INTERVIU Radu Carp, directorul Centrului de Studii Ruse: „In Romania este mentalitatea ca nu trebuie sa facem nimic, ca ne apara NATO, mentalitate speculata abil de Rusia. Care stie exact ca, daca mai cade o drona in Insula Mare a Brailei, incercam sa musamalizam si nu mergem direct la sediul NATO, sa cerem atacuri preventive asupra Rusiei, cum face Polonia”

Marele avantaj, cand discuti cu un expert, este ca lucrurile aparent confuze, neclare sau cu explicatii greu de gasit capata claritate si profunzime. Iar dialogul cu profesorul universitar Radu Carp – membru al Centrului Roman pentru Studii Ruse, autor a numeroase carti si studii specializat in stiinte politice, relatii internationale si studii de Securitate – arata cat de simpla este, de fapt, realitatea cand ai toate datele.

De ce am crede ca Statul Islamic a atacat Rusia si n-a fost mana Ucrainei, cum pretinde Putin? Cum de n-a putut un regim asa de militarizat si opresiv precum cel putinist sa descopere si sa contracareze un atentat atat de sangeros precum cel comis de islamisti la Moscova? De ce apar politologi reputati din SUA care spun ca Rusia a castigat deja razboiul cu Ucraina? Cat de serios e Macron cand spune ca Franta vrea sa trimita trupe la sol in Ucraina? E capabila Europa sa inlocuiasca Statele Unite in sustinerea Ucrainei? Ce fel de aliat e Romania in aceasta criza? Are sanse Iohannis sa puna mana pe pozitia-cheie de comisar european pentru Aparare?

Toate acestea, dar si alte intrebari au primit raspunsuri clare, pe larg, foarte bine argumentate si documentate. Mai jos, explicatiile profesorului Radu Carp despre contextul international foarte complicat din acest moment si locul Romaniei in aceasta poveste.

Matei Udrea: Domnule profesor, voi incepe cu niste afirmatii pe care le-am citit foarte recent, facute de John Mearsheimer, cunoscutul politolog de la Universitatea din Chicago. Dansul a spus, bineinteles, preluat de toata presa rusa, ca Rusia a castigat razboiul, va ocupa 40% din Ucraina si balanta puterii s-a schimbat decisiv, iar ucrainienii ar trebui sa ceara pace. Si spunea dansul ca Vestul ar trebui sa inceteze orice ajutor militar pentru Ucraina, SUA sa rupa complet legaturile cu acest stat, iar Europa sa furnizeze doar asistenta economica Ucrainei. Ce parere aveti despre aceste afirmatii?

Radu Carp: N-am citit respectiva pozitie, dar nu ma mira. Mearsheimer si cativa politologi influenti in America insista pe aceasta idee tocmai pentru a-si demonstra intr-un fel veridicitatea tezelor pe care l-au sustinut de-a lungul timpului. Mearsheimer a fost si impotriva extinderii NATO, a spus tocmai ca va provoca o reactie Rusia. Ei merg pe aceasta teorie a unei balante de putere care, ma rog, ar fi trebuit pastrata dupa Razboiul Rece. Din fericire, teoria lor este destul de depasita, in sensul ca astazi noi nu mai judecam in aceeasi paradigma Est-Vest. Lucrurile sunt mult mai complicate inclusiv in Europa. Chiar ieri, de exemplu, au aparut in Eurostat ultimele date statistice privind nivelul de dezvoltare in Europa si se vede foarte clar ca decalajul in momentul de fata, discrepantele sunt pe axa Nord-Sud si mai putin axa Est-Vest, adica Estul recupereaza, Estul se integreaza in Vest, in schimb Sudul se departeaza de Nord. Deci, sunt alte realitati decat cele cu care opera Mearsheimer la inceputul anilor ’90.

Deci acest politolog a ramas un pic in urma fata de realitatile momentului…

Da. Sigur, trebuie inteles un lucru, in Statele Unite exista o pluralitate de opinii, nu exista cenzura, nu exista interventia statului. Si atunci evident ca acesti ganditori din marile universitati incearca sa se pozitioneze intr-un anumit fel tocmai pentru a-si arata independenta fata de guvern. In Statele Unite exista si cei de la Rand Corporation, care sustin idei cam la fel, exista cei de la Institutul pentru Studiul Razboiului, care merg exact pe directia contrara. Sunt foarte multe think-tank-uri care incearca sa iasa in fata cu tot felul de analize legate de Ucraina, pentru a influenta Departament-ul de Stat. Deci exista o pluralitate foarte mare de opinii, depinde cum sunt ele receptate. Si nu sunt foarte convins ca in Romania avem deplina maturitate sa intelegem diversitatea enorma de opinii care exista Statele Unite si faptul ca America tine tocmai la pastrarea acestei diversitati.

„Nu exista atentate revendicate de Statul Islamic care ulterior sa fie revendicate de altcineva! Acest Stat Islamic Khorasan vrea un Califat in Asia Centrala. Pentru asta, e nevoie ca toti ceilalti actori sa nu mai interfereze in zona respectiva. Si un asemenea actor greu in Asia Centrala este Rusia! Slabind Rusia, se pot crea bazele pentru un asemenea Califat. Daca intelegem dinamica acestei miscari teroriste, intelegem si de ce Rusia a fost tinta“

Dumneavoastra ce parere aveti despre situatia din acest moment in Ucraina? Castiga Rusia?

Pai, in momentul de fata e clar ca exista stalemate (blocaj – n. red.). Adica nicio parte nu poate sa aiba niciun fel de initiativa. Este un razboi de uzura care inca n-a atins punctul culminant. De regula, se spune ca razboaiele de uzura incep sa dezescaladeze cand se atinge un punct culminant. Ori, acest punct inca n-a fost atins. Un punct din care partile sa spuna: „Terenul e pregatit pentru incetarea focului“. Nici macar in acel punct nu suntem. Deci suntem inca intr-o etapa de escaladare a conflictului, dar nu se vede, pentru ca noi privim conflictul, in general, de la o zi la alta. Si atunci, noi nu vedem faptul ca el de fapt escaladeaza. Uneori escaladeaza din partea ucraineana, alteori din partea rusa. In orice caz, el escaladeaza. Deci, acesta este verditul care l-as da. Este un razboi de uzura, care nu a atins punctul culminant, si care in continuare este pe panta escaladarii.

Putin a pus o intrebare cheie dupa atentatul terorist de la Moscova, intrebare care, intamplator, mie mi se pare relevanta nu numai pentru propaganda de la Kremlin, dar si pentru toata lumea. „Trebuie sa aflam cui i-a folosit acest atentat“, a zis Putin. Eu va intreb pe dumneavoastra: cine considerati ca este principalul beneficiar al carnajului care a avut loc la mall-ul respectiv?

Eu n-as prelua intrebarea lui Putin in primul rand pentru ca, pentru a analiza atentatul teribil care a avut loc la Moscova, trebuie sa vedem, de fapt, cine ar fi putut sa-l opereze. In general, atunci cand un atentat e revendicat de Statul Islamic, el apartine Statului Islamic! Nu exista atentate revendicate de Statul Islamic care ulterior sa fie revendicate de altcineva!

„Asta este Rusia in momentul de fata, un sistem represiv, dar care nu poate sa contracareze miscarile din interior! Exact ce se intampla si in Romania inainte de 1989. Sistemul nu incurajeaza informatiile care ar duce la concluzia ca, de fapt, Rusia este slaba in interior. Chiar si profesionistii din FSB, cand sesizeaza o problema, sunt indepartati pentru ca nu corespund ideologiei regimului“

Deci astia nu fac blufuri.

Nu, nu, niciodata, de cand s-a infiintat aceasta organizatie, nu am auzit de un atentat care sa fie ulterior revendicat. Sau Statul Islamic sa spuna: „Stati putin, ca de fapt avem noi date, ar fi altcineva!“. Nu! Este vorba de o organizatie mai recenta, o filiala mai recenta, Statul Islamic Khorasan, care s-a infiintat in Afganistan si ulterior a penetrat in mai multe tari din Asia Centrala, inclusiv in Tadjikistan, inclusiv in Kirghistan si alte state. Acum, intrebarea cheie e, de fapt, de ce aceasta grupare a tintit Rusia! Si aici raspunsurile sunt foarte variate. In general, miscarile teroriste au un scop politic, cum este si scopul acestui Stat Islamic Khorasan, anume de a stabili un Califat, dar nu in Siria si Irak, cum era stabilit inainte, ci in Asia Centrala. Dar, pentru a stabili un Califat in Asia Centrala, e nevoie ca toti ceilalti actori sa nu mai interfereze in zona respectiva. Si un asemenea actor greu in Asia Centrala este Rusia! Slabind Rusia, se pot crea bazele pentru crearea unei asemenea Califat, pentru unificarea tarilor din Asia Centrala sub tutela aceste organizatii teroriste, sub tutela Statului Islamic Khorasan. Daca intelegem dinamica acestei miscari teroriste, intelegem si de ce Rusia a fost tinta si de ce acest Stat Islamic Khoraran doreste sa intre in legatura cu alte miscari teroriste de pe teritoriul Rusiei, din Ingusetia, de exemplu. Chiar inainte de atentat au fost ciocniri violente intre luptele FSB si Ingusetia, tocmai pentru ca acestia incercau sa intre in legatura si sa se alipeasca de filiala acestui Stat Islamic. Acum, pe langa acest atentat si autorii sai, despre care stim exact cine au fost, exista si lupte interne in cadrul aparatului represiv la Moscova. Este cu totul altceva! In sensul ca, din ce am citit, se stiau date despre acest atentat. Insa o anumita aripa din FSB a lasat lucrurile sa curga pentru a invinovati o alta aripa, fara sa se astepte ca atentatul va fi atat de violent.Deci, Vladimir Putin ar trebui mai degraba sa se uite in propria ograda si sa vada ca aceasta organizatie, FSB, este macinata de lupte intestine care fac ca atentia sa se indrepte inspre Ucraina si mai putin inspre ce se intampla chiar in propria sa tara. Si mai este un aspect care trebuie relevat: fortele de ordine din Rusia, desi aveau date din partea Statelor Unite si din verificarile interne, nu au prevenit acest atentat. Nu s-au miscat pentru a-l impiedica. In schimb, dupa producerea atentatului, sistemul represiv a functionat impecabil! Camere de luat vederi, agenti pe tot terenul, in asa fel incat autorii atentatului au putut fi prinsi imediat! Deci, asta este Rusia in momentul de fata: un sistem represiv, dar care nu poate sa prevada si sa contracareze miscarile din interior! Exact ce se intampla si in Romania inainte de 1989: sistemul represiv facea viata foarte dura si supraveghea totul, Securitate era omniprezenta. In schimb, aceste miscari dizidente reuseau sa trimita materiale la Europa Libera, sa gaseasca noi mijloace de exprimare tocmai pentru ca, la un moment dat, avand prea mult control, de fapt nu mai controlezi nimic.

Foarte interesant ce-mi spuneti. M-am gandit si eu la aceasta paralela cu regimul lui Ceausescu. Ati explicat anticipat ce voiam eu sa va intreb: cum e posibil ca un stat, un regim atat de represiv si atat de perfectionat – citeam ca se baga oameni la inchisoare pentru un like pe Facebook, adica e un control extrem de strans asupra cetatenilor tarii – n-a fost capabil sa anticipeze atentatul. Ei intercepteaza toate comunicatiile, urmaresc toti oamenii, i-au filmat pe toti care s-au dus la inmormantarea lui Navalnii, dar n-au reusit sa-i prinda pe teroristi desi fusesera si avertizati chiar Statele Unite inca din 7 martie.

Si sistemul nu incurajeaza corelarea informatiilor care ar duce la concluzia ca, de fapt, Rusia este slaba in interior. Aici este problema! Si atunci chiar si profesionistii din FSB, in momentul in care sesizeaza o astfel de problema, sunt indepartati pentru ca nu corespund ideologiei regimului, care spune ca, de fapt, Rusia e foarte bine in interior si ca are dusmani in exterior. Ei bine, iata ca dusmanii respectivi pot fi, intr-adevar din exterior, dar un exterior foarte apropiat de Rusia, in care Rusia are o influenta pana in momentul de fata, respectiv a Asia Centrala.

Asta pare o caracteristica destul de comuna tuturor regimurilor totalitare. Realitatea este ajustata sa corespunda cu propaganda oficiala, regimul nu accepta niciodata ca a gresit. In conditiile in care au avut loc atat de multe evenimente in nici trei luni: a fost asasinarea lui Navalnii, au fost acele evenimente de la inmormantare, cand a venit atat de multa lume, apoi alegerile prezidentiale, acum atentatul – totul pe fondul razboiului din Ucraina – la ce credeti ca trebuie sa ne asteptam in acest an? Putin e consolidat suficient?

Da, este consolidat in interior, in sensul ca exista o frica de a se manifesta public. Sigur ca aceste regimuri dictatoriale pot sa aiba momente de implozie atunci cand nu te astepti, pentru ca, de fapt, opinia publica e foarte volatila. Oamenii declara ceva in sondaje, dar gandesc altceva. Daca corelam toate datele oficiale, neoficiale, prin metode de simulare s.a.m.d., cei nehotarati, deci care sunt nemultumiti, dar nu vor sa actioneze, sunt undeva, pe la 60% in Rusia. Inca sunt majoritari. Cei hotarati sa actioneze sunt, nu stiu, sub 1%. Iar cei care iubesc regimul si se declara absolut multumiti sunt restul de peste 30%. Deci, nu e chiar un echilibru in Rusia. Repet, nu stim cum vor reactiona cei care sunt nemultumiti, dar nici nu vor sa-si asume riscul si asteapta de fapt, un moment de schimbare din exterior. De aceea e o situatie foarte volatila si vedem asta si in Ungaria! Ati vazut, regimul Orban e foarte consolidat, domina mass-media, politicul s.a.m.d., dar in momentul de fata sunt miscari de protest impotriva guvernului. Si nu din partea partidelor, ci din partea cetatenilor. A fost suficient un incident minor, un videoclip de 3 minute in care aparea fostul ministru al justitiei, doamna Varga, ca oamenii sa se revolte. Deci, cu toata supravegherea si cu toata oprimarea, poate exista un astfel de moment de ruptura in care regimul sa se confrunte cu miscari interne. Nu putem anticipa! Cum de altfel si in Romania, cu cateva zi inainte de de 22 decembrie 1989, sau inainte de Revolutia de la Timisoara, lucrurile pareau calme. Daca s-ar fi facut atunci un sondaj, cred ca 70% dintre romani ar fi spus ca prefera sa nu se revolte, desi sunt nemultumiti.

„Putem spune ca jocul psihologic pe care l-a jucat Putin, mimand intr-un fel rolul acesta al nebunului care oricand poate sa faca orice – el fiind un lider foarte rational, pe de alta parte –, jocul asta psihologic a reusit. Depinde numai de noi, in general, sa spunem: «Imparatul e gol!»“

Daca privim dincolo de granitele Rusiei, trebuie sa ne asteptam sa continue ajutorul occidental pentru Ucraina? Sau aceasta sustinere incepe sa se diminueze?

Putin, cel putin pana in momentul de fata, a jucat poker cu liderii occidentali, amenintandu-i…

Si a castigat?

Nu e o partida in care sa existe un invingator sau cineva care pierde. I-a amenintat in permanenta cu arma nucleara si cu tot felul de consecinte grave. Pana la un punct, santajul acesta a tinut, insa ulterior Occidentul si-a dat seama ca, de fapt, aceste amenintari nu sunt sustinute de fapte. Dar ceea ce face ca Occidentul sa nu aiba o atitudine foarte cara in momentul de fata este tocmai impredictibilitatea regimului. Adica, desi toate analizele spun ca acest conflict nu va escalada dincolo de frontierele Ucrainei, impredictibilitatea regimului face ca aceasta idee sa fie inca in mintea liderilor occidentali. Deci, aici putem spune ca jocul psihologic pe care l-a jucat Putin, mimand intr-un fel rolul acesta al nebunului care oricand poate sa faca orice – el fiind un lider foarte rational, pe de alta parte –, jocul asta psihologic a reusit. Depinde numai de noi, in general, sa spunem: „Imparatul e gol!“. Chiar daca apare ca fiind imbracat, stiti, ca in celebra poveste, pana la urma, cineva trebuie sa spuna: „Putin e gol! Putin, de fapt, chiar daca are la indemana arme nucleare, chiar daca este o putere nucleara, nu o va folosi niciodata!“.

Am inteles. Exista potential de schimbari spectaculoase in Europa fata de Rusia, dupa alegerile care vor avea loc in acest an in mai multe tari, inclusiv la noi? In noul Parlament European, noile parlamente nationale unde se estimeaza ca vor avea un progress partidele eurosceptice si de extrema dreapta…

Da, asa este, vor avea un progres foarte mare la alegerile europene, insa ele au un mare defect, sau o mare calitate pentru cei care sustin democratia: nu se pot coagula! Sustin interese foarte diverse. In unele tari, ele se bazeaza pe combaterea migratiei. In alte tari, din contra! Sunt alte probleme. Deci, nu exista o tema unificatoare pentru aceste partide. Se incearca diferite canale prin care s-ar crea o solidaritate internationala, sa zic supranationala. Dar miscarea e inca la inceput. Astfel incat, da, sigur, vor fi foarte multi reprezentanti, mai multi decat inainte, in Parlamentul European, dar grupurile in care ei vor fi reprezentati nu vor avea suficienta coeziune si vor fi in opozitie, asa cum sunt si astazi in opozitie. Miscarea aceasta din Franta, Rassemblement National, sau FPO in Austria sau AfD in Germania, reprezinta o opozitie puternica, dar niciodata capabila sa coalizeze alte partide pentru a prelua puterea.

Pot reprezenta o forta suficient de mare incat sa schimbe atitudinea fata de razboiul ruso-ucrainean? Sa forteze desolidarizarea Europei sau a Uniunii Europene fata de Ucraina?

Vedeti, in general, guvernele europene actioneaza pe baza consultarii opiniei publice. In momentul de fata, opinia publica este in continuare favorabila Ucrainei si este oarecum constanta. In momentul in care opinia publica se va schimba, si guvernele vor fi obligate sa se conformeze. Cata vreme opinia publica este in favoarea actualului curs, niciun guvern european nu-si va permite sa mearga in contra opiniei publice, pentru ca altfel ar pleca de la putere!

„N-avem legislatie… Ati vazut, in cazul dronelor s-a constatat ca n-avem legislatie! Nici acum nu avem! Asteptam de la Ministerul Apararii legislatie. S-ar parea ca NATO va adopta mai rapid legislatia decat o va face Romania in acest domeniu si s-ar putea sa copiem si noi din legislatia NATO ulterior!“

In contextul asta, considerati ca Romania este un aliat sincer si solid al Occidentului in conflictul cu Rusia?

Romania este, as spune eu, in principal un partener predictibil. Asta e o calitate a Romaniei, faptul ca este un parter predictibil. Sunt alti parteneri impredictibili. Slovacia, de exemplu. A fost pro-Ucraina, acum este anti-Ucraina. Romania nu este in prima linie a statelor pro-Ucraina, dar are actiuni predictibile, adica stim ca atitudinea celor de la guvern si a opiniei publice va fi aceeasi si astazi, si acum doi ani a fost la fel si peste doi ani va fi la fel. Deci, din punctul asta de vedere, partenerii occidentali prefera aceasta predictibilitate. Asta e, sa zicem, punctul forte al Romaniei in momentul de fata. Sigur ca exista si puncte slabe. Punctul slab al Romaniei, in momentul de fata, este faptul ca decenii de-a randul a ignorat problemele din sectorul de aparare. Si astazi mentalitatea este ca, de fapt, ne apara NATO, ca noi nu trebuie sa mai facem nimic s.a.m.d. Mentalitate care e speculata abil de Federatia Rusa si de partenerii sai. Care stiu exact ca, daca mai cade o drona in Insula Mare a Brailei, cum s-a intamplat chiar astazi (vineri, 29 martie – n. red.), incercam sa musamalizam si nu sa mergem direct la sediul NATO si sa cerem atacuri preventive asupra Rusiei, cum face Polonia. Deci, asta e principalul punct slab, faptul ca persista aceasta mentalitate, cum ca Romania nu va fi niciodata tinta, ca altii sunt de fapt tinta, ca de fapt NATO ne apara si nu trebuie sa facem nimic si ca e suficient faptul ca platim fiecare dintre noi o cotizatie la la NATO pentru a ni se da tot ce avem nevoie. Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa. N-avem o industrie foarte performanta de aparare, nu avem persoane care sa fie voluntari care sa apere teritoriul national in orice situatie. Deci aici, cred eu, este o vulnerabilitate a Romaniei! N-avem legislatie… Ati vazut, in cazul dronelor s-a constatat ca n-avem legislatie! Nici acum nu avem! Asteptam de la Ministerul Apararii legislatie. S-ar parea ca NATO va adopta mai rapid legislatia decat o va face Romania in acest domeniu si s-ar putea sa copiem si noi din legislatia NATO ulterior.

Mi se pare incredibil.

Da, da, da! Pai, nu ati vazut? Stoltenberg (secretarul general al NATO – n. red.) a declarat ieri faptul ca are vedere propunerile Poloniei si va incerca sa construiasca un sistem prin care sa poata fi respinse aceste drone, rachete, chiar si incidental trase. La noi, din ce stiu, in audierile din Parlament, Ministerul Apararii a promis ca va avea o legislatie, dar pana acum… E la starea de elaborare.

„Industria de armament europeana este performanta, dar are doua mari dezavantaje: este scumpa si este in cantitati mici! Iar intr-un razboi de uzura, totul depinde de cantitate“

Parerea destul de raspandita a romanilor, ca noi nu avem de ce sa ne facem griji, dupa cum ati spus si dumneavoastra, pentru ca nu suntem o tinta a Rusiei, este intemeiata? Suntem la adapost de pericole? Sau exista si un risc de a deveni, la un moment dat, o tinta? Noi sau Republica Moldova?

Depinde foarte mult de felul in care noi ne pozitionam! O tara care se pozitioneaza concret, prin actiuni concrete, prin buget alocat apararii, prin o opinie publica in favoarea respingerii oricarei agresiuni, chiar si informatice, conteaza foarte mult! Rusia speculeaza slabiciunile acestor tari. Ati vazut, de exemplu, Finlanda, chiar daca era stat neutru, a avut in permanenta o armata foarte bine pusa la punct, un serviciu de informatii militare considerat a fi cel mai bun din Europa, daca nu din lume. Rusia niciodata nu va ataca Finlanda! Nu pentru ca e membru NATO, ci pentru ca stie foarte clar ca opinia publica – sigur, si datorita a ceea ce s-a intamplat in primul rand in Al Doilea Razboi Mondial – va actiona unita la orice incercare de sublinare a suveranitatii.

As vrea sa trec putin la alt subiect si sa va intreb despre recentele decizii ale Bisericii Ortodoxe Romane, cum a fost aceea de a infiinta o Biserica Ortodoxa Romana in Ucraina. Semnifica asta o schimbare de strategie a bisericii romane?

Da si nu! Pentru ca aceasta decizie vine ca urmare a solicitarilor venite din partea romanilor din Ucraina si nu este doar impusa de undeva, de la Bucuresti. Asta vor cei de acolo. Cei de acolo nu vor sa fie in Biserica Ucraineana pentru ca ucrainenii inca nu sunt pregatiti sa ofere slujbe in limba romana. Asta e adevarul. Au si declarat lucrul asta, ca dureaza cativa ani formarea preotilor care ar putea sa soseasca in limba romana. Nu mai vor sa fie nici sub tutela Moscovei. Si atunci, nu exista alta varianta! Sau, sigur, exista si varianta sa se dezica total de biserica, varianta secularizarii accelerate. Dar se pare ca ei nu vor acest lucru. Si atunci nu prea existau multe optiuni decat sa se constate de sus ca dorintele acestor oameni sunt legitime.

Am inteles. Mai e o chestiune: poate Europa suplini disparitia SUA in echilibrul de putere? Si va intreb pentru ca observ cum, in ultimele saptamani, Franta incearca sa se erijeze intr-un nou lider al Occidentului. Chiar astazi citeam o stire de pe front, ca ucrainenii au distrus un cartier general rusesc si baze de manevrare a dronelor din Herson cu rachete de inalta precizie de productie franceza.

Asa este! Franta produce acele rachete. Ca si Marea Britanie, ca si Germania. Intr-adevar, problema este de cantitate! Pentru ca Statele Unite asigura in momentul de fata cam 80% din cheltuielile militare ale NATO. Si, intr-adevar, productia de armament este foarte, foarte mare fata de cea europeana, care este performanta, dar are doua mari dezavantaje: este scumpa si este in cantitati mici! Deci, totul depinde de cantitate intr-un razboi de uzura! Faptul ca ucrainenii au avut succes arata ca aceste arme sunt performante. Stiam acest lucru! Insa nu sunt foarte multe, din pacate pentru ucraineni!

„Ucraina nu mai are, in momentul de fata, de unde sa recruteze pentru armata de pe front! Nu mai are de unde sa mobilizeze oameni decat daca relocheaza din fortele de ordine. Respectiv graniceri si politie. Asta e planul francez. De a reloca granicerii ucrainieni si a-i inlocui cu militari francezi sau din alte tari“

Macron pune presiune pe industrie sa mareasca cat mai rapid productia. Franta a depasit Rusia anul trecut la exporturile de armament si a devenit al doilea exportator din lume dupa Statele Unite.

Marea problema nu este productia din Uniunea Europeana. Stim care sunt dezavantajele: o productie de nisa si scumpa. Problema este in pietele externe! Cehia este prima tara care a realizat acest lucru si a venit cu aceasta idee: Ucraina trebuie alimentata din importurile care se fac din pietele externe! Acolo unde exista producator de armament. Europa nu mai este producator de armament, din pacate. In ultimii 50 de ani, toata aceasta productie s-a relocat catre alte centre unde se produce mai ieftin, unde se produce mai mult. In Europa producem, repet, echipamente militare foarte bune, dar, din pacate, industria de aparare nu reprezinta un procent mare in asamblul industriei in general. Sunt alte tari care produc bine, eficient si unde productia de aparare e foarte bine cotata. De exemplu, Coreea de Sud! Coreea de Sud, surprinzator, produce mai ieftin si mai mult, fara a afecta restul economiei. Ei bine, in momentul de fata, liderii europeni privesc mai degraba spre Coreea de Sud ca un model de dezvoltare armonioasa a mai multor sectoare din industrie, respectiv se dezvolta si IT-ul, dar si industria de aparare ramane solida. De ce? Pentru ca ei tot timpul au fost sub amenintarea Coreei de Nord si au fost obligati sa mearga in paralel si cu industria de aparare, dar si cu ramuri din industria acesta high-tech.

La ce v-ati gandit cand ati aflat despre declaratiile lui Macron ca exista posibilitatea ca Franta sa trimita trupe la sol in Ucraina si discutiile pe care le-au angajat francezii cu ceilalti parteneri din NATO in privinta asta?

Ideea este foarte simpla. Ucraina nu mai are, in momentul de fata, de unde sa recruteze pentru armata de pe front! Pentru a intelege despre ce este vorba: in momentul de fata, pe front sunt cam 400.000 de ucraineni in prima linie. Au fost vreo 20 de runde de mobilizare, nu mai au de unde sa mobilizeze oameni decat daca relocheaza din fortele de ordine. Respectiv graniceri si politie. Politie nu au cum, pentru ca altfel tara ar fi in anarhie, s-ar fura armament si ar fi dezastru. De unde se pot reloca? De la fortele de pe granita, de la graniceri. Asta e planul francez. De a reloca granicerii ucrainieni si a-i inlocui cu militari francezi sau din alte tari care doresc, pentru ca granicerii sa poata fi trimisi pe front. Nu inseamna trimiterea unor militari NATO in operatiuni efective pe linia frontului.

E interesanta nuanta asta. Ultima intrebare: cum cum vedeti pe termen mediu evolutia acestui conflict? Termen mediu insemnand la ce va asteptati in urmatorii 2-5 ani, sa zicem.

Vedeti, cand, dupa vizita lui Kissinger (diplomat si secretar de stat al SUA in perioada 1969-1977 – n. red.) in China, Mao a fost intrebat cum vede evolutia relatiilor sino-americane. Si el a spus: „La fel ca si in cazul Revolutiei Franceze, e prematur sa tragem concluzii!“. Adica dupa 200 de ani, spunea Mao, nu putem trage concluzii despre ce efecte are Revolutia Franceza. E foarte greu sa anticipam. In stiintele sociale nu putem nici macar… Cum sa spun, ca la Meteo, nici cei de la Meteo nu pot sa anticipeze decat vremea pe 24 de ore sau pe o saptamana. E foarte greu de anticipat. In orice caz, ceea ce trebuie retinut este ca acest conflict va marca tragic istoria Secolului XXI. Faptul ca un grup de istorici s-au adresat cancelarului Scholz ieri, denuntand politica Germaniei si punand totul in cheie istorica – istorici care nu s-au remarcat prin pozitii politice sau n-au avut petitii la adresa guvernului – ne arata ca, intr-adevar, vorbim de un conflict care va marca relatiile internationale pe tot parcursul Secolului XXI si va marca decisiv istoria contemporana. Despre asta putem fi siguri. Restul, despre cum se va incheia, asta e greu de presupus.

Despre contracandidatul lui Iohannis la postul de comisar european pentru Aparare: „Daca in pozitia aceasta va fi actualul ministru de Externe polonez Sikorski, lucrurile se vor accelera! Sikorski e foarte activ, vine cu initiative si nu ezita! Ati vazut: cand o racheta a traversat 38 de secunde Polonia, Sikorski l-a sunat pe Stoltenberg si a cerut imperativ sa se rezolve aceasta chestiune de aparare a Poloniei! Gesturile astea conteaza”

OK, atunci vreau sa reformulez un pic si sa va intreb asa: care dintre cele doua blocuri formate in acest moment vi se pare mai predispus sa intre in colaps primul? Blocul acesta, in care Rusia a obtinut cumva sprijinul altor dictaturi, precum Iran, China, Coreea de Nord, sau blocul tarilor din lumea occidentala si democrata?

Sunt decizii care inca n-au fost luate. De exemplu, implicarea cu trupe la sol in Ucraina e o decizie care n-a fost inca luata si nu stim cum va evolua situatia. Nu stim cum se va adapta Occidentul la fluxul de productie globala. Repet, initiativa Cehiei este foarte buna, dar in ce masura va fi transpusa de Uniunea Europeana, nu stim. Nu stim ce se va intampla dupa alegeri. De exemplu, daca in pozitia de comisar pentru Aparare in Europa – daca se va crea acest post, pentru ca nici asta nu stim – va fi actualul ministru de Externe polonez Sikorski, cu siguranta, lucrurile se vor accelera! Daca va reveni unei alte persoane sau daca, sa zicem, nu se va crea aceasta pozitie, am putea sa ramanem in aceeasi paradigma. Nu stim! Sunt foarte, foarte multe chestiuni pe care nu le cunoastem, dar, in principal, eu spun ca ar trebui sa ne uitam mai atent la ce se intampla din punct de vedere economic. In general facem analize de securitate, istorice, politologice, dar uitam aspectul economic, care este esential. Si iata, cand e vorba de producea de armament, constatam ca nici macar nu avem datele de care avem nevoie!

Ati vorbit de ministrul de Externe polonezi Sikorski. Intr-adevar, e pomenit numele lui pentru pozitia de comisar European pentru Aparare, dar am citit ieri o analiza interesanta in care se mentiona faptul ca si presedintele roman Klaus Iohannis ar viza aceasta pozitie! Are sanse?

Vom vedea! In orice caz, din ce vad in momentul de fata, domnul Sikorski este foarte activ, vine cu initiative si nu ezita! Ati vazut: ieri, de exemplu, cand pentru 38 de secunde o racheta a traversat Polonia, domnul Sikorski a pus mana pe telefon, l-a sunat pe Stoltenberg si a cerut imperativ aceasta chestiune de aparare a Poloniei si implicit a teritoriului NATO! Gesturile astea conteaza, pana la urma, indiferent de pozitiile care vor fi obtinute in viitor la functiile acestea cheie!

Va multumesc, domnule profesor! O zi buna, la revedere!

Cu placere! La revedere!

Urmareste-ne si pe: