Imi este foarte greu sa cred ca lucrurile se vor schimba atat timp PNL nu se dezice de aceste masuri, ci avem doar abordari de genul celei exprimate de presedintele partidului, domnul Ciuca, care a spus ca liberalii merg separat de PSD la alegeri, dar impreuna pana la capat, inclusiv dupa alegeri. Prin declaratii de acest gen, practic PNL le spune tuturor votantilor de dreapta „daca va mai pacalim o data, cel putin acum o facem direct si asumat si va si impartasim cinstit care este directia pe care avem de gand sa o urmam.”

La precedentul scrutin, Dan Barna, cel mai important contracandidat al lui Klaus Iohannis s-a trezit cu un dosar care a fost recent inchis, acuzatiile dovedindu-se neconcludente. Acum, fostul premier Florin Citu si fostii ministri USR Vlad Voiculescu si Ioana Mihaila s-au trezit si ei cu un dosar, legat de vaccinuri, care chiar si in opinia multor juristi se va incheia cu acelasi rezultat. Nu va temeti ca baietii cu ochi albastri v-ar putea fabrica si dumneavoastra – sau altui candidat al dreptei, un dosar similar, chiar inainte de alegeri?

Cand ai o putere care nu poate renunta la practici bolsevice, te poti astepta la orice. Din pacate, in Romania democratia este inca fragila si institutiile statului de foarte multe ori sunt utilizate in batalii politice, cu scopul de a pune in situatii complicate adversarii politici. Eu am mai trait experiente neplacute in alte guvernari, de aceea nu ma tem de absolut niciun fel de incercari disperate ale celor aflati la putere de a cauta sa descurajeze prin practici bolsevice utilizate impotriva politicienilor din opozitie.

In ciuda controverselor de care a fost inconjurat, Traian Basescu pare sa fi fost ultimul lider autentic din clasa politica autohtona. Astazi avem multi demagogi, de la Sosoaca la Simion si Ciolacu, dar niciun lider cu adevarat charismatic. De ce credeti ca nu mai apar astfel de lideri? Pur si simplu nu mai exista sau nu-i lasa sistemul sa se afirme?

Cred ca s-a produs o schimbare de generatie, iar domnul presedinte Basescu a fost varful de lance al unei generatii de tranzitie, care a scos Romania din zona gri si a asezat-o pe un drum ireversibil euroatlantic. Din pacate, in momentul de fata avem putini politicieni care privesc politica drept o responsabilitate de stat. Marea majoritate vor functii si nu stiu ce sa faca cu ele. Intr-o asemenea situatie este actualul cabinet, care nu poate lua decizii, care este incoerent, care nu poate creiona cateva directii clare, predictibile pe fiscalitate, pe asistenta sociala, chestiuni agreate de Romania cu Uniunea Europeana pentru a primi in mod gratuit niste bani care sa ne ajute sa ne dezvoltam. Deci din pacate in momentul de fata ne lipsesc oamenii de stat. Avem la varful oameni care au mize foarte mici, gen vizite de stat de zece zile in Africa, deplasari de 1 Decembrie in Dubai, in conditiile in care anumite lucruri trebuie traite si tratate cu sobrietatea necesara omului de stat, care respecta simbolurile Romaniei – iar Ziua Nationala face parte dintr-un simbol care nu poate fi pus in discutie in niciun fel de context. Nu poti sa ceri cetateanului sa fie bun roman, platitor de taxe si impozite, atat timp cat de la varful statului se dau asemenea mesaje confuze.

Ieri, ministerul austriac de interne a anuntat intr-un comunicat ca intensificarea controalelor comune din Balcani a facut ca traficantii de migranti sa aleaga o noua ruta spre Europa de vest, prin Bosnia, Croatia si Slovenia. Dar Croatia a fost acceptata de Austria in Schengen, in timp ce Romania e in continuare refuzata. Ca europarlamentar care s-a implicat puternic pentru primirea noastra in Schengen, de ce credeti ca ne resping intruna austriecii? Exista posibilitatea unor presiuni venite de la Moscova, pentru a explica acest refuz continuu?

Austria nu utilizeaza niciun argument rational care sa tina de functionalitatea spatiului Schengen atunci cand intervine cu acest veto impotriva Romaniei. Interesele Austriei sunt de natura politica, izvorul fondului problemei fiind necunoscut. Tocmai de aceea eu am cerut, in relatia cu Comisia Europeana, sa se verifice faptul ca guvernul de la Viena nu respecta regimul de sanctiuni impus Federatiei Ruse. In 2022, in plin an de razboi si cu mai multe pachete de sanctiuni introduse impotriva Federatiei Ruse, Austria si-a dublat balanta comerciala in relatia cu aceasta tara, ceea ce releva un dispret total fata de solidaritatea europeana intr-un context critic, care a afectat toate statele membre. Acesta ar fi un prim aspect. Al doilea aspect: este clar, atat timp cat stiam cu totii ca frontiera Croatiei este destul de expusa, tinand cont de instabilitatea generata in Balcani de tensiunile interne din Bosnia si Herzegovina, unde nu este controlata frontiera, ca intrarea Croatiei a reprezentat un pariu partizan al Austriei. Impotriva noastra Austria a utilizat argumente false, dar in realitate a avut un scop politic bine definit, ascuns, pe care noi nu il cunoastem – poate decidentii nostri il cunosc. In acest context este regretabil ca statul roman nu ia mai multe masuri impotriva Austriei, fiindca avem instrumente prin care putem bloca, la randul nostru, decizii unanime ale UE cu scopul de a ne atinge obiectivul pentru care suntem pregatiti – si din cauza caruia Austria ne discrimineaza. Dar pentru acest lucru avem nevoie de oameni de stat dispusi sa lupte in acest joc politic european cu miza europeana. Nu vad, din pacate, niciun decident roman capabil de un astfel de joc in momentul de fata. Asta este si motivul pentru care am fost destul de furios si mi-am asumat un demers pe cont propriu, in calitate de deputat, si anume un proces deschis la Curtea de Justitie a UE impotriva Consiliului. Chiar daca in prima etapa a fost respins, voi face recurs si sunt increzator in continuare ca acest proces va rezolva mult mai rapid problema intrarii noastre in spatiul Schengen decat negocierile incepute de mai bine de doisprezece ani si niciodata incheiate.

In 1859, pe fondul rivalitatii dintre marile puteri ale epocii – Imperiul Tarist, Imperiul Francez si Imperiul Otoman – Tarile Romane s-au unit. In 2023 rivalitatea dintre marile puteri de acum este la fel de puternica. In aceste conditii, in opinia dvs exista posibilitatea reala a unei uniri a Moldovei cu Romania, eventual sub egida UE?

Evident ca unirea cu Republica Moldova trebuie sa ramana cel mai important deziderat pentru politicienii romani si pentru cei din Republica Moldova. Din pacate, din ratiuni pe care le aminteam mai devreme, subiectul este tratat cu foarte multa teama, in conditiile in care Moscova nu mai poate opri acest proces, iar Uniunea Europeana poate lua doar act de el. Cea mai scurta cale prin care Republica Moldova putea – si poate in continuare – sa intre in Uniunea Europeana este unirea cu Romania. Daca am fi avut mai mult curaj si viziunea necesara pentru a repara aceasta nedreptate istorica, noi o puteam rezolva destul de usor exact in aceste vremuri complicate. Din pacate, avem decidenti care nu se pot ridica deasupra vremurilor si nici nu pot raspunde asteptarilor pe care le au in mod legitim cetatenii fata de acest proiect. Dar politic Romania a facut cativa pasi importanti. In primul rand, a modificat legislatia privind cetatenia romana si i-a repus in drepturi pe toti cei care au dorit sa redevina cetateni romani. Si iata ca in 15 ani, dincolo de Prut, peste 50% dintre cetatenii Republicii Moldova sunt astazi si cetateni ai Romaniei, si cetateni ai Uniunii Europene. Ne aflam astazi in fata unei realitati pe care nimeni nu vrea sa o inteleaga si anume ca langa Uniunea Europeana mai exista un stat locuit de cetateni ai Uniunii Europene, dar care nu este membru al acesteia. Sunt chestiuni importante, pe care trebuie sa le spunem ori de cate ori avem ocazia.