INTERVIU Stelian Tanase: „Am vazut o lista de guvern filorus care circula prin Bucuresti, daca rusii ajung pe Prut. Personaje foarte interesante. Sunt pregatiti! Daca rusii ar da gramada peste noi, n-ar avea cine stie ce rezistenta! 10% din populatie va trece pe partea ailalta fara niciun fel de ezitare. Peste noapte!”
„Nu vreau sa discutam politica“, imi spune Stelian Tanase la telefon. E, cred, a cincea sau a sasea incercare sa-l „prind“ la un interviu. Ii fac marcaj, ca la fotbal, de prin octombrie. „Nu m-am mai uitat de cativa ani la televizor. Nu ma mai intereseaza“, ma pune in garda interlocutorul, ca sa inteleg fermitatea lui in a refuza dialogul despre situatia politica la zi.
Si totusi, in fata reportofonului, acest vechi liberal si monarhist nu rezista. „Sunt niste pradatori care s-au instalat in bogatiile tarii si le fac praf impreuna“, descrie, metalic, coalitia PSD-PNL. Le-a spus-o liberalilor si in fata, acum doi ani, la aniversarea infiintarii PNL. De atunci, sefii liberalilor il evita. Nu le-a placut. Nu mai suporta critica. Dar pe scriitor il intereseaza prea putin: „Nu ma preocupa asta!“.
Dialogul cu Stelian Tanase iti da atatea variante de titlu, incat partea cea mai grea e la final, cand trebuie sa te opresti la unul dintre ele. Timp de aproape doua ore, discutia balanseaza dinspre politica fripturii dusa de actuala coalitie catre banii cu care fug editorii de carti in Romania, de la puternica partida filorusa care abia asteapta tancurile lui Putin spre cauzele decalajului civilizational fata de Occident, de la pericolul birocratizarii UE pana la resentimentele de popor inapoiat, sarac si lipsit de meserii care stau in spatele antioccidentalismului unora dintre romani.
Stelian Tanase e un „insider“ pe care-l prinzi foarte greu. Istoric si profesor de stiinte politice, lider al Pietei Universitatii in 1990, deputat de opozitie in epoca Iliescu, liberal cu mai multa vechime decat toata conducerea actuala a PNL, fost director al TVR, s-a retras intre rafturile arhivelor si bibliotecilor, de unde produce carti interesante. Ultima, „Zvonuri despre sfarsitul lumii“, trateaza o „pata alba“ in istoria Romaniei – bolsevizarea tarii in perioada 1944-1952. „Mi-a venit ideea cand a inceput invazia din Ucraina. Singura perioada cu care puteam sa compar ce se intampla era aceea de dupa intrarea rusilor in Romania, in 1944“, explica el.
Dar nu totul se rezuma la istorie si la trecut, desi Stelian Tanase insista ca s-a rupt de actualitate. Povesteste despre pactul pe care actuala clasa politica l-a facut cu Jandarmeria dupa 10 august 2018, in baza caruia comandantii vinovati pentru violentele din Piata Victoriei au capatat impunitate, promitand regimului Iohannis-PSD, in schimb, ca vor bate populatia si data viitoare, daca vor mai fi proteste. A vazut inca de asta-vara o foarte interesanta lista a unui guvern filorus deja constituit si care asteapta, in umbra, ca tancurile rusesti sa ajunga la granita. Si inca multe altele pe care le puteti citi mai jos.
Stelian Tanase: „Antioccidentalismul lumii romanesti vine din aceasta frustrare a unui popor inapoiat, sarac, lipsit de meserii, foarte slab culturaliceste, si care vede ca altii au!”
Matei Udrea: Domnule Stelian Tanase, va multumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. V-am prins foarte greu, v-ati retras de o perioada buna de vreme…
Stelian Tanase: Dinainte de pandemie. Cam de atunci.
Cam asa, poate un pic dupa. Imi aduc aminte ca ati aparut, la un moment dat, pe scena Partidului National Liberal si ati tinut un discurs…
La astfel de lucruri ma mai duc. Ma duc la lansari, la vernisaje sau, cum ati vazut, la liberali.
A fost o aniversare…
A fost o aniversare si eu m-am dus acolo si le-am varsat o caldare de apa in cap.
Nu prea l-a placut…
Ooo, deloc! Deloc!
Am vazut un interviu cu dumneavoastra la vreun an dupa aceea in care spuneati ca incepusera sa va evite liderii lor.
Pai, si acum ma evita!
Si acum?
Da, da!
Desi dumneavoastra sunteti un liberal care are de doua ori mai multa decat cei mai vechi lideri ai partidului acum. Oricum, fata de presedintele partidului cred ca aveti 30 de ani vechime in plus!
A, ala nu e liberal! Ala e general! Un general nu poate sa fie liberal. Prin definitie nu poate fi! Generalul este omul disciplinei si al ierarhiei, iar liberalii sunt oamenii pietei libere. Se misca in profesie libera. Adica sunt scriitori, sunt gazetari, sunt notari, sunt avocati. Ce legatura este intre profesiile liberale si o meserie cazona? Nu! Ciuca nu este un liberal si n-o sa fie niciodata. Asta nu e o nota proasta, in sensul ca el are meseria lui, e militar de cariera, iar liberalii… Eu sunt liberal, eu sunt scriitor, exercit o meserie liberala.
Pai, si sunteti liberal care este evitat de liberali. Un paradox.
Pai, normal! Pentru ca ei au niste pareri despre cum se face politica. Si e politica fripturii. Exista in perioada interbelica. Iorga a lansat formula asta: fripturisti. Ei sunt niste fripturisti! Cei mai multi, nu toti, pentru ca sunt si oameni rezonabili. Ilie Bolojan mi se pare un om perfect rezonabil si chiar un politician liberal.
„Liberalii erau primii la Gabriel Oprea la cafea! Oprea era si vicepremier. Dimineata, cativa dintre fruntasii partidului erau la cafea, la Oprea. Asa deschideau ziua. Si acolo ma tocau“
Spuneti ca sefii PNL va mai evita si acum?
Vad ca va preocupa asta, pe mine nu ma preocupa. Sa stiti ca… Ati spus mai devreme ca m-ati prins greu. Credeti ca am timp sa stau de discutii cu liberalii?
Nu stiu! Sunt colegii dumneavoastra…
Nu sunt colegi cu mine deloc!
De doctrina…
Domnule, eram la televiziune director (septembrie 2013-decembrie 2015 – n. red.) si liberalii erau primii care ma sabotau! Si-mi puneau bete in roate. Nu PSD-ul! Desi si PSD-ul. Dragnea si Ponta… Dar, vreau sa zic, liberalii erau primii la Gabriel Oprea la cafea! Oprea era si vicepremier. Dimineata, cativa dintre fruntasii partidului erau la cafea, la Oprea. Asa deschideau ziua. Si acolo ma tocau. Eu am votat intotdeauna liberali sau nu m-am dus la vot. Cum a fost povestea cu Iliescu, cu Vadim (in 2000 – n. red.). Nu m-am dus la vot! Nici anul asta nu cred ca ma duc la vot, pentru ca, deocamdata, cel putin asa cum se arata lucrurile, nu exista oferta. Un partid sau un candidat, cand se duce in alegeri, vine si-ti spune de ce trebuie sa-l votezi. E prima intrebare. De ce trebuie sa te votez eu pe tine? Sau tu trebuie sa imi spui „votati-ma pe mine pentru ca…“. Deocamdata, nu vad nicio oferta. Dar sa asteptam campania!
„Alianta PSD-PNL e o coterie care strica foarte mult politica romaneasca! A asigurat impartirea placintei catorva dintre ei. Acesti pradatori s-au instalat in bogatiile tarii si le fac praf impreuna! Nu mai avem putere si opozitie!“
Dar a fost mesajul presedintelui Iohannis, a spus ca trebuie sa fim uniti si sa nu lasam extrema dreapta sa preia puterea.
Adica se ofera aceeasi ciorba PSD-PNL la gramada. Nu sunt de acord cu asta!
Nu sunteti de acord?
Nu, nu, nu! Nu sunt de acord! Este o coterie care strica foarte mult politica romanesca!
E o alianta care asigura stabilitatea tarii. Asa spune presedintele.
N-a asigurat nimic, domnule! A asigurat impartirea placintei! Catorva dintre ei. N-a asigurat nimic. Ce sa asigure?
A mai fost aceasta varianta lansata, nu neaparat oficial, ca se asteptau sa inceapa razboiul din Ucraina si de aceea s-a facut aceasta alianta cu larga majoritate, ca sa salveze Romania.
Asta vine dinspre servicii, nu? E un zvon…
Da, o stire „pe surse“, cum se spune…
Exact! E un zvon lansat de servicii, ca sa le puna umbrela deasupra capului acestor pradatori care s-au instalat in bogatiile tarii si le fac praf impreuna! Nu mai avem putere si opozitie. Orice tara civilizata are o partid la putere si unul in opozitie. Are o opozitie organizata, cu traditie, cu retele, cu oameni, cu cadre. Si are cineva care exercita puterea, un alt partid. La noi acum s-au amestecat, nu se mai intelege, si eu pana nu inteleg nu ma duc la vot! Vreau sa stiu cine-i puterea si cine-i opozitia. Ca sa-i votez pe liberali, ca de obicei, trebuie sa vad un discurs anti-PSD! Eu sunt anti-PSD. Eu vorbesc ca un votant generic. Nu eu, Tanase.
„USR-ul a fost foarte, foarte dezamagitor. N-au avut niciun mesaj. Nu stiu daca vor supravietui acestui an!“
Deci nu va convinge chestia asta, ca trebuie sa ne unim impotriva extremistilor.
Extremistii au scos capul tocmai din cauza acestei coterii PSD-PNL. Discursul critic l-a preluat extrema pentru ca PSD cu PNL s-a pupat pe bot! Pupat toti Piata Independentii in ultimii ani. Si atunci, sigur ca se ridica un partid care capteaza tot acest mesaj critic.
Desi a fost si USR-ul care a mers pe mesajul asta…
N-a mers! USR-ul a fost foarte, foarte dezamagitor prin faptul ca n-au avut niciun mesaj.
N-au avut mesaj?
Nu!
Si n-au nici acum?
Da, nici nu stiu daca va supravietui acestui an!
„Exista o partida rusa si sunt foarte ingrijorat. Sunt din ce in ce mai multi. Si, cu cat frontal se apropie de granita noastra, vor fi din ce in ce mai multi. Sunt televiziuni intregi care sunt pro-rusesti in momentul asta. Si cred ca ar trebui putin trimisi prin justitie“
Ca tot am ajuns aici, vreau sa va intreb ceva care se leaga si de cartea dumneavoastra, „Zvonuri despre sfarsitul lumii“. E vorba de perioada 1944-1952, cand s-a instalat comunismul in Romania. Scriati acolo cum intelectuali si politicieni au schimbat peste noapte tabara. Credeti ca exista o partida rusa de genul asta si acum, in Romania?
Da! Da, exista si sunt foarte ingrijorat!
Deci, ma ingrijoreaza chestia asta!
Da. Stiu cateva figuri, nu vreau sa dau nume, nu din motiv de reticenta, ci pentru ca ar trebui sa dau alte 100! N-as vrea sa evidentiez pe cineva…
Adica-s multi!
Da, sunt multi! Sunt din ce in ce mai multi! Si cu cat frontul se apropie de granita noastra, vor fi din ce in ce mai multi. Ei atat asteapta, ca sa fie o alternativa la putere si sa preia puterea. Sau sa fie parte la putere. Sunt multi, au un discurs foarte toxic. Rareori e spus direct, dar sunt televiziuni intregi care sunt pro-rusesti in momentul asta! Pro-Putin, ca Rusia nu e Putin. Si cred ca ar trebui putin trimisi prin justitie. Ar trebui putin si presa sa discute mai clar aceste lucruri. Nu vad niste polemici serioase. Eu nu vad de ce un intelectual ar trebui sa se ascundea ca sustine partida Rusa. Sigur ca opinia publica majoritara din Romania este anti-Putin. Dar daca ai un punct de vedere… Romania e o tara democratica, poti sa-ti sustii punctul de vedere. Pe mine ma surprinde aceasta reticenta a celor care nu sunt partida rusa si care tac din gura. Se uita ca prostii!
De unde provine chestia asta? Tac de frica?
Nu stiu! Si-au pierdut exercitiul polemicii. Si-au pierdut exercitiul de a-si spune punctul de vedere. Prefera sa stea in banca lor, ca e mai comod, de ce sa aiba probleme?
„Haideti sa va amintesc: aia care erau cu Basescu. Cand Basescu si-a pierdut si al doilea mandat, au disparut! N-a mai fost niciunul basist, n-a mai iesit niciunul pe televizor, sa spuna ce bun era Basescu, ce lucruri bune a facut“
Dupa parerea dumneavoastra, acesti sustinatori ai Rusiei sunt oameni oportunisti, din convingere sau sunt platiti?
Sunt oportunisti! Sunt cameleoni. Ei se vor imbraca in acea haina care le va aduce avantaje. Daca la putere este Iohannis, sunt cu Iohannis. Haideti sa va amintesc: aia care erau cu Basescu. Cand Basescu si-a pierdut si al doilea mandat, au disparut! N-a mai fost niciunul basist, n-a mai iesit niciunul pe televizor, sa spuna ce bun era Basescu, ce lucruri bune a facut. N-a facut nimic! Dupa doua mandate, n-a lasat nimic in urma! Decat cateva polemici, cateva scandaluri. Dupa aia a fost partida Dragnea. Dragnea n-a fost nici presedinte, nici sef de guvern, dar era seful unui partid in care facea ce-i trecea prin cap, iar acest partid era cel mai puternic. Ei bine, in jurul lui Dragnea era o gramada de intelectuali, de gazetari. Stiu ca am fost admonestat de cativa si mi s-a dat peste bot cand am zis ceva de Dragnea. Ca si la Basescu. Am zis ceva intr-o emisiune de Basescu si eram un fata cu un jurnalist foarte cunoscut, de altfel, si care m-a obraznicit, s-a oparit, a sarit in sus! Ca „domnul presedinte Basescu…“. Baaa! Eu stiam de…
Pentru cei care citesc, adineauri ati aratat spre umeri…
Spre epoleti, da! Noi stiam, in lumea presei, ca circula un dosar. Multi l-au vazut inainte. Eu nu l-am vazut decat cand a aparut public. Dar oamenii s-au laudat inainte: „Vreti sa cititi?”. Nu vreau sa citesc, ca cine stie la ce ajungem! Ca n-ai voie sa citesti. Iti trebuie autorizatie, te duci la CNSAS etc. Astia care si le trag pe sub masa si le plimba prin oras, sa faca pe desteptii, prin redactii… Nu-i o atitudine gazetareasca profesionala. In sfarsit, au disparut basistii. Indata ce Basescu n-a mai fost presedinte, in jurul lui s-a facut gol. Toti galagiosii care scriau saptamanal la gazeta si-l pupau in cur, toti care ii frecau clantele pe la Cotroceni, toti care-i luau scamele de pe umeri au tacut, au amutit brusc! Dupa ce au luat ambasade, au luat burse, au primit posturi mari, au fost ministri. Dar nu numai in lumea intelectuala este boala asta, sa nu inteleaga lumea gresit. Sunt politicieni care fac cariera in felul asta. Sunt oameni de afaceri care, tot asa, se duc pe la Cotroceni sau la Palatul Victoria si fac scamatorii din astea. Apoi a venit randul lui Dragnea. Si in jurul lui Dragnea cativa scriitori, cativa gazetari, cativa oameni de afaceri, cutare, cutare. Cand Dragnea a ajuns in puscarie, au disparut! Interesant aici este faptul ca oportunistii au un simt de anticipatie extraordinar, ei stiu cu sase luni inainte!
Al saselea simt.
Da! Stiu cum se duce treaba. Adica spre cine trebuie sa se duca, pe cine trebuie sa pupe in fund, cui sa-i duca geanta, unde sa se duca, la ce scara, la ce aeroport. Astia au un simt al puterii, ceva extraordinar. Eu ma uit, asa, la cativa dintre cunoscutii mei care au fost in toate taberele, incepand cu Iliescu si Nastase pana la Iohannis. Tot timpul acolo, langa putere! Nu stiu cum reusesc. Va spun ca pentru mine e un mare mister. Asta inseamna intuitie, inteligenta… Pe care eu n-o am. Eu am un IQ foarte scazut…
Poate ca si lipsa lipsa unui anumit reper moral…
Nu trebuie sa vorbim de morala unde nu e cazul. Astia n-au morala, astia sunt doar oportunisti. Ei sunt unde este puterea. Asta e morala lor, sa fie mereu cu puterea.
Dumneavoastra ati scris si scrieti in continuare despre lucrurile astea. De-a lungul istoriei Romaniei au fost elite care au trecut repede la nemti, dupa ce s-a ocupat Bucurestiul, in 1916. Apoi, in 1945, au trecut repede cu rusii…
Avem o lunga traditie in asa ceva. Nu doar atat. In anii ’20 erau liberali, erau bratienisti, din anii ‘30 au devenit carlisti.
„Lumea romaneasca atata poate. Este foarte vulnerabila, este fricoasa, se teme de confruntare, se teme de sa nu plateasca, sa nu fie victima unor acte de razbunare“
De unde friabilitatea asta a societatii romanesti in ansamblu, incepand cu elitele ei?
Pai, de acolo incepe raul!
Pai, bun, dar de ce?
Fanariotii. Traditia fanariota…
Vedem ca nu e valabil peste tot. In Rusia, de exemplu, a fost un razboi civil care a durat pana in 1922. Aia care fusesera cu tarul n-au trecut de partea bolsevicilor.
Au fugit.
Au fugit sau au fost omorati. A fost razboi civil. Bun, poate ca asta n-a fost un lucru rau, ca n-am avut razboaie civile de genul asta. Dar la noi nu a existat o fermitate din asta. Elite care sa lupte pentru convingerile lor.
Lumea romaneasca atata poate. Este foarte vulnerabila, este fricoasa, se teme de confruntare, se teme de sa nu plateasca, sa nu fie victima unor acte de razbunare. Dar trebuie sa ne invatam! Si eu sunt dresat pentru asta. Eu chiar practic chestia asta, imi place sa-mi cultiv dusmanii. Adica ma tine viu! Adica faptul ca stiu ca X si Y, mari filozofi in cultura romana si mari critici literari, ma dusmanesc, imi face bine! Ma tine treaz! Daca as fi, asa, favoritul premiilor, laudelor, cred ca m-as molesi si n-as mai scrie. Ori eu sunt intr-o perioada in care scriu foarte mult. Adica mult in sens de ore, stau mult timp la masa de lucru. Nu stiu si cat de bine scriu… Am foarte multe carti din urma. Lumea a spus ca acum ma cam grabesc, ca public prea mult. Nu public prea mult, sunt carti pe care nu le-am publicat zeci de ani! Acum public un roman pe care l-am inceput la Washington in 1992! Se numeste „Dincolo nu e nimeni“. O sa apara la Corint, in luna martie. Dar nu l-am scris acum si nu l-am scris dupa ultimul roman aparut, cel mai nou!
Chiar voiam sa va intreb ce faceti acum, daca ati iesit din scena publica…
Public carti cu o gestatie lunga, dar nu ma grabesc. Am o carte care a aparut la 16 ani dupa ce a fost scrisa, „Playback“. Au fost atunci probleme cu cenzura, cu Securitatea, dar a durat totusi 16 ani pana cand a aparut.
V-as intreba ce va mana in lupta, sa publicati atat de mult?
Am ceva de spus! Plus ca ma si alimentez. Ma duc in arhive si imi vin o mie de subiecte in cap, pentru ca mi se ofera! Istoria e istorie! Acum scriu o carte, de pilda, despre ocupatia germano-austriaco-ungaro-turco-bulgara in perioada decembrie 1916 – decembrie 1918. Este o epoca absolut fabuloasa. Am scris mult si inainte despre asta. Am facut filme. Faceam „Bucuresti strict secret“ si am abordat mai multe subiecte despre perioada asta. Am stat in arhive si am jos o biblioteca de cateva sute de volume numai despre problema asta. Am cumparat presa din epoca respectiva, am stat in arhive, am vazut dosare. Si vin subiectele!
„Ar trebui sa avem si o clasa de intelectuali, de cercetatori, sa avem institute care sa se ocupe specializat. Si avem! N-avem!“
Poate ca asa e, dar citind cartea dumneavoastra mi-am dat seama ca, de fapt, despre perioada de inceput a regimului comunist in Romania s-a scris foarte putin inclusiv dupa 1989.
Exista anumite cauze. In primul rand ca de perioada asta, anii ’40, pana la moartea lui Stalin, sa spunem (martie 1953 – n. red.), nu s-a putut scrie pentru ca era regimul communist.
Bun, pana in 1989. Dar de atunci au mai trecut aproape doua generatii. Sunt aproape 35 de ani!
E adevarat. Dar atunci s-a facut o pata alba, ca pe harti.
Da, ceea ce ar fi trebuit, theoretic, sa atraga istoricii ca mustele la miere.
Da, este foarte adevarat. Dar a trecut timpul, au trecut aproape 50 de ani si lucrurile astea… Ganditi-va ca nu avem romane despre epoca asta! Nu avem romane a caror poveste se intampla in anii ’40, anii razboiului, imediat dupa…
Nimeni nu e interesat sa scrie.
Oamenii sunt interesati, dar trebuie si talentul, si tenacitatea unor scriitori sau unor gazetari sau istorici, sa se ocupe de lucrurile astea. Lumea este victima cotidianului. Ne-am invatat cu Google, ne-am invatat cu ultimele stiri. Ne uitam la televizor la ora 7:00. Eu nu m-am uitat la televizor de vreo 4-5 ani, la nicio emisiune de stiri. Si nici la talk-show-uri nu ma mai uit. Dar lumea, in general, e capturata de ultimele noutati. Si trebuie s-o intelegem, interesul asta este peste tot, in toata lumea. Chestiunea este ca ar trebui sa avem si o clasa de intelectuali, de cercetatori, sa avem institute care sa se ocupe specializat. Si avem! N-avem!
Pai, teoretic, sunt.
Avem, dar sunt generaliste. Institutul Iorga, de pilda, studiaza toata istoria.
Institutul pentru studierea crimelor comunismului…
Asta este dupa 1948.
Avem o gramada de cercetatori la CNSAS.
CNSAS e tot dupa 48, dupa arhivele Securitatii. Mai e si altceva. Exista si o reticenta a editorilor de a publica anumite titluri care parca nu intereseaza pe nimeni. Eu nu cred ca e asa! Cartea asta de care spuneti dumneavoastra, „Zvonuri despre sfarsitul lumii“, are un succes de librarie mortal!
„Nu castig nimic din carti, nu ati auzit? Si cand se vand multe carti… Multe, sa zic, 20.000 de exemplare, editorii fug cu banii!“
Cat ati vandut pana acum?
Nu stiu, ca nu mi-a comunicat editura. Dar interesul e… Eu ma duc in libarie.
E vorba de mii de exemplare?
Mii! Mii de exemplare! Eu ma duc in librarii, pur si simplu! Nu astept sa spuna editura cat am vandut. Si asa, niciodata nu sunt sigur ca editura spune corect!
De ce?
Plateste mai mult, daca s-a vandut mai mult!
Am inteles…
…si te duci peste ei, zici „mai trageti un tiraj“, ei nu vor sa mai traga, sunt fericiti ca au scapat de asta.
Se castiga bine din carti?
Nu! Eu nu castig nimic!
Cum, nu castigati nimic?
Nu castig nimic din carti, nu ati auzit? Si cand se vand multe carti… Multe, sa zic, 20.000 de exemplare, editorii fug cu banii!
Cum asa?
Asa!
„Piata romaneasca de carte este o piata care nu vinde! Deci, n-avem cumparatori de carte! Romanii cheltuie pe carti, in medie, 3 euro si jumatate pe an. Intelegeti? 3 euro pe an! Deci, cate carti poate sa ia un roman de 3 euro?“
Nu pot sa cred!
Da! Deci, sunt dresat cu chestia asta! Nu te apuci de scris in Romania ca sa faci bani! Deci, nu se fac bani din scris! Se fac din film. Ca sa dam exemple de alti artisti care produc. Se fac din film, se fac din muzica. Cativa pictori castiga. Poate unul-doi-trei scriitori care publica pe afara in tiraje consistente. Ca scriitorii care scriu pentru jurii nu fac nici ei bani. Trebuie sa iei Premiul Nobel ca sa faci bani! Dar din scris nu se fac bani! Piata romaneasca de carte este o piata care nu vinde! Deci, n-avem cumparatori de carte! Romanii cheltuie in medie 3 euro si jumate pe an. Intelegeti? 3 euro pe an! Deci cate carti poate sa ia un roman de 3 euro?
Redactorul-sef de la cea mai importanta editura din Romania ca tot publicul de de librarie din Romania este de maximum 250.000 de oameni. La o populatie de 19 milioane. Si astia concentrati in patru-cinci, hai sa spunem sase orase.
Da. Alea universitare. Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara…
250.000 de clienti.
Deci, nu avem o piata de carte sustenabila. Un scriitor nu poate trai din scris pentru ca piata nu cumpara cartile lui!
De ce, domnule Tanase?
Pentru ca nu citeste!
De ce nu citeste?
Am televizor acasa, dau drumul la televizor si…
OK, dar uitati-va ca ungurii au populatie de doua ori mai mica si o piata de carte de trei ori mai mare.
Stiu! Si bulgarii la fel! Se vinde de doua ori mai mult decat in Romania.
Pai? Si aia n-au televizoare?
Piata romaneasca de carte este cam de 62 de milioane de euro. Poate acum a mai crescut.
De ce?
Ce sa zic? Sunt multe cauze. Saracia, analfabetismul real si functional… Va dau un exemplu. In urma cu vreo 20 de ani sm vrut sa-mi cumpar o casa la tara. Si am vrut sa-mi cumpar o casa intr-un sat care sa aiba si un debit de ziare, de carti, de ceva, asa, sa nu ma rup complet de lume. Si nu am gasit nicaieri!
N-ati gasit?
Nicaieri! Si am fost in zonele mai urbane, adica pe Valea Prahovei, in judetul Prahova! Vreau sa zic ca noi nu suntem ca in Franta, unde un sat are aceleasi conditii ca un oras! Aceleasi magazine, aceleasi servicii, canalizare…
„Eu zic ca ar fi bine sa intram in Evul Mediu! Noi suntem inca in epoca popoarelor migratoare. Undeva, asa, pe la anul 800. Ganditi-va ca noi avem doar un secol de stat romanesc. Polonia are 1.000 de ani de stat polonez! Ce inseamna 1.000 de ani? Inseamna 50 de generatii de profesori, 50 de generatii de militari, 50 de generatii de politicieni, diplomati. Noi suntem abia de 100 de ani“
Am citit cartea lui Bogdan Murgescu, „Romania si Europa. Acumularea decalajelor istorice“, si am descoperit acolo niste cifre privind invatamantul romanesc. Am intrat in comunism pe ultimul loc in Europa si am iesit…
…si am iesit tot ultimii!
Da tot ultimii. Dar ultimii de departe!
Da, nu s-au schimbat lucrurile…
Aveam de doua ori mai putini absolventi de facultate decat…
Aveam cel mai mic numar de studenti din Europa, in 1989. Si am ramas la fel!
V-ati intrebat vreodata de ce aceasta lipsa de apetit pentru cunoastere, pentru carte?
Dar ce v-ati asteptat, ca alte tari sa stea pe loc si noi sa o luam inainte? Nu se poate! Ritmurile se mentin. Dar v-ati uitat si ce investitii sunt? Sau ce bani se aloca de la buget in cultura?
Da, Romania a fost tot timpul pe ultimul loc.
Exact! Si astea sunt rezultatele! Daca nu bagi bani in scoala, nu scoti elevi de calitate si nu scoti numeric absolventi. Daca nu bagi bani in biblioteci, bibliotecile sunt sarace, n-au titluri, n-au carti, n-au cititori. Si asa mai departe.
Domnul profesor Bortun imi spunea asta-toamna ca societatea si poporul roman inca n-au reusit sa iasa din Evul Mediu.
Dar sa stiti ca eu am un mare respect pentru Evul Mediu! Eu zic ca ar fi bine sa intram in Evul Mediu!
Nu suntem inca acolo?
Nu!
Pai, unde suntem?
Suntem in epoca popoarelor migratoare. Undeva, asa, pe la anul 800. Ganditi-va ca noi avem doar un secol de stat romanesc. Polonia are 1.000 de ani de stat polonez! Ce inseamna 1.000 de ani? Inseamna 50 de generatii de profesori, inseamna 50 de generatii de militari, 50 de generatii de politicieni, diplomati. Noi suntem abia de 100 de ani. Statul romanesc.
Ca sa nu mai vorbim de universitati… Universitatea din Cracovia are vreo 500 de ani.
Chiar mai inapoi! Undeva, pe la 1300-1400 (infiintata in 1364 – n. red.). Deci noi avem universitate din Secolul XIX! Asta-i pretul pe care il platim, pretul inapoierii! Ganditi-va ca acum 100 de ani aveam 85% din populatie analfabeta. Acum cati avem? Vreo 65%! Analfabeti functionali si reali. Cati sunt, de fapt, cu diplome? Ca, daca noi numaram dupa diplome, e un numar multumitor. Toti au fost obligati sa se scolarizeze, i-au obligat Ceausescu si comunismul. Dar, in mod real… Sunt niste muncitori vizavi: faceti un test si dati-le o foaie, sa scrie doua cuvinte. Chiar daca au diploma de sapte clase, sa zicem, habar n-au sa scrie, habar n-au sa citeasca. Si atunci, cum sa cumpere cartim cand el are mari dificultati sa citeasca? Stiu o familie unde cheama copiii, de la scoala, sa le citeasca la film, la parinti. Parintii fiind alfabetizati, au diploma de opt clase, de 10 clase, de 12 clase.
E doar hartia.
E numai hartia! Noi ne-am pacalit singuri, ne-am furat singuri caciula si acum ne miram. Zicem ca astia nu cumpara carti. Pai, ce sa faca cu ele, ca ei nici Abecedarul nu l-au citit!
„Am vazut si o lista de guvern filorus, daca rusii ajung pe Prut. Personaje foarte interesante. Sunt in fierbere! Abia asteapta sa le dea cineva os, sa aiba de ros. Sa fie pe functii mari. De asta va spun ca, daca rusii ar da gramada peste noi, sa stiti ca n-ar avea cine stie ce rezistenta! 10% din populatie vor trece pe partea ailalta fara niciun fel de ezitare. Peste noapte!“
Mi-a atras atentia la lansarea cartii dumneavoastra o propozitie pe care ati spus-o, ca dupa ce ati inceput sa scrieti despre inceputurile ocupatiei sovietice in Romania v-ati dat seama ca atmosfera semana cu ce se intampla acum, dupa declansarea invaziei rusesti in Ucraina. La ce va refereati?
Cand s-a intamplat chestia din Ucraina, m-am intrebat cum ar reactiona societatea romaneasca daca ne-am trezi cu rusii pe Prut?
Ceea ce nu e exclus sa se intample.
Bineinteles! Si atunci, singura comparatie, singurul fel de analiza era sa ma duc intr-o epoca in care s-a intamplat asta deja. Si asta era anii ’40, cand au intrat rusii peste noi. Chiar asa si incepe cartea, cand rusii vin la Colentina si la bariera Pantelimonului, venind din Moldova si intrand in Bucuresti. Si apoi sa stiti ca nu s-a oprit, s-au dus la bulgari imediat! Abia esaloanele doi si trei s-au oprit la Bucuresti. Si m-am intrebat cum ar reactiona societatea romaneasca? Si toata cartea este analiza acestei probleme, de fapt! Cu intelectualii care s-au vandut – vezi Sadoveanu, vezi N.D. Cocea, care era deja bolsevic, vezi Ralea, Zaharia Stancu si ceilalti. O panoplie intreaga. Si am facut analiza pe cazuri concrete. Pe de alta parte, ce-au facut politicienii nostri in momentul ala? Si am gasit destule analogii ca sa-mi dau seama ca societatea romaneasca de astazi ar fi foarte nepregatita in cazul asta. De asta si ideea mea ca in spatiul public sunt cam multi filoputinisti care emit mesaje. Am vazut acest discurs la televizor. Si sunt si altii care au asemenea discurs. Sunt si grupati. Am vazut si o lista de guvern filorus!
Da?
Da. Care circula prin Bucuresti!
De cand?
De cateva luni. Din vara, cred. Si circula. Adica personaje foarte interesante. Nu vreau sa dau nume, ca pot sa ma dea in judecata. Dar cand inchideti telefonul, va spun.
Deci, baietii sunt pregatiti deja…
O, da! Dar sunt in fierbere! Adica abia asteapta sa le dea cineva os, sa aiba de ros. Sa fie prim-ministri, ministri, sa fie pe functii mari. Abia asteapta! Sunt ahtiati de putere. De dragul puterii sunt in stare de orice. De asta va spun ca, daca rusii ar da gramada peste noi, sa stiti ca n-ar avea cine stie ce rezistenta! Veti vedea a doua zi oameni care s-au batut cu pumnii in piept de-atata patriotism ce-i pe capul lor si de atatea fidelitate fata de Romania si care se vor livra foarte repede! Va fi exemplul Sadoveanu inmultit cu doua milioane!
Doua milioane?
Da!
Un numar urias…
Adica 10% din populatie! 10% din populatie vor trece pe partea ailalta fara niciun fel de ezitare. Peste noapte!
Anul trecut am stat de vorba cu generalul Danila, fostul comandant al Armatei Romane in perioada 2011-2015, care mi-a spus la un moment dat ca majoritatea colegilor lui aflati in rezerva, ca sa nu vorbim si despre cei activi, sunt antioccidentali si filo-rusi. Pare ca si in structurile institutiilor de forta este aceasta situatie.
Sa stiti ca anti-occidentalismul il inteleg la populatia asta care abia a scapat din comunism si nu s-a trezit, nu s-a dezmeticit.
De ce? Si-au schimbat nivelul de trai. Au masina la scara, se imbraca de firma, se duc sa-si faca vacantele in Grecia si Italia, merg la cumparaturi in Occident.
Dintii si-i fac la Viena.
Si atunci? Cum poti sa fii antioccidental si filorus?
Am sa va spun de ce. Pentru ca economia de piata insemna si somaj. Inseamna sa ai ceva, dar sa-ti ia cineva inapoi. Patronul te angajeaza, iti da 10.000 de euro salariu si peste trei luni te da afara, ca nu faci fata, ca nu esti bun. Sau are unul mai bun. Si atunci, aceasta frica a pietei libere genereaza acest antioccidentalism. Pe de alta parte, este si un sentiment de frustrare. El e frustrat cand vede cum traieste occidentalul. Noi, de fapt, ce faceam? Ne duceam in anii ’80 la filme occidentale, ca mai scapau de cenzura romaneasca, si vedeam muncitori care au masini, vedeam ca aveau vile. Noi le ziceam vile, dar erau niste case obisnuite.
Ceea ce se intampla si acum in Romania.
Si oamenii sunt frustrati.
Pai, de ce? Pentru ca au ajuns la nivelul ala de trai.
N-au ajuns!
E roman care sa nu aiba masina? Chiar si muncitor.
Da, second-hand de 500 euro. Si scrie pe ea Volkswagen, si e vai de mama ei de gioarsa, cand trece. Deci ei au aceasta problema, de invidie fata de Occident. Pe de alta parte, ei ar vrea sa munceasca ca aici, sa nu faca nimic, pentru ca n-au nicio pricepere de fapt, dar sa traiasca ca acolo! Pai occidentalul, neamtul, ca sa dau exemplul cel mai cunoscut… Ei au refacut Germania, dupa razboi, pentru ca pana in ’60 n-au avut concediu! Au muncit de au innebunit sa curete orasele de ruine, sa le reconstruiasca, sa puna Germania pe picioare. Noi n-am facut asta dupa razboi si n-am facut-o nici dupa caderea comunismului! Noi vrem sa traim ca aici, dar sa castigam ca acolo! Nu se poate. Aici este o fractura pe care, intr-un fel, trebuie sa o rezolvam. De fapt, intr-un fel, se rezolva. Cand ai 5 milioane plecati in Occident, ei rezolva in felul asta. Adica s-au dus acolo si incearca sa se adapteze la ritmul de acolo.
„Dupa 1990 am creat niste privilegii, am creat o casta a jandarmilor, a politistilor, a armatei, a magistratilor care au nenumarate avantaje, care s-au suprapus populatiei obisnuite si carora le acordam in continuare privilegii peste privilegii! Sensul este clar, pentru ca in cazul unei revolte pe acestia se bazeaza clasa politica pentru a-i apara“
Si voteaza cu AUR.
Pai, da, ca le e dor de tara.
Si AUR este tara?
Nu, dar discursul nationalist le place! M-a sunat cineva din Spania acum cateva zile, mi-a povestit asa, printre picaturi, ce viata grea au acolo. Acolo au invatat repede logica din capitalism. Adica, daca nu ma duc la serviciu la ora fixa, ma da afara. Daca nu-i fac treaba la patron, asa mi-a si spus, ma da afara! Pai, si aici cum era? Ca, daca ai fi facut si aici la fel, si Romania era ca Spania, ca Belgia! Aici trageai pe dreapta si te imbatai la carciuma de vizavi! Deci, cumva trebuie sa ne impacam cumva cu chestia asta. Sa ne-mpacam noi cu noi. Se duc acolo si trag ca speriatii. Sa-si faca magazinasul lui, sa-si faca afacerea lui, sa fie si el in lume. Adica in lumea londoneza sau pariziana sau madrilena. Trebuie sa rezolvam asta intr-un fel. Ca aici e o fractura mare. Faptul ca nu suntem lamuriti cum trebuie sa traim si cum trebuie sa ne raportam la munca, la efort, la onestitate. Pentru ca, pana la urma, astsa-i onestitare. Sa muncesti, sa nu-l furi pe patronul tau care te plateste. Aici, logica este „da-l in p… ma-sii!“. Nu merge! Pe banii pe care ii primesti, trebuie sa muncesti. Asa imi spunea si persoana asta aseara. Banii aia pe care-i iau trebuie sa-i munceasca, ceea ce aici ea crede ca nu! Aici, smecherul e ala care trage chiulul.
Asta ar fi partea de societate civila, sa zicem. Dar structurile de forta, ofiterii de acolo?
Antioccidentalismul lumii romanesti, si o sa vorbesc si de structurile de forta imediat, vine din aceasta frustrare a unui popor inapoiat, sarac, lipsit de meserii, foarte slab culturaliceste, si care vede ca altii au!
O sa va injure lumea daca scriu ce-mi spuneti. Cum suntem inapoiati si slabi culturaliceste noi, care am inventat si crestinismul, dacii au inventat scrierea…
Da, si buricul pamantului l-am inventat! Astia sunt delirantii care nu stiu ce vorbesc! Dar, vizavi de structurile de forta, noi am dus dupa 1990 o foarte proasta politica. Noi, ma refer la guvernele care au fost, ca eu n-am fost in niciun guvern. Adica am creat niste privilegii, am creat o casta a jandarmilor, a politistilor, a armatei, a magistratilor, a sefilor administrativi si politici care au nenumarate avantaje, care s-au suprapus populatiei obisnuite si carora le acordam in continuare privilegii peste privilegii! Sensul este clar, pentru ca in cazul unei revolte, dau un exemplu, sau in cazul unei situatii, pe acestia se bazeaza clasa politica pentru a-i apara. De pilda, avem o problema cu jandarmii din 10 august, da? De ce nu se aude nimic cu procesele lor? De ce nu e trimis niciunul in puscarie? Pentru ca acolo, evident, a fost un abuz! A fost exercitarea unui violente supradimensionate asupra unei demonstratii pasnice. A fost o o lectie si o revansa pe care Dragnea, Dancila, aia de la interne, cum o chema…
„Ce s-a intamplat in povestea asta cu 10 august 2018 este ca intre politicieni si jandarmerie si organele care mentin ordinea s-a ajuns la un pact. Le-au spus: «O sa mai aveti nevoie de noi!». La jandarmi ma refer. Pot sa dau si nume, daca e nevoie. Si i-au lasat in pace! Si vor fi lasati in pace!“
Carmen Dan.
Asa! O revansa pe care au luat-o fata de protestatarii din piata, care se strangeau acolo tot timpul si erau enervati pe chestia asta. Da, bun, am inteles, asa e politica! Dar ce s-a intamplat cu justitia dupa aia? De ce nu l-au luat pe seful jandarmilor? Avem imagini, mii de imagini! Toata lumea filma! Probe, cate vrei! Tone! Si nu s-a deschis niciun proces. Nu se poate intr-un stat de drept asa ceva! E de neimaginat. Deci, nu suntem intr-un stat de drept. Suntem tot o coterie intre cativa smecheri. Deci, ce s-a intamplat in povestea asta cu 10 august 2018 este ca intre politicieni si jandarmerie si organele care mentin ordinea s-a ajuns la un pact. Le-au spus: „O sa mai aveti nevoie de noi!“. La jandarmi ma refer.
Credeti ca a existat aceasta intelegere?
O, da! Cred ca este foarte real! Pot sa dau si nume, daca e, dar nu vreau!
Deci, deci stiti ca a avut loc aceasta discutie intre ei…
Si i-au lasat in pace! Si vor fi lasati in pace! Aceasta politica n-a fost numai in 10 august, ea este de la Revolutie!
Aceasta intelegere?
Aceasta idee, ca avem grija unii de altii. Pactul pe care l-a facut Iliescu a fost ca Armata ma sustine pe mine, iar eu, cu politicul, cu oamenii mei, guvernez. Nu va facem procese, nu va omoram, nu va nu stiu ce. Si acest pact a mers pana astazi! 10 august este unul din actele acestui pact.
Asta sugereaza o tara sub ocupatie. Este o elita care exploateaza o masa de…
Este o elita inchisa.
„Noi mergem prea incet, aici e problema! Prea incet facem reforme, mai curand nu facem. Este o stagnare. Noi suntem acum unde altii erau prin 1995 ca reforme institutionale, ca democratie, ca mers al lucrurilor!“
Nu mai e o democratie in care se duc oamenii la vot, aleg pe cineva, aia fac nu stiu ce…
Nu! Nu este! Nu! Nu suntem inca acolo. Dar nu sunt pesimist sau defetist, pentru ca asta se rezolva in timp. Numai ca noi mergem prea incet, aici e problema! Prea incet facem reforme, mai curand nu facem. Este o stagnare. Noi suntem acum unde altii erau prin 1995 ca reforme institutionale, ca democratie, ca mers al lucrurilor! Suntem pe undeva unde altii au rezolvat inca din 1995. Una este asta, 10 august. In primul rand, daca eram o tara democratica, nu se intampla asa ceva. Iar daca se intampla, justitia isi facea treaba! Si si-o facea cu celeritate, adica in doua saptamani era rezolvata!
Da, ca nici nu era mare lucru.
Erau toti pe film! „Tu, tu, tu, tu si tu!“ Ministrul (Carmen Dan – n. red.) ii dadea afara pe toti! Primul-ministru (Viorica Dancila – n. red.)!
Pai, ministrul a fost cel care a dat ordinele…
Bineinteles! Dar aceasta coterie nu se putea face intr-o tara democratica, asta vreau sa spun! Intr-o tara cu proceduri stabilite, cu institutii puternice. Politicienii stiti cum sunt? Niste persoane private, niste amarati, lasi care, in momentul cand trebuie sa-si ia raspunderea, ca in situatia asta, fac pe ei de frica, nu se baga! Pai, ba, esti ministru! Cum nu te bagi? E treaba ta, e fisa postului! Asa functioneaza chestia asta.
Lascar Catargiu a avut curajul, in 1866, sa ordone armatei sa intervina cand s-a organizat revolta de la Iasi, care viza ruperea unirii.
Raspunderea aia nu se mai gaseste. Pentru ca politicianul roman, fiind ales pe lista, n-are propriul electorat. El nu stie ce sustinere are, de fapt. E o lista si lumea voteaza de-a-n boulea cu partidul respectiv, nu cu omul! Eu as vrea sa vina aici ala pe care trebuie sa-l votez eu, sa vina pe strada, in cartier, sa ne adune la o scoala si sa ne spuna ce vrea sa faca. Nu face niciunul, ca nu-i intereseaza. Votul e abstract. Iar eu anul asta nu ma duc la vot pentru ca nu…
Nu va convinge cineva?
N-o sa ma convinga nimeni, ca nu au niciun interes.
Poate o sa va convinga.
Nu, nu!
Poate se schimba ceva!
Nu, nu se schimba nimic! (il pufneste rasul la acest gand) Tocmai despre asta vorbim, despre aceasta stagnare.
„10 august 2018 a fost un punct de cotitura. Eram acolo, stiti cum am scapat? Trebuia sa vin acasa, ma astepta cineva la poarta. Am plecat cu un sfert de ora inainte sa inceapa. Cand am ajuns si am dat drumul la televisor, aia se bateau acolo. «Pai, bai, noi de acolo venim!» Ca eram cu nevasta-mea“
Va aduceti aminte ca in 2018, imediat dupa 10 august, pentru ca acela a fost un moment…
Un moment de cotitura, sa stiti! Eu eram acolo, stiti cum am scapat? Trebuia sa vina acasa, pentru ca in poarta era cineva. Si mi-a dat telefon ca ma asteapta, trebuia sa ne vedem.
Si ati plecat inainte sa inceapa…
Domnule, cu un sfert de ora inainte! Cand am ajuns acasa si am dat drumul la televizor, aia se bateau acolo. „Pai, bai, noi de acolo venim!“ Ca eram cu nevasta-mea. „De acolo venim!“ Atunci au primit ordin sa atace!
In zilele care au urmat a fost acest mare scandal care a devenit international. Si Jandarmeria Romana, ca sa se apere, a dat publicitatii un filmulet in care erau alte interventii ale unor alte forte de ordine in diverse situatii. Si erau imagini de la Russia Today. Ei ne exemplificau noua ca uite, si fortele de ordine din Rusia la fel intervin!
Noi ne comparam cu Rusia, nu cu…
Am descoperit ca jandarmii romani se uitau la Russia Today, ei de acolo isi luau…
Materialele si tehnicile. Da, imi aduc aminte filmul, erau niste jandarmi care bateau niste tineri pe un trotuar.
Exact! N-au fost exemple din Belgia sau Franta…
In Occident se respecta niste proceduri pe care le cunoaste toata lumea. Eram la Paris acum vreo 20 de ani cand a fost o greva a profesorilor. La un moment dat, ai iesit de pe traseul respectiv. In momentul in care au facut cotul, i-a sarjat politia calare! Le-a dat avertisment, le-a spus ca au iesit de pe traseul aprobat, si cand nu s-au conformat, i-a sarjat. Si erau zeci de mii de oameni. Nu sunt adeptul unor astfel de metode, dar ma intrebam ce-as fi facut eu, daca eram primarul Parisului, in aceasta situatie. Pentru ca mie publicul imi cere sa respect legea si s-o aplic pentru toti. Acolo nu e nimic de negociat.
La noi a fost altfel. Cand au iesit profesorii, le-au promis ca le rezolva si pe urma le-au spus ca „am glumit“.
Da, au zis ca le maresc salariile, numai ca n-avem bani. Daca n-avem, n-avem!
Da, dar s-a dat Hotarare de Guvern, a fost…
S-a votat in Parlament! Acum, sa stiti ca este o discutie cu muchie de cutit, n-are sfarsit. De fapt, democratia se apara si cu violenta, cand ea este amenintata. Este foarte clar.
Si pe 10 august 2018 a fost amenintata?
Nu, n-a fost! Dar, vreau sa zic, cand a fost cu minerii, asa-zisele forte de ordine care nu existau i-au batut pe demonstranti, pe studenti, in loc sa-i bata pe mineri, care aveau bate si erau o masa de vandali si de barbari!
Pai, chiar fortele de ordine ii adusesera.
Pai, da, bineinteles! A doua zi, insa, Iliescu trebuia sa-i ia pe astia si sa-i demita pe toti comandantii respectivi si sa faca ordine. De-aia era presedinte.
„Regimul era pregatit si pentru revolutie, sa stiti! Ei i-au adus pe mineri pentru ca Ceausescu pregatise o interventie minereasca la Bucuresti in decembrie 1989. Le-a facut bate! Dar a cazut inainte sa apuce sa-i aduca. Urmau sa fie adusi sa-i bata pe demonstranti!“
La un moment dat, cand am citit cartea dumneavoastra cum a decurs interventia fortelor de ordine comuniste impotriva manifestantilor care in 1946 l-au sustinut pe rege a semanat cu ce s-a facut la mineriade. Nu stiu cati ani avea Iliescu atunci, dar a fost acelasi scenariu…
Iliescu e nascut in 1931, in 1946 avea 15 ani. Era elev de liceu. Si stiti unde a invatat? La Spiru Haret!
In centru!
Adica liceul lui Paleologu, lui Steinhart, lui Eliade, lui Eugen Ionescu…
Si al lui Iliescu!
Si al lui Iliescu. (izbucneste in ras)
Au folosit acelasi scenariu in 1946 ca in 1990. Au adus muncitori cu bate, incarcati in basculante, si i-au pus sa bata manifestantii.
In Piata Palatului (actuala Piata Revolutiei – n. red.). Da, acelasi scenariu. A fost acelasi scenario pentru ca erau aceiasi oameni. Sau, daca nu, erau copiii lor. Cu acelasi folclor in cap, cu aceeasi mitologie. Pai, ei erau pregatiti si pentru revolutie, sa stiti! Ei i-au adus pe mineri pentru ca Ceausescu sau oamenii lui Ceausescu pregatisera o interventie minereasca la Bucuresti in decembrie 1989!
Cine? Ceausescu?
Da! Si Ceausescu, intre timp, a cazut…
Deci, Ceausescu planuia sa-i aduca pe mineri impotriva demonstrantilor in decembrie 1989?
Da! Le-a facut bate! Dar a cazut inainte sa apuce sa-i aduca. Urmau sa fie adusi sa-i bata pe demonstranti!
Contrarevolutionari. „Oamenii muncii, indignati de ce se intampla in Bucuresti, vin sa restabileasca ordinea.“
Da, exact!
„Sunt cativa economisti la televizor care blestema corporatiile. Dar daca nu erau astea, acum eram in 1970! Atunci era bine pentru ca nu te dadea nimeni afara, domnule, daca nu munceai! Acum nu mai merge principiul asta. Daca poti, ai leafa. Daca nu, mori intr-un sant. Te priveste personal“
Daca tot suntem aici, sa va intreb si asta. Dumneavoastra ati fost, in 1990, unul dintre liderii Pietei Universitatii. Unde suntem, in momentul asta, comparative cu obiectivele pe care le aveati atunci in minte?
Daca mi-ar fi spus cineva ca dupa 30 de ani suntem aici, n-as fi crezut!
Nu? Dar ce credeati?
Ca in doi ani suntem ca Belgia! Si eu inca eram conservator, erau altii care spuneau ca va fi mai repede de doi ani.
Dar dumneavoastra vedeati ca nu merg lucrurile cum trebuie. Ca de-aia v-ati dus acolo, in Piata Universitatii!
Si astazi vad la fel. Nu s-a schimbat nimic. Ideea era ca daca lasam spiritul intreprinzator liber al romanilor, spiritul de initiativa, daca dam o legislatie in care oamenii sa poata sa faca business, sa poata sa plece, atunci Romania se va misca foarte repede, pentru ca are potential. Avem bogatii. Asa gandeam atunci. Ei, lucrurile nu au mers asa. A fost un haos. Fiecare a facut ce a vrut si toti s-au pus pe furat. Incepand cu clasa politica. Fiecare si-a vazut de interesul lui si nu de emanciparea societatii romanesti. Lupta intre partide a fost cine ajunge primul la placinte. Cam asta a fost lupta politica. Adica n-a fost o lupta de programe, cum sa facem ca Romania sa se ridice, sa se emancipeze ca societate, ca intreg. Fiecare s-a dus in politica, in Parlament, ca sa fure o fabrica, sa fure un munte, sa fure o afacere.
Pai, discursul oficial, inclusiv al partidelor care sunt la putere astazi, este ca nu s-a putut face nimic din cauza Occidentului, a Bruxelles-ului, care nu ne lasa. Strainii au venit, ne-au furat bogatiile, ne-au facut colonie.
Trebuie sa dea vina pe cineva. Le trebuie un tap ispasitor. Ce-au facut strainii, nu ne-au lasat sa furam?
Multinationalele ne-au facut sclavi, colonia Occidentului…
Sunt cativa economisti si la televizor care blestema corporatiile. Dar daca nu erau astea, acum eram in 1970!
Multi zic ca era bine in 1970.
Pai, era bine pentru ca nu te dadea nimeni afara, domnule, daca nu munceai! Toata lumea trebuia sa aiba un serviciu, o leafa. Acum nu mai merge principiul asta. Daca poti, ai leafa. Daca nu, mori intr-un sant. Te priveste personal. Oamenilor nu le place asta. Apasarea asta, a raspunderii individuale. Este o anxietate pe care oamenii o simt. Ca nu au pe nimeni, ca nu-i tine nimeni. Inainte se fura si responsabilul zicea „lasa, ca vine tovarasul si va da afara“. Nu vine nimeni, domnule! Ala imparte cu el!
„In spatele leului se ascund multe marsavii. O sa traga politicienii de situatia asta decenii. Pana nu ne obliga Bruxelles-ul sa trecem la moneda nu se intampla nimic. Ca nu le convine. Moneda euro este un exercitiu foarte dur pentru o economie care se bazeaza pe coruptie. Curata coruptia!“
Sunt lucruri pe care le-ati visat in 1990 si care s-au realizat intre timp?
S-au realizat cateva… Dar nu s-a realizat trecerea la euro. Care e visul meu, ca sa zic asa. Si pe care o tot amanam.
Atunci nu exista inca euro.
Nu. Dar vreau sa va zic ca pe parcurs au aparut tot felul de tinte. Problema este ca introducerea monedei euro curata economia. Deocamdata, in spatele leului se ascund multe marsavii.
Si de asta e tinut?
De asta e tinut! Euro va fi ca un test anti-SIDA. E foarte dur. Nu te lasa! O sa traga politicienii de situatia asta decenii. Pana nu ne obliga Bruxelles-ul sa trecem la moneda nu se intampla nimic. Ca nu le convine. Moneda euro este un exercitiu foarte dur pentru o economie care se bazeaza pe coruptie. Curata coruptia introducerea euro. Asta e efectul. Nu spun ca de tot, sa nu ne imaginam asta, ca nu exista miracole. Mai ales in economie. Dar va avea un efect terapeutic foarte puternic. Si sunt categorii, cei care traiesc din bani la negru, ca sa zic asa, care nici nu vor sa auda, pentru ca are scoate banii negri la suprafata, intelegeti?
„Acest lucru trebuia facut: chiar din ziua revolutiei anuntat ca s-a revenit la Constitutia din 1923. Inchipuiti-va diferenta sa mearga Iliescu la Bruxelles si sa mearga un rege la Bruxelles! Eu am fost cu Iliescu la Bruxelles. Si l-au primit foarte rau. Pentru ei, el era un activist de partid“
Da. Revenind la intrebarea mea, despre idealurile pentru care ati iesit in Piata Universitatii…
Domnule, pot sa va spun ce ideal aveam eu. Eu voiam monarhie! Eu voiam sa-l aducem pe rege, care era in viata, si sa facem o monarhie constitutionala.
Regele Mihai, care era in putere atunci.
Da, era in putere. Asta cred ca trebuia facut. Ce ne-am apucat sa facem noi Adunare Constituanta, ca sa facem alta Constitutie? Pai, n-aveam Constitutia din 1923? Cand regele a fost izgonit, el a fost izgonit nerespectandu-se Constitutia, care cerea referendum. Ei n-au facut niciun referendum. Acest lucru trebuia facut: chiar din ziua revolutiei anuntat ca s-a revenit la Constitutia din 1923 si ca viata merge inainte! Asta e un aspect. Al doilea aspect: domnule, o tara care dupa 50 de ani de dictatura comunista ar fi trecut la un regim monarhic ar fi fost o tara foarte stimata. Romania a fost foarte iubita dupa ce l-a alungat pe Ceausescu.
Asa e.
Romanii au fost foarte iubiti. Am fost in strainatate in perioada aia. Domnule, era ceva… Era delir, era un entuziasm… Toata lumea voia sa ne vada. Ei, inchipuiti-va diferenta intre sa mearga Iliescu la Bruxelles si sa mearga un rege la Bruxelles! Eu am fost cu Iliescu la Bruxelles. Eram deputat din partea opozitiei. Au fost din toate partidele. Si l-au primit foarte rau! El, pentru ei, era un activist de partid.
Asta in ce an era?
1992-1993, cam asa. Eu eram deputat.
La ce mod l-au primit rau? La ce va referiti?
Domnule, nu erau prietenosi! Pastrau protocolul, nu facea nimeni vreo gafa, dar erau reci. Dar daca se ducea regele? Asta a fost si diferenta intre Alexandru Ioan Cuza si Carol I. Am adus un principe strain pentru ca era legat de cele mai importante case regale din toata Europa. Era familia Hohenzollern, cea mai puternica din Europa in momentul acela. Deci, era primit cu respect peste tot! Si era regele unei mici tarisoare, acolo. Asta a fost schimbarea de la Cuza la Carol. Asta s-ar fi intamplat si acum. Trecerea asta de la tovarasul Iliescu la Majestatea Sa Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen, asta ar fi fost!
S-a opus puterea politica.
Ei nu au avut luciditatea sa inteleaga ca in interesul tarii era monarhia constitutionala care ne-ar fi dat un enorm prestigiu. Si simpatia aia pe care am avut-o s-ar fi conservat, s-ar fi capitalizat in continuare! Am fi fost o tara extrem de interesanta, este? Extraordinar de interesanta! Asta trebuia facut atunci!
Poporul roman era pregatit pentru asa ceva?
Poporul roman era pregatit pentru orice, domnule! Ar fi inghitit orice i se oferea. Problema era ca elita politica sa fi fost lucida, sa ia deciziile care trebuiau. Sa nu fi fost niste cacaciosi!
„Alegerile din 20 mai 1990 au fost de cacat. False complet! Si-au dat cate voturi au vrut. S-au distrus multe arhive, dar cred ca inca s-ar mai putea face o cercetare. Numai ca e munca grea asta“
Eu nu vreau sa va bag in istorie contrafactuala, ca nu ne ajuta cu nimic, dar v-ati gandit vreodata daca putea sa fie altcumva?
Da, tot timpul ma gandesc. Pentru ca eu nu sunt de parere ca o istorie, daca se intampla intr-un fel, era obligatoriu sa se intample in felul ala si numai in felul ala! Istoria e o problema de probabilitati. O situatie are o mie de aspecte si unul din ele se realizeaza. Dar nu e obligatoriu ca ala sa se faca. Nu e cauza-efect, in care exista numai o singura varianta. Exista N posibilitati si depinde de elita politica sa aleaga pe cea mai favorabila poporului sau momentului respectiv. Noi nu ne-am gandit atunci. Astia erau atat de ahtiati sa ramana la putere… Stiti ca s-au transformat in front, din front in partid…
Au zis ca nu candideaza, pe urma au candidat…
Exact! Ei erau ahtiati de putere, nu voiau sa plece din Palatul Victoria, voiau sa ramana prim-ministru, ministri, sa fie cu partidul de guvernamant. Si asa au facut niste alegeri, la 20 mai 1990, de cacat.
De ce?
Pai, false complet!
Sunteti prima persoana pe care o aud ca spune asta. De ce au fost false?
Nu vreau sa vorbesc mai mult decat trebuie, dar vreau sa spun urmatorul lucru…
Domnule, au trecut 35 de ani! Ce sa mai ascundem?
Ei, nu, nu, nu…
34, pardon.
Deci, s-au dat voturi cu nemiluita, s-au impartit ca intre prieteni. Cate voturi vrei? Cate ai nevoie? Si asa! Va spun discutii pe care le-am purtat cu saracul Dan Iosif, pe care l-am cunoscut la Revolutie. Radeam amandoi… Eu n-am fost bagat, ca eu nu eram fesenist, eram antifesenist. Dar el era cu FSN-ul si povestea cum faceau cu voturile!
Intre partide?
Intre candidati prieteni!
Am inteles.
Adica cine trebuia sa iasa si cine nu. Oricum, ei castigasera. Ei nici nu trebuia sa numere voturile. Stiau dinainte cate voturi au. Aveau cate au vrut. Era ca-n bancul ala: cu cine se invecineaza URSS? Cu cine vrea! Asa si ei! Ei stiau rezultatele.
Deci, dumneavoastra spuneti ca alegerile din 20 mai 1990 au fost de fapt la fel precum cele din 1946, ultimele care s-au mai tinut in Romania dupa venirea comunismului.
Exact asa au fost si alea din 20 mai 1990!
Se mai poate documenta lucrul asta? Se mai poate face o cercetare ori o ancheta?
S-au distrus multe arhive si multe bilanturi, dar cred ca s-ar putea. Spre deosebire de atunci, s-ar putea face o cercetare. Un cercetator onest, un istoric, sa mearga… Numai ca e munca grea asta. Sa iei hartogaraia asta la mana…
Dumneavoastra ati fost preocupat si ati scris mult despre perioada asta a comunismului din Romania…
Da, „Zvonuri despre sfarsitul lumii“ este o carte despre inceputul sovietizarii societatii romanesti.
„Romanul de azi este de mai slaba calitate decat cel de din anii ’30, cand era invatat sa fie curat, facea scoala buna, nu lua Bacalaureatul daca nu stia foarte bine. Astazi, nota n-are nicio legatura cu cunostintele elevului. Si de aici pleaca tot lantul. Si societatea s-a stricat. Ceea ce lipseste cel mai mult este simtul adevarului, faptul ca trebuie sa nu minti“
Bun, eu vreau sa va intreb daca au existat si, daca da, in ce au constat mutatiile pe care aceasta perioada le-a produs asupra psihologiei poporului roman.
As pleca de la o remarca a lui Neagu Djuvara, care ne povestea odata ca a plecat din tara, s-a intors dupa 50 de ani si a gasit alt roman. A lasat un roman curat, cu haine albe, curate, respectuos, civilizat, care stia sa se poarte si a gasit unul pamantiu, murdar, obraznic, lenes, betiv. Cred ca s-a intamplat. Comunismul are aceasta trasatura, de a rupe legatura intre cauza si efect. Adica omul nu mai simte ca din munca lui poate sa traiasca bine si ca depinde de munca lui sa aiba o gospodarie, sa aiba o familie, sa fie o familie cu bunastare, etc, etc.
Ce spuneati dumneavoastra mai devreme, se duce si redescopera in Occident toate astea.
Da! Iti dau banul asta, dar trebuie sa faci asta! Si aceasta ruptura intre cauza si efect a depreciat foarte mult omul. Romanul de azi este de mai slaba calitate decat cel de din anii ’30, cand era invatat sa fie curat, facea scoala buna, nu lua Bacalaureatul daca nu stia foarte bine. Era foarte complicat sa iei un Bacalaureat. Astazi, nota n-are nicio legatura cu cunostintele elevului. Si de aici pleaca tot lantul. Si societatea s-a stricat. Ceea ce lipseste cel mai mult este simtul adevarului, faptul ca trebuie sa nu minti. Al doilea lucru e ca depinzi de tine si de efortul tau ca sa o duci mai bine. Si alt lucru este ca societatea nu mai are incredere, oamenii nu mai au incredere unii in altii. Ceea ce atunci nu se intampla. Oamenii vorbea un lucru si ala era. Acum sa nu va imaginati ca si acolo era o lume perfecta. Eu nu vreau sa creez un basm despre societatea romaneasca interbelica. Eu in fiecare zi sunt la arhive, citesc presa veche…
Era si atunci mafia lui Carol al II-lea…
Si mafia liberala, si mafia lui Maniu… Erau niste retele, sa le zicem asa, care operau. Dar operau pe alte criterii ontologice. Operau pe munca, operau pe competitie corecta, era pe performanta. Adica trebuia sa muncesti sa-ti sara capacele daca voiai sa te realizezi. Profesorii erau profesori, erau competenti. Ne uitam astazi, de pilda! Ce era un sef de politie atunci? Pai, un sef de politie romana avea doctorat in drept la Paris! Altfel nu era sef de politie! Un magistrat sau un comandant de jandarmi, de asemenea! Avea o academie militara in Occident! Deci, toti oamenii astia care erau in elita profesionala erau foarte scoliti. Nu-ti ajungea oricine pentru ca era cu nasul Pantilica, pentru ca il sustinea pe Basescu sau pe Dragnea sau pe Iohannis. N-ajungea sus, acolo, pentru ca statea pe la usi. Aaa, nu inseamna ca nu erau si exceptii! Nu inseamna ca toti aveau proptelele lor! Dar fara valoarea lui individuala, nu facea nimic! Nu-l lua nimeni nicaieri. Si asta se vede. Eu va spun, citesc presa timpului si vad tot felul de scandaluri, ca si atunci erau tot felul de probleme, de povesti. Dar, cand ma uit, doctoratul la Paris! Ala nu-i dadea doctoratul ca venea din Romania, domnule! Ii dadea ca invata, isi tocea coatele si innebunea acolo ca sa ia o nota de trecere. Si faceau studii la Berlin, faceau studii la Munchen, faceau studii in Elvetia, faceau studii in Anglia. Si atunci sigur ca aceasta elita era chiar elita. Nu era din vorbe. Pai, uitati-va dumneavoastra astazi cati si-au dat doctoratul in Romania, in ultimii 30 de ani! Cate din ele sunt reale? Nici 10%! Nu spun neaparat ca-s plagiate, daca sunt proaste, asta spun!
Adica nu au calitatea ca sa fie acceptate.
Exact! Nu sunt niste teze de doctorat normale. Deci avem o problema de a crea o elita veritabila, care sa se bucure de respectul oamenilor, pentru ca oamenii probeaza superioritatea lor, principiile morale. Si atunci lucrurile cred ca se vor aranja, cat de cat.
Cine sa-i aduca pe acesti oameni la putere? Ca in momentul de fata, asa cum ati spus si dumneavoastra, e o elita pazita de structurile de forta, care-s avantajate…
Carora li se dau tot felul de legi si privilegii…
Si cine sa-i schimbe pe astia?
Pai, plecam si noi in Occident si s-a rezolvat! (incepe sa rada)
Pana la urma, lumea a votat schimbarea, isi doreste acest lucru! Si in 2014, si in 2019.
Si cine s-o faca?
Oamenii au fost pacaliti de fiecare data! Li s-a promis si apoi s-a intamplat pe dos!
Cine sa faca schimbarea asta? Clasa politica n-are interes sa schimbe situatia. Birocratii n-au interes! Principala grija a birocratilor e sa nu-si piarda postul. Avem mult prea multi angajati in sistemul administrativ. Mult prea multi! Doua treimi sunt, sa zicem, la locurile lor, dar o treime ar putea sa dispara maine fara sa sa simta! Asta ar trebui sa facem!
„Este o prapastie culturala intre Bucuresti si… Premiera operei Don Giovanni s-a dat la Praga! La Bucuresti, in momentul ala, nu exista niciun pian! Muzica de aici era meterhanaua turceasca si lumea umbla pe ulite cu salvari si cu barbile alea. Aceasta diferenta nu s-a micsorat de atunci pana acum! Tot acolo suntem“
Bun, asta ar fi o o chestiune. Dar daca ne uitam in ultimele sute de ani, noi vedem ca a fost tot timpul un clivaj civilizational intre Romania si Europa incepand dinspre Cehia incolo.
Europa, astazi, se termina la Budapesta.
Adica unde se termina si acum 100 de ani.
La 1866 se termina tot acolo!
Si nu s-a schimbat nimic?
Lucrurile sunt tot asa!
De ce?
Pentru ca este o prapastie culturala intre Bucuresti si… Haideti sa va spun ceva: Praga este la vest de Viena! Ati inteles? Premiera Don Giovanni, opera mea favorita, s-a dat la Praga! La Bucuresti, in momentul ala, nu exista niciun pian! Muzica de aici era meterhanaua turceasca si lumea umbla pe strazi sau pe ulite cu salvari si cu barbile alea. Asta e situatia! Asta e diferenta! Cate sute de ani erau acolo? Diferenta intre premiera lui Don Giovanni la Praga meterhaneaua care se auzea la ferestrele lui Mavrogheni! Aceasta diferenta nu s-a micsorat de atunci pana acum! Tot acolo suntem! Ati dat un exemplu foarte bun, cand au aparut universitatile in tarile romane si cand au aparut in Polonia sau in Cehia. Sunt cel putin 600 de ani! Aceste diferente nu se pot sterge cu buretele intr-o generatie. Si n-o sa stergem niciodata! Diferenta intre noi si Polonia va fi la fel si peste 100 de ani. Si nu ma refer aici la care e salariu mediu. Ma refer la cultura, la civilizatie, la traditie! La felul in care vorbeste o doamna intr-un loc public si cum vorbeste la noi o cucoana dinasta. Ca ti-e rusine, te intorci cu spatele ca sa nu auzi. Te duci cativa pasi mai incolo. Eu am auzit o asemenea… Cum vorbea o doamna ministreasa acum cativa ani. Eram la o receptie. Si mi-a fost rusine!
V-a fost rusine?
Da, mi-a fost rusine. Cum putea sa fie aia membra a guvernului cand ea era vai de mama ei? Era din mahala, din Ferentari.
Poate ca prezinta poporul…
Nu stiu, o fi, dar ce competenta are sa fie in functie? Poate sa fie, nu am nicio problema nici cu aia din Ferentari. Eu sunt nascut in zona Bariera Vergului. Deci am un gust pentru oamenii simpli. Nu ma jenez deloc de ei. Problema este impostura. Cand o cucoana din asta de Ferentari este membra a guvernului. Sau parlamentari! Sau ambasadori! Sau directori ICR prin nu stiu ce capitala occidentala.
ICR se ocupa tocmai cu cultura.
Ei, se ocupa cu dracu’! Se ocupa cu plasamentul neamurilor, asta face! Este o sinecura pentru diversi tovarasi.
Se numeste Institutul Cultural Roman.
Pai da, ii iubim si ii pupam pe bot!
„Una din cauzele decalajului dintre noi si Occident este ca noi suntem o tara ortodoxa. Apoi, avem caderea Constantinopolului, la 1453. Pana atunci, Europa era bogata in est. Occidentul era sarac, amarat, cu orasele distruse. Cand Constantinopole a cazut, trendul s-a inversat, pentru ca elitele bizantine au plecat in vest. Si fara elite esti nimic“
Bun, nu mi-ati raspuns la intrebare, de ce acest clivaj?
Ar trebui sa facem o alta discutie, pentru ca sunt cauze mai profunde. Unele vin din faptul ca noi suntem o tara ortodoxa. Vin de la Niceea.
Niceea, locul unde s-a tinut Conciliul Ecumenic…
Conciliul de la Niceea, 1054 (cand s-au separat biserica ortodoxa de cea catolica – n. red.). Avem apoi caderea Constantinopolului, in 1453, la 29 mai. Care iar a facut o prapastie intre noi si Occident. Trebuie sa va spun ca, pana la acest an, Europa bogata era la est. Era axa asta, Marea Baltica – Novgorod – Kiev – Constantinopole – Levant. Asta erau tarile bogate, aici era marea bogatie! Estul Mediteranei, Levantul.
Si cultura.
Si traditia! Nu Occidentul! Occidentul era sarac, era amarat, erau orasele distruse. Cand Constantinopolul a cazut, s-a inversat! Pentru ca elitele bizantine au plecat in Occident.
Au fugit in Italia, mai ales.
In Occident. Peste tot si-au gasit de lucru. Daca stia o limba straina, daca stia sa scrie sau putea sa fie profesor sau sa fie comandant sau administrator priceput… S-au inversat, pentru ca fara elite totul sa se prabuseste. Si elitele au plecat. Sultanul Mehmed al II-lea, care nu era prost deloc, a facut pe dracul un patru sa-i opreasca, le-a creat privilegii. Nici vorba sa treaca la represalii, sa-i omoare, sa-i ajunge. Nu! Si-a dat seama ca fara astia nu exista! Si totdeauna elita Imperiului Otoman a fost a europenilor.
Greci, armeni, evrei.
Da. Ei, aceste lucruri au separat Romania de Occident si de acest trend al lumii occidentale de a se dezvolta. Occidentul a venit din urma si in 500 de ani au ajuns unde stim. Si nu vad ce factor ar putea sa schimbe sensul istoric. Nu vad ce s-ar putea intampla, pentru ca noi suntem tot mai de caruta si Occidentul isi vede treaba lui.
„Nu vreau sa fiu cinic, dar s-ar putea ca in 50 de ani sa ramanem vreo doua milioane de romani. Restul pleaca! Si vin in loc vietnamezi, filipinezi, srilankezi. De toate!“
Sunt oameni care au incredere ca generatiile urmatoare, crescute intr-un alt tip de cultura, mult mai conectate si datorita Internetului si contactului cu lumea civilizata, pot sa schimbe lucrurile.
Vreau sa nu fiu cinic, dar s-ar putea ca in 50 de ani sa ramanem vreo 2 milioane de romani.
Pai, cum asa?
Restul pleaca!
Doua milioane sa ramana?
Da!
Pai, si ce sa fie aici? Sa nu mai ramana populatie?
Vin vietnamezi, filipinezi, srilankezi, de toate! Probabil ca toata Europa va superi acest melanj de populatie si de asta, dar puritatea asta etnica de care romanul e atat de fudul deja e compromisa. Plecarea atator milioane de romani este cel mai mare exod intr-o tara in timp de pace, dupa Al Doilea Razboi Mondial. Sunt sirienii mai sus, dar acolo e razboi civil. Nu ne spune nimic asta? Si nimeni nu face nimic sa-i opreasca! Eu vad ca nici in discursul public aceasta problema nu mai apare. Niciun partid nu are in program ceva care sa-i faca pe romani sa vina acasa. Sa vina acasa prin programe, prin investitii, nu sa vina acasa cu zbirul. Ca nu vin! Daca a apucat sa faca si un copil si l-a dat la scoala, nu mai vine, s-a terminat! Si toti fac copiii acolo, ca sa le dea cetatenie. Deci e problema exodului acesta masiv, in care pleaca oamenii cei mai pregatiti, oamenii cei mai harnici. Daca nu facem ceva in legatura cu asta si niciun partid nu vine cu solutii, cu probleme, nu se gandeste la ei… Eu nu stiu de ce nu fac, pentru ca ar castiga voturi foarte multe. Adica cine vine cu un program real in legatura cu aceasta chestiune… Atentie, noua ne pleaca elitele! Elitele profesionale, in primul rand.
Peste jumatate dintre copiii de liceu isi doresc sa plece in strainatate.
Dragul meu, eu acum sunt la pensie, dar studentii mei aveau toti in cap un singur gand, sa-si ia diploma si sa plece. Nu era unul care spunea ca ramane! Toti voiau sa plece imediat. A doua zi dupa ce isi luau diploma. Nu stiu daca o si faceau, pentru ca si acolo trebuie sa gasesti de lucru. Nu pleci asa, ca proasta in targ. Dar erau atat de disperati sa scape de aici! Intelegeti? Asta era dureros! Pentru ei, Romania devenise ceva insuportabil. Nu se puteau bate cu sistemul, au inteles asta…
Deci, problema era de sistem, nu ca nu le placea tara.
Nu le placea coruptia, nu le placea sistemul de promovare, nu le placeau conditiile de lucru, nu aveau perspective clare. Ca aici e la mica intelegere, te intelegi cu seful. Nu e un sistem clar de promovare. Si atunci voiau sa plece.
Acum au si posibilitatea de a merge afara si de a compara sistemul de acolo cu ce e aici. Pe vremea lui Ceausescu erai tinut in tara, n-aveai cu ce sa compari.
Mie nu mi-au dat voie niciodata sa ies din tara.
Faceti o afirmatie care vine impotriva a ceea ce spun multi istorici acum, cum ca nu e adevarat ca nu se putea pleca, ca daca voiai sa pleci, puteai sa pleci in vizita in Occident.
Da, da… Ca Boia?
Lucian Boia? Nu stiu cum pleca.
(Stelian Tanase face semnul pentru dat cu subsemnatul la Securitate, adica pentru turnatori)
A, da…
Ei, asa, mersi! Nu! Nu sunt de acord cu asta. Trebuie sa fii liber sa pleci. Daca vrei sa fii liber, sa studiezi, sa muncesti, sa vizitezi. Si asta poate sa fie un scop. Mie-mi lipseste faptul ca n-am putut la tinerete sa plec, sa vad lumea. Am simtit un mare handicap dupa Revolutie. Aveam 38 de ani cand a venit Revolutia si-mi lipsea faptul ca n-am fost sa vad cum e acolo, cum traiesc oamenii, care-s mentalitatile. Eram supravegheat. Aici este dosarul meu de la Securitate. (Arata o carte pe care scrie „Acasa se vorbeste in soapta“) Scot editia a doua acum, care are inca 100 de pagini.
„Mi-e teama ca UE se va centraliza din ce in ce mai mult. Am o mare ingrijorare ca birocratia de la Bruxelles va incerca sa puna mana pe putere. Putere, in zona noastra, ce inseamna? Folosirea bugetelor!“
Dumneavoastra nu sunteti numai istoric, sunteti si profesor de stiinta politice si de asta va intreb cum vedeti toata structura asta a Uniunii Europene in urmatorii 5-10 ani. Cu tot ce se intampla azi: razboiul cu Rusia, ascensiunea dreptei, problemele din Statele Unite…
Mi-e frica! Mi-e frica! Mi-e teama ca se va centraliza din ce in ce mai mult, ca birocratia se va autonomiza in raport cu nevoile societatilor respective.
La Bruxelles?
La Bruxelles!
Asta e un lucru rau sau un lucru bun?
Foarte rau! Foarte rau! Eu vad o Uniune Europeana descentralizata, in care comunitatile locale sa fie puse in valoare, nu aduse la cheremul unui functionar care vine din cand in cand la primaria sau la judetul respectiv si face ordine. Si da bani. Ca toata lumea asteapta sa vina Bruxelles-ul sa le descarce vagoanele de bani. Eu nu vad o structura europeana piramidala.
Nu asa e si in Statele Unite?
E o structura descentralizata. Va spun ca am stat mult acolo in anii 1990. E cea mai liberala societate.
Da, dar e totusi un guvern central la Washington, care decide bugetul federal, politica de aparare, politica externa.
Dar fiecare stat in parte are propriul sau buget, propriul sau Parlament si guvern.
Dar au atributii limitate. Adica nu pot sa-si declare independenta maine sau sa…
Nu, dar vreau sa spun ca exista un grad mare de descentralizare. Exista un grad mare de responsabilitate a guvernatorului, a parlamentului local, a guvernului local.
La noi, in Europa, ar merge treaba asta?
Nu, nu merge! Uite, in Spania e sistemul asta si nu functioneaza.
De ce?
Prea multe structuri. Tara e prea mica.
Eu vorbesc de Europa.
Nu, nu, nu merge! America e o tara foarte mare. Si este o traditie. Cum s-au format. California s-a format de jos in sus. Texas-ul – tot de jos in sus. Intai s-a declarat stat, dupa aia s-a facut si independenta si dupa aia s-au afiliat la Washington. Adica e o traditie, o istorie. Nu poti sa inventezi niste structuri artificiale.
Deci, dumneavoastra vedeti lucrurile destul de ingrijorator in perioada urmatoare.
Da, da, am o mare ingrijorare ca birocratia de la Bruxelles va incerca sa puna mana pe putere. Putere, in zona noastra, ce inseamna? Folosirea bugetelor!
„Nu stiu ce fel de capitalism se va instala in Romania, pana la urma. Eu cred ca va fi un capitalist tribal, bazat pe clanuri, pe gasti, pe familii. Cam asa vad. Cu mult fanariotism in el“
Ultima intrebare. Scrieti la un moment dat ca, dupa venirea rusilor in Bucuresti, in august 1944, romanii nu-si dadeau seama ca traiau un sfarsit al lumii asa cum il cunosteau ei.
Da, pentru ca se termina razboiul si ei credeau ca o sa fie bine.
Ei nu sesizau ce se intampla.
Da, nu sesizau. Ca Rusia e un altfel de tara.
Aveti intuitia ca traim si astazi genul asta de moment? Un sfarsit al lumii asa cum o stim?
Suntem pe cale sa terminam o tranzitie si nu vad ce urmeaza! Nu vad ce model.
O tranzitie de unde catre ce?
Capitalismul nu este o societate cum era comunismul, adica unitara, egala cu ea insasi. Societatea comunista era condusa central de la Moscova. Sunt tot felul de capitalisme. Capitalismul german si capitalismul italian sunt foarte diferite. Asa ca nu stiu ce fel de capitalism se va instala in Romania, pana la urma. Eu cred ca va fi un capitalist tribal, bazat pe clanuri, pe gasti, pe familii. Cam asa vad. Cu mult fanariotism in el. Nu va fi un un capitalism englezesc. Asta, cu siguranta! Asa ca as vrea sa traiesc mai mult. Nu cred ca o sa traiesc, dar vreau sa spun, sa apuc si eu sa vad cam cum se va aseza societatea romaneasca.
In cat timp ne vom lamuri?
O generatie!
Deci, vreo 20 de ani.
Cam asa.
Si atunci vom sti cine suntem.
Dumneavoastra, ca sunteti mai tanar. Dar eu nu mai apuc si nu mai apuca o intreaga generatie care au trait un comunism, au trait revolutia, au trait tranzitia. Noi nu mai apucam. Dar croblema este asta: ce fel de capitalism se va instala in Romania? Ce fel de societate, ca sa fiu mai clar, sa nu fiu prea ideologic!
Multumesc frumos!
Numai bine!
