Invazia ratata a Uniunii Sovietice in Romania. 23 decembrie 1989: ziua in care agentii KGB si GRU care luasera puterea la Bucuresti au chemat Armata Rosie sa ocupe tara – marturia procurorului Ranco-Pitu

Dosarul Revolutiei, pasat din nou de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in urma cu cateva zile, pentru a fi judecat la Parchetul Militar, contine in probatoriu si o parte despre care se vorbeste mai putin: invazia ratata a Uniunii Sovietice in Romania, operatiune preconizata a fi lansata la 23 decembrie 1989, dupa caderea regimului Ceausescu si preluarea puterii de Ion Iliescu.

Generalul Catalin Ranco-Pitu, fostul procuror general al Parchetului Militar care a instrumentat dosarul si i-a trimis in instanta pe Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu si generalul Iosif Rus pentru crime impotriva umanitatii, spune ca a documentat cu probe indubitabile infractiunea de tradare de care s-au facut vinovati cei trei numiti mai sus, dar si altii veniti la putere in 22 decembrie 1989, dupa fuga lui Ceausescu de pe acoperisul CC al PCR.

Exista toate probele necesare, spune fostul sef al Procuraturii Militare, pentru a demonstra ca atat Ion Iliescu, cat si cea mai mare parte dintre cei veniti la putere erau agenti KGB ori GRU – serviciile de informatii ale rusilor.

Criza s-a declansat dupa ce Ion Iliescu a vorbit la Ambasada Uniunii Sovietice, sa se prezinte, sa dea asigurari ca Romania nu are de gand sa iasa din sfera de influenta a Moscovei si – mai ales – sa ceara un asa-zis ajutor militar. Procurorul Ranco Pitu afirma fara echivoc ca toata violenta de dupa 22 decembrie a fost o diversiune facuta de Armata, printr-o unitate speciala care avea ca obiect de activitate exact tipul de operatiuni executate in acele zile.

Ion Iliescu si-a dat acordul pentru aceasta diversiune realizata prin intermediul TVR si, pe teren, de militari ai acestei unitati speciale care au creat povestea cu teroristii. Prin urmare, la momentul in care Iliescu suna la Ambasada Uniunii Sovietice si cerea intrarea rusilor in tara, el stia cu precizie – arata generalul Ranco Pitu – ca nu exista niciun terorist si ca psihoza indusa in randurile populatiei si a unitatilor militare cu privire la fortele de Securitate si comandourile arabe care vor sa-l elibereze pe Ceausescu este una lipsita de fundament real.

„Cu privire la infractiunea de tradare, lucrurile sunt simple. Pe data de 23 decembrie, Ion Iliescu si anturajul sau, cu alte cuvinte, generalul Militaru, generalul Eftimescu, Silviu Brucan, dar si generalii Stanculescu si Hortopan au solicitat, din biroul ministrului Apararii, ajutorul armatei sovietice. Conduita care constituia tradare de tara! Aceasta chemare a fortelor sovietice se leaga de alte conduite ale fostului presedinte Iliescu si ale anturajului lui. Sunt intr-o simbioza toate, nu sunt intamplatoare“

Cu toate acestea, noul lider suprem al Romaniei, Ion Iliescu, a cerut ca rusii sa vina si sa ocupe tara, sub pretextul unui sprijin in lupta cu asa-zisii teroristi.

Dupa ce a audiat zeci de martori, inclusiv fostii militari – acum la pensie – care se aflau pe granita de Est a Romaniei si a citit jurnalele de operatiuni ale unitatilor militare, generalul Ranco-Pitu spune ca pericolul acestei invadari a Romaniei in decembrie 1989, dupa modelul Cehoslovaciei din 1968, a fost cat se poate de real. La granita de Est, rusii concentrasera deja forte considerabile, inclusiv unitati de blindate, iar planul prevedea si trimiterea de desant aerian, cu ocuparea rapida a aerodromurilor militare romanesti.

In paralel, este deja bine-cunoscut ca intre Uniunea Sovietica si Statele Unite a avut loc, la acel moment, un dialog la cel mai inalt nivel, americanii asigurandu-i pe sovietici ca nu vor ridica nicio obiectie daca decid sa intervina militar in Romania – tara considerata a fi in sfera lor de influenta.

Generalul Calin Ranco-Pitu a explicat, in urma cu un an, in podcastul „Reflector TV“ moderat de Eugen Cismasu, ca la acel moment Romania a traversat un moment de cumpana teribil, care ne-ar fi schimbat destinul in mod radical. Procurorul a subliniat ca ocupatia sovietica ar fi adus dupa sine nu doar obisnuitele comportamente violente ale Armatei Rosii pe teritoriile tarilor ocupate, dar si acest element necunoscut – nu se stie cand s-ar fi retras aceste forte militare din Romania.

Generalul Ranco-Pitu a atras atentia ca, in mod bizar, infractiunea de tradare a fost incadrata ca fiind prescriptibila in legislatia romaneasca, desi prejudiciile unor astfel de fapte sunt extrem de grave pentru tara:

„Cu privire la infractiunea de tradare, lucrurile sunt simple. Foarte usor, analizand probatoriul din acest dosar (al Revolutiei, care in ultimii ani a fost pasat intre Curtea de Apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie si, recent, Parchetul Militar – n. red.), am ajuns la concluzia ca, pe data de 23 decembrie (1989 – n. red.), Ion Iliescu si anturajul sau, cu alte cuvinte, generalul Militaru, generalul Eftimescu, care era seful Directiei Operatii din cadrul MApN, Silviu Brucan, dar si – implicati mai putin – generalii Stanculescu si Hortopan au solicitat, din biroul ministrului Apararii, ajutorul armatei sovietice. Conduita care, conform legii de atunci, constituia tradare de tara! Pentru ca era interzis sa soliciti ajutor militar sau venirea sub orice forma a unor trupe apartinand unui stat strain pe teritoriul Romaniei, fara aprobarea prealabila a Marii Adunari Nationale. Sau – sa transpunem in prezent – fara o aprobare, fara o decizie a Parlamentului, presedintele nostru nu poate solicita un astfel de ajutor. Daca se intampla acest lucru, aceasta conduita reprezenta si reprezinta in continuare, pentru ca definitia este linii mari aceeasi, infractiunea de tradare.

Am documentat aceasta tradare in doua saptamani fara un efort de cercetare deosebit, pentru ca probele erau acolo. Intrebarea corecta care se pune este de ce niciodata, anterior cercetarii facute de mine si de colegii mei, nimeni nu a fost interesat sa dovedeasca – si ar fi fost facil de facut – infractiunea de tradare? Pentru ca inteleg dificultatea efectuarii unei anchete pentru mortii si ranitii de la Revolutie. Poate era complicat, poate ca erau anumite presiuni. Neindoielnic erau imediat dupa Revolutie!

Insa tradarea putea fi, dupa ce s-ar fi linistit lucrurile, documentata perfect. Si nu exista, in opinia mea, posibilitatea ca, daca s-ar fi intocmit un astfel de rechizitoriu pentru tradare, solutia sa fi fost alta decat cea condamnarii. Pentru ca este ca lumina zilei aceasta fapta de tradare.

S-a prescris, pentru ca infractiunea de tradare este una prescriptibila. A fost prescriptibila si este in continuare prescriptibila. Pentru multi, aceasta situatie poate fi bizara, pentru ca, automat, tradarea implica un pericol social major, pentru ca iti tradezi tara. Si consecintele unei astfel de actiuni, intotdeauna, in orice tara din lume, sunt la modul total negative pentru tara respectiva. Ei, asa a considerat legiuitorul nostru, sa clasifice tradarea ca fiind prescriptibila! A survenit prescriptia, astfel incat, desi ca stare de fapt am stabilit cine a savarsit ceea ce ar fi fost tradare daca nu s-ar fi prescris, a ramas doar ca o stare de fapt trecuta si ea in rechizitoriu.

Pentru ca aceasta chemare a fortelor sovietice se leaga de alte conduite ale fostului presedinte Iliescu si ale anturajului lui. Sunt intr-o simbioza toate conduitele, nu sunt intamplatoare. Situatia este asa cum am prezentat-o. Nu se mai poate face nimic, ramane doar ca un fapt istoric, un fapt care este trecut in rechizitoriu, asa cum v-am spus, si care poate fi dezbatut doar la emisiuni sau in eventuale carti (…)“.

„In 23 decembrie, undeva, pe la orele 14.00, la toate cele cinci puncte de trecere a frontierei, in mod simultan, s-au prezentat imputernicitii sovietici care le-au cerut imputernicitilor romani de la frontiera sa-i lase sa intre pe teritoriul Romaniei, sa se deplaseze spre Bucuresti cu trupe, intrucat acest ajutor a fost solicitat de catre noua conducere politico-militara a Romaniei! Dincolo de Prut, la toate cele cinci puncte, se aflau efective militare serioase“

Ca urmare a initiativei lui Ion Iliescu – despre care nu exista dubii ca era in contact cu serviciile secrete de la Moscova, spune generalul Ranco-Pitu –, Romania a fost in dupa-amiza zilei de 23 decembrie 1989 foarte aproape de a fi ocupata militar de sovietici:

„(…) Am discutat cu toti sefii, cu imputerniciti de frontiera care lucrau la vremea respectiva la cele cinci puncte de trecere a frontierei cu URSS, pe granita de Est a Romaniei. Am discutat si cu militarii care au observat ce se intampla dincolo de Prut, au ascultat cu tehnica specifica, dar au si avut misiuni de a se informa cu privire la ce se intampla dincolo si cu totii mi-au spus un lucru tulburator: ca in 23 decembrie, daca nu ma insel, undeva pe la orele 14:00, la toate cele cinci puncte de trecere a frontierei, in mod simultan, s-au prezentat imputernicitii sovietici care le-au cerut imputernicitilor romani de la frontiera sa-i lase sa intre pe teritoriul Romaniei, sa se deplaseze spre Bucuresti cu trupe, intrucat acest ajutor a fost solicitat de catre noua conducere politico-militara a Romaniei!

Situatia n-a fost una de neglijat, pentru ca, pe baza celor discutate cu militarii romani de la frontiera, dincolo de Prut, la toate cele cinci puncte, se aflau efective militare serioase, nu doar doi-trei oameni! S-au raportat miscari de forte mecanizate, adica blindate, trupe.

Concomitent, anumite aerodromuri din Romania au fost pregatite pentru a primi elicopterele cu militari sovietici care urmau sa survoleze dinspre Est si sa aterizeze in anumite locuri prestabilite pentru a acorda acel ajutor solicitat“.

„Generalul Gusa a tratat situatia ca fiind una deosebit de periculoasa si a dat ordin ca in cazul in care, fara aprobare, acele efective intrau pe teritoriul Romaniei, sa se deschida focul ca impotriva unui inamic care patrunde in mod ilegal cu tehnica si oameni pe teritoriul Romaniei! Discutand cu militarii aflati la fata locului, pot pune cu certitudine ca acestia ar fi deschis focul, pentru ca era o animozitate cunoscuta, istorica, intre noi si sovietici la modul general“

Aceasta patrundere a rusilor intr-un moment in care in Romania se declansase deja si se intretinea o psihoza formidabila a prezentei unor teroristi care ataca pretutindeni, a fost evitata „la mustata“ de singurul ofiter superior din structurile de comanda care nu era agent sovietic – generalul Stefan Gusa, seful Statului Major General, adica, practic, comandantul de facto al Armatei romane. Acesta a dat ordin trupelor sa se opuna si sa deschida focul daca rusii trec granita, apoi a sunat la Moscova si l-a informat pe omologul sau sovietic ca nu se pune problema ca Romania sa permita patrunderea fortelor acestei tari.

In acest moment si-a pus generalul Gusa si problema sa-l aresteze pe Ion Iliescu. N-a facut-o, iar noul lider de la Bucuresti i-a luat comanda cateva zile mai tarziu, pe 27 decembrie.

Generaul Ranco-Pitu explica:

„(…) Ei bine, pe linie erarhica, asa cum este normal, cei de la trupele de graniceri au raportat (ca rusii cer sa fie lasati sa intre in Romania – n. red.). Informatia a ajuns pana la seful trupelor de de graniceri, generalul Teaca (Petre Teaca, seful Comandamentului Trupelor de Graniceri in perioada 1987-1990, schimbat si el din functie de Iliescu – n. red.), care la randul lui a raportat situatia sefului Statului Major General al Apararii, generalul Gusa Stefan.

Acesta a tratat situatia ca fiind una deosebit de periculoasa si este neindoielnic faptul ca a intervenit intr-un mod extraordinar, a luat legatura cu cei de pe frontiera, le-a dat ordin ca in cazul in care, fara aprobare, acele efective ar urma sa intre pe teritoriul Romaniei, sa se deschida focul ca impotriva unui inamic care patrunde in mod ilegal cu tehnica si oameni pe teritoriul Romaniei! Discutand cu militarii aflati la fata locului, pot pune cu certitudine ca acestia ar fi deschis focul, pentru ca era o animozitate cunoscuta, istorica, intre noi si sovietici la modul general.

Fac o paranteza: la momentul respectiv, generalul Gusa inca era sef de Stat Major. Armata il iubea, era un militar respectat de trupa, desi era un comunist convins. Dar asta n-are legatura, este convingerea lui in viata si nu poate fi acuzat pentru asa ceva. Important este ca era un profesionist si, in acelasi timp, un om iubit si respectat de catre trupa. Si ordinul lui s-a executat pe frontiera de Est. Nu s-a permis trupelor sovietice sa patrunda pe teritoriul Romaniei. Acestia nici nu au insistat, adica nu se pune problema sa fi fortat nota, au vazut ca sunt refuzati, s-au retras intr-un mod pasnic, sa zic asa, si nu au patruns sovieticii.

Au purtat discutii telefonice in mod direct, generalul Gusa si omologul din URSS, generalul Moiseev, care era seful Statului Major. Sigur, ei se cunosteau, pentru ca Romania, sa nu uitam, era parte a Tratatului de la Varsovia. Din perspectiva militara, noi colaboram la modul profund cu toate armatele blocului de Est, inclusiv cu sovieticii.
Gusa a zis ca nu este nevoie de acel ajutor. Sovieticii au vrut in acelasi timp sa respecte, sau cel putin in aparenta, sa respecte legalitatea si fara acordul generalului Gusa nu au intrat pe teritoriul nostru. Aici intram pe taramul speculatiilor, dar daca s-ar fi intamplat acest lucru, istoria Romaniei in mod cert ar fi aratat altfel! Pentru ca stim, din perspectiva istorica, cam cum arata toate comportamentele Armatei Rosii atunci cand se afla pe teritoriul altui stat, pe care eventual il si trateaza ca stat inamic. Noi, Romania, eram tratati, din perspectiva militara, aproape ca un stat inamic la nivelul lui 1989 de catre armata URSS“.

Generalul Stefan Gusa a platit cu functia opozitia la intrarea rusilor in Romania si ocuparea tarii de catre ei. Iliescu l-a demis in 27 decembrie si l-a trimis la Cluj, dupa ce a aflat ca Gusa se gandise sa-l aresteze

Ion Iliescu nu l-a iertat pe generalul Gusa pentru aceasta imixtiune in planul general rezervat Romaniei, dar si pentru ca fusese informat despre gandul ofiterului de a da o a doua lovitura de stat militara, dupa cea din 22 decembrie, si de a-l aresta pe noul lider suprem.

Procurorul Ranco-Pitu explica modul in care Iliescu, fara sa-si asume vreo responsabilitate, l-a informat pe generalul Gusa ca „s-a luat decizia“ de a-l trimite la Cluj, pe motiv ca e obosit:

„La data de 27 decembrie, Ion Iliescu l-a chemat pe generalul Gusa si a spus ceva de genul: «Mai, Stefane – sau cum i-o fi zis – noi am hotarat ca esti obosit si ca trebuie sa iei o pauza!». Si l-au trimis la Cluj-Napoca. Adica l-au inlaturat de la locul de unde putea sa insemne ceva din perspectiva comenzii militare.

Am discutat informal despre acest aspect inclusiv cu fostul presedinte Iliescu, pentru ca n-a vrut sa dea nicio declaratie oficiala. Si-a mentinut pozitia conform careia, intr-adevar, a considerat ca este obosit si ca in acelasi timp, venind de la Timisoara, unde comportamentul lui ar fi fost unul dubios, a zis ca s-a decis ca e mai bine sa-l trimita la periferie, la Cluj-Napoca. La periferia comenzii militare.

Ei, daca ar fi facut acest lucru cu toti cei care erau obositi in decembrie 89 sau cu comportamente dubioase la Timisoara, ar fi trebuit sa o faca si cu generalul Chitac, de exemplu, care personal s-a implicat in represiune la Timisoara si pe care Ion Iliescu l-a pus ministru de Interne imediat, recompensandu-l parca pentru comportamentul criminal demonstrat la Timisoara.

Generalul Gusa a fost incomod pentru Ion Iliescu si cei care au preluat puterea in decembrie 89. Au fost administrate probe care arata chiar ca generalul Gusa, la un moment dat, si-a manifestat intentia de a-i aresta pe Ion Iliescu si anturajul lui undeva, in data de 24-25 decembrie. Nu s-a materializat aceasta intentie.

Ion Iliescu a fost informat despre gandurile generalului Gusa si toate aceste conduite concrete ale generalului Gusa au dus spre izolarea lui la Cluj-Napoca. Ion Iliescu a vrut, in opinia mea, sa scape de el ca fiind un personaj incomod si a facut-o, iar faptul ca a putut sa-l deposedeze de functia de sef de stat major si sa il trimita pe generalul Gusa la Cluj-Napoca demonstreaza inca o data in plus ca Ion Iliescu avea inclusiv puterea militara in stat!

Adica multa lume a spus ca Iliescu a fost un simplu cetatean care s-a trezit intr-o anumita conjunctura si care a fost captivul generalilor de la MApN. Este fals! Pentru ca incepand cu 22 decembrie – este un lucru e foarte important de spus – Ion Iliescu a devenit si seful Consiliului Militar Superior! El a spus asta in comunicatul Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN – n. red.) din 22 decembrie seara. S-a spus ca CFSN preia intreaga putere in stat, inclusiv cea militara, ca CFSN se bazeaza pe Armata, care inglobeaza toate fortele militare ale Romaniei, adica MAI, DSS, Garzi Patriotice, si ca operatiunile militare sunt coordonate de nou-infiintatul Consiliu Militar Superior. Seful Consiliului Militar Superior a fost, incepand cu prima secunda, Ion Iliescu si in felul acesta a devenit succesorul lui Nicolae Ceausescu in calitatea de comandant suprem al fortelor armate!“.

Incepand din 22 decembrie 1989, Ion Iliescu „a readus din rezerva generali, toti colaboratori GRU in primul rand. Este o lista cu 42 de generali reactivati atunci, in decembrie 89, cu totii dovediti ca fiind colaboratori GRU“

Din aceasta postura de comandant suprem al fortelor armate si de stapan absolut al Romaniei, Ion Iliescu a reactivat intreaga retea de spioni sovietici, pe care i-a plasat in functiile-cheie ale tarii. Primul pe lista a fost generalul Nicolae Militaru, absolvent al Academiei Militare „Frunze“ din Moscova, fost comandant al Armatei a III-a din Transilvania scos de la comanda si trecut pe linie moarta in 1978, cand s-a descoperit ca e agent GRU (serviciul de informatii al Armatei sovietice). Militaru a fost adus de Iliescu direct in pozitia de ministru al Apararii!

Incepand din 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a preluat efectiv locul lui Nicolae Ceausescu in fruntea statului roman si a plasat in pozitiile de conducere oamenii rusilor, detaliaza procurorul Ranco-Pitu: „S-a implicat in decizii militare, a instituit prin semnatura proprie tribunale militare exceptionale, printre care si pe cel de la Targoviste, a demis generali printre care si pe generalul Gusa, a readus din rezerva generali, cu totii colaboratori GRU in primul rand. Este o lista cu 42 de generali reactivati atunci, in decembrie 89, cu totii dovediti ca fiind colaboratori GRU.

El l-a pus pe generalul Nicolae Militaru in functia de ministru al Apararii. Chiar el, intr-un comunicat, a zis, si acum il citez, «venim acum de la comandamentul nostru militar, unde am luat decizii importante militare». Adica s-a implicat si, in mod neindoielnic, Ion Iliescu a fost noul sef politico-militar al Romaniei incepand cu data de 22 decembrie, orele 16.00. Si este direct raspunzator pentru toate deciziile catastrofice luate, inclusiv din perspectiva militara“.

Ce legatura este intre momentul 22-23 decembrie 1989, directia data statului roman si actuala ostilitate fata de Occident a unei mari parti din administratia publica si institutiile de forta

Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei pe care Justitia din Romania refuza in continuare sa-l judece la 35 de ani dupa evenimentele din decembrie 1989 probeaza dincolo de orice tagada, spune procurorul Catalin Ranco-Pitu, ca la acel moment s-a produs „re-KGB-izarea Romaniei“.

Tocmai aceste evenimente pot constitui o explicatie profunda a traiectoriei pe care a avut-o tara noastra dupa 1990. Romania a fost singura tara din fostul Tratat de la Varsovia care in 1991 a semnat, prin Ion Iliescu, un tratat de alianta cu Uniunea Sovietica, acceptand sa ramana in sfera de influenta a Moscovei. Acelasi Ion Iliescu a fost cat pe ce sa semneze un tratat similar si cu Rusia in 1994-1995, dar planul a esuat din cauza ca in Parlament s-a aflat si a izbucnit un scandal enorm, iar FDSN (actualul PSD) s-a temut, inaintea alegerilor din 1996, ca va starni resentimentele populatiei.

Structurile profunde ale statului roman – institutiile de forta si administratia – au ramas insa in mare masura, pana azi, profund anti-occidentale si simpatizante ale Rusiei, dupa cum observa istoricul Armand Gosu, expert in spatiul ex-sovietic si relatiile romano-ruse.

Aceasta preferinta isi are originea in acele momente petrecute in decembrie 1989, cand Moscova a preluat controlul asupra statului roman. Iliescu a readus in functiile-cheie oamenii rusilor, dandu-se astfel directia noii democratii romanesti. Generalul Ranco-Pitu afirma ca, din multe puncte de vedere, acel sistem pus la punct atunci este la putere si azi in statul roman.

„Probatoriul administrat a demonstrat ca toti, incepand cu fostul presedinte Iliescu si cu toti generalii care au ramas in functii si care au fost readusi si pusi in functii-cheie la Ministerul Apararii Nationale, la Ministerul de Interne, in functiile politice ale Romaniei, au avut legaturi directe cu acel imperiu care a fost URSS. Un imperiu care ne-a fost ostil intotdeauna“

Procurorul a descris felul in care s-a actionat in decembrie 1989 pentru a se sterge dovezile implicarii Moscovei in Romania:

„(…) Unitatea 0110, unitate militara apartinand DSS (Departamentul Securitatii Statului, adica Securitatea – n. red.), se ocupa cu supravegherea informativa a celor care lucrau pentru tarile prietene. Multi confunda si cred ca a fost doar o unitate anti-KGB. Nu! Ei aveau departamente in cadrul unitatii si fiecare departament se ocupa de cate un stat prieten, intre ghilimele prieten, adica statele membre ale Tratatului de la Varsovia.

Membrii tratatului erau de multe ori nu atat de prieteni si desfasurau activitati informative pe teritoriul Romaniei, racolau militari romani apartinand tuturor fortelor, adica MApN, DSS, Garzi Patriotice s.a.m.d. Chiar si factori politici. Racolau in interesul tarilor respective.

Cei de la 0110 se ocupau de toti acestia. Si au luat decizia ca probele cele mai importante impotriva persoanelor cele mai importante pe care le lucrau informativ sa fie transpuse inclusiv pe niste microfilme. Este vorba de tehnologia din anii respectivi, nu se compara cu nimic din ceea ce avem acum.

Iar acele microfilme au fost ascunse – mai ales dupa ce a cazut regimul Ceausescu, in 22 decembrie, si cei de la 0110 au vazut cine a preluat puterea, adica exact cei pe care ii lucrau ei informativ – in tavanul sefului acestei structuri militare, general Nicolicioiu.

Insa, pentru ca este o poveste romaneasca, cineva i-a informat pe cei care constituiau noua putere unde se afla aceste filme. Cineva chiar de la 0110. Acestia (Ion Iliescu si oamenii sai – n. red.) au aflat si o delegatie formata la varf din Virgil Magureanu s-a deplasat la sediul unitatii, stiind exact unde se afla microfilmele, adica au mers la punct ochit, punct lovit.

Cei de acolo n-au putut nega, nici nu s-au opus in vreun fel. Au fost nevoiti sa scoata microfilmele din tavanul fals al acelui birou. Microfilmele au fost preluate de Virgil Magureanu si duse la CFSN.

Cu Virgil Magureanu am discutat, el fiind audiat in acest dosar. Au fost patru reprize de audieri cu el, pentru ca a vorbit foarte mult, si am abordat inclusiv acest subiect. El a recunoscut, a spus ca in data de, daca nu ma insel, 26-27 decembrie s-a intamplat treaba aceasta cu microfirmele din tavan, dar mai apoi a zis ca nu stie ce s-a intamplat cu microfilmele, pentru ca el, de buna-credinta, desigur, le-a dus la CFSN, unde le-a predat pe baza de proces-verbal si mai departe nu mai stie ce s-a intamplat cu microfilmele. El, saracul, a mers, a luat microfilmele, nu s-a uitat ce e in acele microfilme. Le-a predat ca un simplu curier. Acum glumim, da? Cei de la CFSN… Adica, ma intreb eu, cui le-a predat? Nu le-o fi predat ultimului om din ierarhia CFSN! Banuiesc ca le-a predat chiar sus de tot.

Cert e ca, din acel moment, despre microfilme nu mai stie nimeni sau nu a fost nimeni dispus sa mai vorbeasca, nici chiar Virgil Magureanu, dar nici ceilalti care stiau despre aceasta intamplare cu microfilmele. N-am reusit, pe baza anchetei facute, sa demonstrez unde sunt acele microfilme, daca mai exista, cine le are, pe ce suport, ca banuiesc ca acum, daca ar fi sa fie, sunt pe un stick sau un CD. Sau poate nu mai sunt deloc, ca si asta este o versiune plauzibila, dar asa s-a intamplat cu microfilmele. Deci, asta este o parte a probatoriului care a fost pentru totdeauna, zic eu, distrusa.

Daca acele microfilme va fi sa apara candva, ele nu contin elemente care sa fie valabile pentru ceea s-a intamplat dupa 22 decembrie, ele contin elemente valabile pentru perioada anterioara. Si, avand in vedere specificul celor de la 0110, pot contine elemente care sa demonstreze odata pentru totdeauna – desi eu nu mai am nevoie, pentru ca au fost si alte probe – apartenenta la serviciile secrete ale URSS a celor care au preluat puterea in decembrie 89! Si nu pot sa nu-l citez pe senatorul Valentin Gabrielescu, care a spus foarte clar, el a condus acea Comisie celebra de ancheta a Parlamentului, practic prima comisie, a carei munca este exceptionala, va spun, este fantastica! Tot respectul pentru cei care au lucrat in acea comisie. Au murit cu totii, daca nu ma insel. Gabrielescu a concluzionat ceva de genul: «In decembrie 1989 am asistat la re-KGB-izarea Romaniei!». Si a avut perfecta dreptate!

As adauga… Sigur, el cand a spus KGB, s-a referit la modul general la servicii secrete. Dar pe linia de armata au fost mai multi cei de la GRU! Dar el a vrut, s-a exprimat in sensul ca am asistat la re-KGB-izarea Romaniei, adica a vazut KGB ca fiind singurul serviciu. Sigur, era si GRU, erau si altii.

Dar a avut dreptate, pentru ca probatoriul administrat a demonstrat ca toti, incepand cu fostul presedinte Iliescu si cu toti generalii care au ramas in functii si care au fost readusi si pusi in functii cheie la Ministerul Apararii Nationale, la Ministerul de Interne, in functiile politice ale Romaniei, au avut legaturi directe cu acel imperiu care a fost URSS. Un imperiu care ne-a fost ostil intotdeauna“.