INTERVIU Remus Pricopie, rectorul SNSPA: „Mircea Geoana nu are forta sa ajunga in turul doi, chiar daca se pare ca are bani. Din pacate, are o lunga traditie atunci cand vine vorba de finantari dubioase”

Apropierea alegerilor parlamentare si prezidentiale incalzeste pe zi ce trece temperatura mediului politic romanesc. Nu trece zi fara afirmatii spectaculoase, fara declaratii belicoase si, inerent, fara gafe penibile. Spre deosebire de alte cicluri electorale, de aceasta data nu se remarca vreo pereche de candidati favoriti, iar sondajele nu fac altceva decat sa zapaceasca si mai mult alegatorul, in asa fel incat acesta se intreaba pe buna dreptate, asemenea personajului caragialesc: „Eu cu cine votez”. Despre alegeri, gafe, sondaje si perspective am discutat cu un bun cunoscator al politicii romanesti post-decembriste, rectorul SNSPA, Remus Pricopie.

Sondajele publicate in ultima vreme au bulversat total electoratul, intrucat dau rezultate absolut diferite. De ce partidele mai apeleaza totusi la acele institute care si-au dovedit incompetenta la locale, de pilda, dand rateuri chiar si de peste zece procente?

Sondajul de opinie este un instrument important de cercetare sociologica. Faptul ca acest instrument este folosit incorect sau ca datele (corecte) rezultate din cercetare sunt falsificate, cu scopul de a manipula politic opinia publica, este cu totul altceva. Lipsesc filtrele de verificare stiintifica si lipsesc standardele etice ale profesiei. In alte tari, pentru a fi recunoscut ca sociolog sau institut de sondare a opiniei publice, trebuie sa respecti toate cerintele stiintifice, sa pui la dispozitia colegilor de breasla bazele de date primare, rezultate in urma cercetarii de teren, iar in eventualitatea unor raportari false pedeapsa este una singura: excluderea din comunitatea stiintifica respectiva. Prin urmare, in tarile cu democratii consolidate, nu exista situatia in care un partid sau un candidat sa influenteze, contra cost, rezultatele unei cercetari sociologice.

In Romania, din pacate, nu s-a ajuns la acest nivel de conduita etica a comunitatii sociologilor, iar unii dintre cei implicati in cercetarile asociate momentelor electorale practica aceasta frauda stiintifica, in schimbul unor contracte generoase.

In opinia mea, se poate iesi din acest impas numai prin reglementarea profesiei, care nu inseamna demersuri de tip legislativ, ci o autoreglementare la nivelul comunitatii sociologilor. Asa cum exista Colegiul Medicilor sau Colegiul Psihologilor, asa ar trebui sa existe Colegiul Sociologilor, singurii care pot confirma sau infirma profesionalismul unui demers stiintific.

Mircea Geoana si-a lansat candidatura ca independent si, desi nu are niciun partid in spate, a umplut deja Romania de corturi electorale – ceea ce implica niste costuri uriase. De unde sunt banii lui Geoana, ca ai celorlalti candidati, sustinuti de partide, stim de unde sunt: de la buget.

Intrebarea ar trebui adresata lui Mircea Geoana. Numai dumnealui ne poate spune cum a reusit sa acopere cheltuielile de pana acum legate de campania electorala. Eu am semnalat acest lucru de cateva luni. Nu exista campanie fara bani. Asa cum ati spus, in cazul partidelor parlamentare, finantarea se face prin partide, transparent si pe baza unor legi destul de clare. In cazul unui independent, in opinia mea, este aproape imposibil sa strangi cel putin 20 de milioane de lei pentru o campanie. Faptul ca Mircea Geoana ignora total acest subiect nu este un semn bun. Alegatorii, atunci cand voteaza, au dreptul sa stie cine sunt finantatorii din spatele unui politician. Daca nu face publice aceste date, fiecare dintre noi poate sa-si imagineze orice, inclusiv ca acel politician este candidatul finantatorilor, nu candidatul romanilor. Iar Mircea Geoana, din pacate, are o lunga traditie atunci cand vine vorba de finantari dubioase. Unele sunt documentate video si se gasesc pe YouTube.

Desi s-au criticat de la distanta in ultimele saptamani, Marcel Ciolacu si Nicolae Ciuca au mers impreuna la sinistratii afectati de inundatii din Galati. Sa fie acesta un semn ca „disputele” lor sunt doar de fatada si ca de fapt PSD si PNL vor face blat la alegeri?

Ce inseamna „blat”? Ambii presedinti de partid – PSD si PNL – au anuntat ca intra in competitie pentru cea mai inalta demnitate publica, aceea de Presedinte al Romaniei. Nu exista doua astfel de pozitii, ci numai una, prin urmare va exista un singur castigator. In concluzie, este complicat sa faci blat intr-o astfel de competitie. Faptul ca se intalnesc in context guvernamental – cele doua partide asigura, de trei ani, guvernarea – nu inseamna ca intre acesti oameni politici nu exista o competitie reala.

Ne-am obisnuit sa vedem confruntari totale intre partide si candidati, dar, dincolo de competitia politica si electorala, datoria actorilor politici este aceea de a dialoga unii cu ceilalti, de a gasi si punti de legatura, pentru ca nu poti guverna de unul singur.

Pe ultima suta de metri a aparut un partid, DREPT, despre care membrii sai afirma ca ii reprezinta pe candidatii independenti si micile partide, in vreme ce PSD sustine ca ar fi de fapt „partidul lui Geoana”, camuflat. Care este opinia dvs in privinta acestui partid? Are sanse reale sa intre in parlament sau miza a fost doar de a trimite membri in comisiile electorale, pentru a superviza corectitudinea alegerilor?

Este putin cam tarziu sa mai construiesti branduri politice. Daca acest partid va fi pe buletinul de vot, multi dintre alegatori nu vor sti despre ce este vorba, pe cine reprezinta, cine sunt candidatii in localitatile / judete lor. Nu este exclus sa obtina un anumit numar de voturi, dar este exclus sa aiba un rezultat care sa modifice semnificativ tabloul politic de ansamblu. Pot sa va dau zeci de exemple de partide care au candidat in alegerile parlamentare, dar care au obtinut cateva mii de voturi.

Varianta unui candidat independent unic al coalitiei ar fi avut, spun toti analistii, cele mai mari sanse de succes. De ce credeti ca PSD si PNL au refuzat pana la urma aceasta varianta? Exista posibilitatea ca grupari din ambele partide sa se fi jucat cu orgoliile celor doi lideri, Ciolacu si Ciuca, spre a-i impinge in fata tocmai pentru ca, in cazul unui eventual esec, sa-i detroneze de la varful partidului imediat dupa alegeri – cum s-a mai intamplat, de altfel?

Calculele politice pre-electorale sunt intotdauna complicate. Fiecare partid incearca sa gaseasca un culoar spre succes, pentru castigarea alegerilor. Dar evaluarile se fac nu numai din perspectiva partidului, ci si din perspectiva politicienilor aflati la butoane in partidele respective, pe paliere diferite. Sa luam exemplul competitiei pentru Bucuresti. Atat PSD, cat si PNL au evaluat, in mod corect, faptul ca nu au candidati capabili sa castige in fata lui Nicusor Dan, primarul in exercitiu. Asa a aparut ideea „unirii fortelor” prin sustinerea unui candidat comun, cu profil politic (provenind de la unul dintre cele doua partide) sau independent. In acest context, a fost facuta propunerea ca doctorul Catalin Carstoiu sa fie candidatul comun independent. Pe de alta parte, liderii PSD si PNL de la nivelul Bucurestiului nu s-au simtit confortabil cu aceasta varianta, „impusa” de la centru. La vremea respectiva, chiar sub avalansa unor sondaje trucate, mi-am exprimat public opinia – tot intr-un interviul la dumneavoastra – privind sansele coalitiei de a castiga in fata lui Nicusor Dan, respectiv numai prin conjugarea fortelor. In final, colaborarea dintre cele doua partide nu a avut loc, iar rezultatul il cunoastem: coalitia PSD – PNL a suferit, la Bucuresti, cea mai mare infrangere politica de pana acum, in acest an electoral.

La prezidentiale ecuatia este putin mai complicata decat la Bucuresti. Pur si simplu cele doua partide nu au putut accepta varianta de lucru in care nu ar avea propriul candidat pentru Cotroceni. Intr-un fel, este de inteles. Se presupune ca partidele mari, cu traditie, trebuie sa aiba resursa umana necesara din care sa selecteze candidatul pentru prezidentiale. De asemenea, si aici, cea mai dura batalie este in interiorul partidelor. Nu cred ca toti „greii” PSD sau PNL sunt multumiti cu decizia finala privind prezidentiabilul, dar, asa cum am mentionat mai sus, un partid, formal, nu poate avea doi candidati, prin urmare vor trebui sa accepte aceasta stare de lucruri, pana cand se vor finaliza alegerile. Dupa, o sa vedem cine castiga, iar in cazul celor care pierd, o sa vedem daca vor iesi din politica sau vor continua, dar de pe o pozitie evident slabita.

In ultima vreme, la televiziunile favorabile PSD am remarcat un veritabil „desant” in favoarea lui George Simion. Sa fie acesta un semn ca premierul Ciolacu si l-ar dori pe Simion in turul doi, mai mult decat ar dori un candidat de dreapta sau pe Mircea Geoana?

Nu vreau sa intru in aceste speculatii. Poate sunt naiv, dar eu vreau sa cred ca o institutie de presa isi respecta menirea si serveste interesul public, nu interesele de partid. Legat de preferinta pentru un anumit contracandidat, evident, fiecare candidat doreste sa ajunga in al doilea tur cu cel mai slab competitor posibil. Insa, eu nu cred ca un politician extremist are sanse reale sa treaca de primul tur, in acest an electoral. Repet: poate sunt naiv, poate nu evaluez eu corect optiunile romanilor pentru politicienii extremisti si pro-rusi. In acest context, va reamintesc ca, in urma cu exact un an, un sondaj anunta succesul electoral al AUR la alegerile europarlamentare din iunie 2024 cu un scor enorm: 29%. Alegerile au aratat ca AUR are 14%, prin urmare sondajul respectiv a avut o marja de eroare de 100%.

Sondajele releva ca Elena Lasconi are mult peste scorul partidului sau, USR, in optiunile de vot. Are doamna Lasconi capacitatea de a trage partidul dupa dumneai, ca un fel de „locomotiva electorala” sau un Basescu in fusta si fara whiskey?

Elena Lasconi a fost pentru USR, dupa esecul electoral din iunie, un mare balon de oxigen: un alt stil de comunicare, o persoana deschisa, cu o poveste de succes politic, in orasul in care este primarita. Pe acest fundal, Lasconi a crescut in sondaje, ajungand pana spre 14-15%, adica aproape dublu fata de scorul partidului. Cu toate astea, Elena Lasconi a inceput sa scada, iar explicatie este una de anduranta, nu numai a candidatului, dar si a formatiunii politice care o sustine. Aici apare iar o confuzie destul de mare: o competitie pentru prezidentiale nu este a unui singur om. Este o competitie de idei, de proiecte, de echipe. Un singur om, fara ajutorul partidului, nu are cum sa fie prezent, cu mesaje politice, la Ploiesti, Cluj, Suceava, Constanta, in toate celelalte localitati ale Romaniei si in stainatate, acolo unde sunt romani cu drept de vot. Un candidat, singur, nu poate da solutii pentru inundatii, pretul gazelor, conflictul din Ucraina, pensiile sau problema echipamentelor medicale din spitale. Toate aceste lucruri sunt pregatite de specialistii din echipele de campanie. Aceste echipe, de regula, sunt formate din oameni din interiorul partidului si / sau din experti / consultanti, identificati tot cu ajutorul partidului. In cazul USR si a candidatului asumat formal, Elena Lasconi, nu am sentimentul ca acest mecanism electoral complex este inteles, ca exista cu adevarat o conexiune intre candidat si partid. Nu vad un USR mobilizat, care chiar depune eforturi pentru a o sustine pe Elena Lasconi. De altfel, cred ca este relevant ce a declarat, in urma cu ceva timp, Dragos Pislaru, co-presedinte REPER, in urma unor negocieri care aveau ca scop sustinerea Elenei Lasconi drept candidat comun USR-PMP-REPER, citez: „Am ajuns la concluzia ca noi credem mai mult in Elena Lasconi decat unele filiale USR”.

Acest mesaj este, intr-un fel, devastator, este esenta a ceea ce are de infruntat candidatul Lasconi, pentru a castiga alegerile prezidentiale. In opinia mea, pare o lupta imposibila.

PSD si PNL au declarat in repetate randuri ca sunt dispuse sa continue guvernarea comuna dupa alegeri. Insusi Marcel Ciolacu a spus ca, daca va ajunge presedinte, va numi un premier de la alt partid. Este credibil acest lucru sau a facut-o doar pentru a menaja sentimentele PNL?

PSD stie ca de fiecare data cand a fost pe punctul sa castige „toata puterea”, adica inclusiv pozitia de presedinte, a iritat electoratul de dreapta, ceea ce a dus la declansarea unui curent radical anti-PSD, si, in final, a pierdut competitia pentru cea mai inalta functie in stat. Vedeti toate alegerile, incepand cu 2004. PSD incearca acum sa evite acest val, anuntand ca va „partaja” puterea, cel mai probabil cu PNL. Pentru moment, este strict o strategie electorala. O sa vedem, daca ne vom afla in aceasta situatie, in decembrie 2024, in ce masura aceasta promisiune va fi si respectata. Eu cred ca nu va fi usor pentru Marcel Ciolacu sa explice in partid de ce nu ai pozitia de premier daca ai capacitatea sa formezi o majoritate parlamentara in jurul PSD.

Daca PNL, care, spre deosebire de europarlamentare, va candida la parlamentare pe liste proprii, obtine un rezultat slab, ar putea PSD sa propuna o coalitie de guvernare partidului AUR sau altor partide?

Orice este posibil, dar gesturile politice au si consecinte. PSD, sub Marcel Ciolacu, a glisat spre centru stanga, retusand semnificativ accentele nationaliste si pro-ruse, manifestate explicit in PSD, in perioada Liviu Dragnea. De altfel, fara aceste corectii nu ar fi fost posibila reluarea dialogului cu familia politica social-democrata europeana si cu partenerii euro-atlantici. O alianta cu AUR le-ar afecta semnificativ acest castig, iar riscurile ar fi destul de mari.

Alegerile prezidentiale din 2024 pornesc, spre deosebire de toate celelalte randuri de alegeri, fara doi candidati puternici. Practic, oricare dintre principalii rivali ar putea ajunge la Cotroceni. Care este pronosticul dvs? Ciolacu, Ciuca, Geoana, Lasconi sau Simion? Ori de ce nu, Sosoaca?

In aceasta perioada, vor avea loc asezari si reasezari ale optiunilor electoratului. Sondajele serioase de la sfarsit de septembrie, inceput de octombrie, vor contura un tablou mai clar al competitorilor. Asa se intampla mereu: pe masura ce ne apropiem de data alegerilor, avand in fata lista finala a candidatilor, cetatenii aloca mai mult timp temelor politice si isi contureaza o optiune.

In opinia mea, liderii celor doua partide mari – PSD si PNL – se vor distanta gradual fata de restul candidatilor. Au forta politica, la centru si in fiecare localitate din Romania, pentru a fi prezenti cu mesaje, cu idei, cu oameni. O sansa ar fi putut sa aiba si Elena Lasconi, DACA partidul sau, USR, ar fi luptat pentru ea si o alianta USR-PMP-REPER s-ar fi realizat. In absenta unei platforme politice relevante, Elena Lasconi nu poate decat sa contribuie la coagularea optiunilor de dreapta, in al doilea tur, respectiv sa incurajeze votantii sai sa sustina „candidatul dreptei”, in confruntarea finala.

Mircea Geoana este un caz particular. Este, intr-un fel, de apreciat incapatanarea cu care s-a avantat in acest proiect politic, dar, in opinia mea, fara sa calculeze cu atentie toate elementele. Nu are forta sa ajunga in turul doi, chiar daca se pare ca are bani. Nu are infrastructura politica necesara, nu are oameni relevanti pentru a purta o batalie de acest nivel. Un grup de initiativa nu poate suplini forta politica a unui partid. Pe de alta parte, vedem toti cum evolueaza, gafele si stangaciile de care este capabil. Precizez un singur lucru: in manualele de marketing politic este adesea subliniata nevoia ca politicienii sa invete cum sa nu se impuste singuri in picior. Tot in aceste manuale se spune ca dupa un glont (o gafa), poti supravietui (politic). Dupa o rafala de gloante (gafe), este mai greu.

In concluzie, in acest moment – si spun asta pentru ca pe parcursul celor doua luni si jumatate de campanie se pot intampla si se vor intampla foarte multe – turul doi pare ca va fi o batalie clasica, intre candidatii celor doua mari partide, PSD si PNL. In situatia unui tur doi Ciolacu-Ciuca, rezultatul final va depinde de foarte multe variabile, una dintre ele fiind politica de aliante. Aici, poate o sa va surprinda ceea ce urmeaza sa spun, dar, in opinia mea, Mircea Geoana ar putea sa joace un rol determinant, respectiv sa fie kingmaker-ul anului electoral 2024, in functie de modul in care va incerca sa deplaseze votantii sai din primul tur spre candidatul PSD sau cel al PNL, pentru confruntarea din al doilea tur.

Roxana Minzatu a primit in cele din urma portofoliul pentru Competente si Educatie, Locuri de munca, Drepturi sociale si Demografie al Uniunii Europene. Premierul Ciolacu a laudat desemnarea ca pe o mare victorie pentru Romania – cu atat mai mult cu cat vine la pachet cu functia de vicepresedinte al Comisiei Europene, dar colegul sau de coalitie, europarlamentarul PNL Siegfried Muresan, considera ca ar fi un portofoliu „gol de continut”. Va avea sau nu de castigat Romania de pe urma acestei numiri?

Din pacate, desi suntem la comisarul numarul cinci, in Romania inca nu se intelege rolul pe care cel care ocupa acest portofoliu ar trebui sa-l joace. Un comisar european este desemnat de o tara, dar nu lucreaza pentru tara lui, ci pentru toate tarile din Uniunea Europeana. Prin urmare, nu este un concurs de frumusete, nu este o competitie pe bani (cine cati bani gestioneaza in Comisie), ci este un mecanism complex de participare si influentare a deciziei europene, in acord cu interesul european, dar fara a neglija si interesele tarii din care provine fiecare comisar in parte. Pentru a ocupa o astfel de pozitie nu ai nevoie de simpli tehnocrati, asa acum nu ai nevoie de simpli politicieni. Ai nevoie de politicieni cu greutate, care stapanesc toate tehnicalitatile Comisiei Europene – care este, dupa Organizatia Natiunilor Unite (ONU), cea mai sofisticata organizatie multistatala din lume. Nu intamplator avem in Comisie fosti premieri sau fosti ministri din tarile europene, cu multi ani de experienta.

In acest sens si luand in calcul toate aceste elemente, eu cred ca mandatul atribuit persoanei desemnate de Romania este unul interesant. Cu toate acestea, eu as fi retinut si in aprecierile la superlativ, dar si in cele critice. Succesul se va masura la final de mandat, adica in 2029, nu azi.

Ca si PSD in 2004, PNL va modifica legea pentru a-i permite lui Klaus Iohannis sa candideze la Senat. Prezenta presedintelui tarii pe lista va fi pentru liberali o binecuvantare sau un blestem?

Nu o vad nici ca o binecuvantare, nici ca un blestem. Este o decizie politica inteleapta, prin care PNL doreste sa beneficieze de capitalul politic al unui viitor fost sef de stat. Klaus Iohannis este, in acest moment, cel mai experimentat politician al Romaniei, asa cum Traian Basescu, in 2014, si Ion Iliescu, in 2004, detineau o expertiza politica greu de egalat. Eu am mai spus, intr-un alt interviu, in urma cu un an, ca presedintele Klaus Iohannis nu si-a epuizat resursele politice interne si externe. Este si in Beneficul Romaniei, nu numai al PNL, ca un om politic de calibrul lui Klaus Iohannis sa ramana activ, in politica.