INTERVIU Valentin Naumescu: „Este bine ca in Franta extremistii nu au ajuns acum la guvernare, dar in 2027 s-ar putea ca Marine Le Pen sa castige alegerile prezidentiale”
Alegerile din Franta au polarizat in ultimele zile interesul Europei si al intregii lumi, intrucat a existat riscul fara precedent ca Hexagonul sa devina prima tara de pe batranul continent cu o guvernare de extrema dreapta, de la Al Doilea Razboi Mondial. Din fericire, riscul a fost indepartat, dar situatia ramane extrem de confuza. Pentru a intelege mai bine situatia, consecintele acestor alegeri si perspectivele pentru Franta si restul continentului, i-am adresat cateva intrebari reputatului diplomat si politolog prof. Valentin Naumescu.
Domnule profesor, in primul rand o intrebare esentiala: de ce a ales Emmanuel Macron sa dizolve parlamentul, de vreme ce pana la alegerile la termen mai erau cativa ani si nu-l obliga nimeni sa faca asta?
Sunt mai multe explicatii posibile. Cea temperamentala, impulsiva, spontana, bazata pe o reactie exagerata si imatura politic la victoria cu 31% a partidului Reunirea Nationala (RN) in alegerile europene – aproape dublul scorului Ensemble (blocul macronist, cca 16%) – ar putea fi una dintre ele. Ar mai putea fi si explicatia ca a pregatit din timp decizia dizolvarii Adunarii Nationale din 9 iunie, ca o avea in minte de mai multa vreme, ca plan pentru a opri cresterea RN in continuare, pentru a inversa tendinta politica. In fine, ar mai putea fi si explicatia ca a crezut, din jocul sistemului electoral cu doua tururi de scrutin specific Frantei, care distorsioneaza mult rezultatele votului, asa cum stim, ca el insusi ar putea iesi castigator, adica ar avea blocul cu cele mai multe mandate, si ar da astfel o lovitura de maestru ambelor extreme, dreapta si stanga, pe care le-a criticat in timpul campaniei electorale. In fine, distorsionarea votului a aparut intr-adevar, dar nu i-a favorizat pe Macron si pe centristii de la Ensemble, ci pe stangisti. RN a obtinut 37,1%, adica 10,1 milioane de voturi (cel mai votat partid al Frantei!), dar a obtinut doar 143 de mandate (locul al treilea), in timp ce NFP a fost votat de doar 25,7% dintre alegatorii francezei, adica primind 7 milioane de voturi, cu care a obtinut 182 de mandate, cele mai multe. Ensemble, cu 6,3 milioane de voturi, mai putin decat RN, a obtinut totusi 161 de mandate, adica locul al doilea. O totala inversare a votului popular la traducerea in mandate parlamentare. Acesta este sistemul de vot cu doua tururi, in care unii candidati se retrag si se aliaza in finala impotriva candidatilor altui partid.
Adunarea Nationala, de extrema dreapta, era deja pregatita sa guverneze, ba chiar desfacuse sampania duminica seara, asemenea unui celebru personaj. Ce anume a provocat totusi infrangerea ei, total neasteptata pentru unii? Sa fi realizat francezii in al doisprezecelea ceas pericolul extremismului?
Filtrul (barajul) anti-RN al turului al doilea functioneaza impotriva partidului familiei Le Pen de peste 30 de ani. Este o traditie in Franta ca partidele si alegatorii sa se uneasca impotriva „lepenismului”. De obicei, centrul avea castig de cauza, pentru ca se uneau republicanii de centru-dreapta si socialistii de centru-stanga pentru a invinge candidatii extremei drepte. Acum, calculul lui Macron a fost gresit iar centrismul nu a mai iesit pe primul loc, „frontul democratic al turului al doilea” ajutand blocul de stanga. A mai contat si mica smecherie a denumirii NFP (Noul Front Popular), care a indus alegatorilor neatenti impresia falsa ca NFP este de fapt „frontul democratic si republican” impotriva extremei drepte, pe care il stiau ei demult. In realitate, „frontul” era acum denumirea blocului stangii radicale. Macron a cazut intre scaune, in propria sa capcana. Parlamentul dinainte de 9 iunie era incomparabil mai bun pentru blocul macronist (primul ca numar de mandate) decat noul parlament.
Franta a scapat de riscul unei dictaturii de dreapta, dar ar putea fi condusa de o alianta de stanga. Au nimerit francezii din lac in put?
Situatia este dificila si complicata si, in opinia mea, va conduce la cresterea in continuare a RN si a lui Marine Le Pen. Cel mai votat partid din Franta este tinut in opozitie de manevrele politicienilor si partidelor. Sigur ca este bine pe termen scurt pentru Franta si UE ca RN nu va avea acces la guvernare, dar pe termen mediu, adica 2027, exista temerea ca Marine Le Pen ar putea castiga alegerile prezidentiale, daca va continua sa creasca, pe fondul nemultumirilor politice, economice si sociale. Programul stangii (NFP) este nesustenabil economic si ar putea produce in 1-2 ani dezechilibre majore in economia franceza. Populismul de stanga nu este cu nimic mai bun decat cel de dreapta.
Despre partidul lui Marine Le Pen stim sigur ca era pe lista de plati a lui Putin si de aceea a si promis ca, daca va veni la putere, va taia ajutorul militar acordat Ucrainei. Cum credeti ca va actiona in acest sens un guvern de stanga: va sprijini Ucraina sau o va neglija, in numele „luptei pentru pace”, atat de draga socialistilor?
V-as propune sa nu ne grabim. Ar mai putea aparea surprize. Eu nu il vad pe Jean-Luc Melenchon premier, asa cum isi doreste zgomotos, si nici partidul lui (LFI, Franta Nesupusa) cooptat la guvernare. In zilele urmatoare, vom avea o decizie importanta a presedintelui Macron. Exista teoretic varianta ca Ensemble, 161 mandate, sa faca o coalitie preliminara cu LR (republicanii de centru-dreapta), avand 48 de mandate, si impreuna sa formeze un bloc de 209 mandate, cel mai mare din Adunarea Nationala, care poate pretinde justificat postul de prim-ministru. Daca NFP se dezintegreaza, Macron poate coopta ulterior doar centrul-stanga, Socialistii si Verzii, si sa formeze o majoritate de 307 mandate, lasand pe dinafara si extrema stanga (LFI si Partidul Comunist), si extrema dreapta (RN). Nu cred ca Macron poate aduce idei extremiste la guvernare, desi a facut greseala dizolvarii inutile a Adunarii Nationale. In plus, nu trebuie uitat ca Presedintele are un rol major in politica externa si de securitate a Frantei si este cel care reprezinta Republica Franceza in Consiliul European si la NATO. Deci, pana in 2027 nu vad mari riscuri pe aceasta tema a politicii externe.
La momentul de fata, spectrul politic francez este extrem de fragmentat, ca niciodata de la infiintarea celei de-a Cincea Republici, in 1958. Va repeta Franta scenariul Italiei postbelice, cu zeci de guverne in doar cativa ani?
Exista si varianta unui guvern minoritar sau a instabilitatii politice, dupa cum exista si varianta ca in toamna lui 2025 sau primavara lui 2026 presedintele Macron sa mai dizolve inca o data Adunarea Nationala.
Multi analisti sustin ca infrangerea Adunarii Nationale a lui Le Pen ar fi de fapt un semiesec si practic doar o amanare a dezdonamantului inevitabil: ca intr-o zi un lider extremist sa conduca Franta. Cum comentati aceasta opinie?
RN este cel mai votat partid al Frantei, cu 37,1% si 10,1 milioane de voturi, cu 3 milioane de voturi mai mult decat stanga (NFP). Da, nu poate fi exclusa posibilitatea ca Marine Le Pen sa castige prezidentialele din 2027, mai ales daca extrema stanga (LFI si Comunistii) vor guverna Franta si vor aplica masurile nesabuite economic si populiste de crestere a cheltuielilor sociale si reducere a competitivitatii economice a Frantei, pe care le-au avut in programul electoral. Eu nu cred ca vor intra in guvern, dar sa vedem. Francezii neasistati social, care traiesc din munca sau business, ar merge in acest caz nefericit toti spre dreapta, la turul al doilea al prezidentialelor. Sa nu pierdem din vedere ca RN a crescut de la 31% pe 9 iunie la peste 37% pe 7 iulie, deci 6 puncte procentuale in mai putin de o luna! Este o crestere enorma si doar distorsionarea produsa de sistemul electoral ii va tine in opozitie.
Revenind la situatia din Romania: pe fondul recrudescentei extremei drepte in intreaga Europa, am putea avea un tur II al prezidentialelor in care un reprezentant al partidelor democratice sa se confrunte cu candidatul AUR, George Simion?
Eu nu cred in aceasta varianta. AUR nu are o retea solida de filiale judetene, nu are primari si alesi locali care sa faca o campanie eficienta si a avut rezultate relativ modeste pe 9 iunie. Cu 15% nu se intra in turul al doilea. Nici candidatul nu are cine stie ce carisma, pentru a zice ca este peste scorul partidului. Cu atat mai mult cu cat alegerile prezidentiale din 24 noiembrie vor avea loc in timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, cand cele doua mari partide, PSD si PNL, vor avea motoarele turate la maxim, cu toata administratia locala si guvernul lucrand in favoarea lor. Se va intra in turul al doilea de la 17-19% in sus. Desigur, nu putem exclude o „lebada neagra”, care sa duca la o crestere brusca si violenta a extremismului nationalist si suveranist, dar in momentul in care vorbim, cu patru luni si jumatate inainte de primul tur al prezidentialelor, candidatul AUR nu se afla in primele trei optiuni de vot ale romanilor.
