Invechirea subacvatica a sampaniei: „Nu am gustat niciodata un vin mai bun in viata mea”

Ati putea crede ca la 1.500 de ani dupa ce s-a baut prima sticla, nu mai era mult loc de inovatie in lumea sampaniei. Gresit. Urmatorul lucru important in industria de 6 miliarde de euro pe an este invechirea subacvatica, potrivit The Guardian.

La fel ca multe dintre cele mai bune inovatii din lume, a aparut din intamplare. In 2010, un grup de scafandri din arhipelagul Aland din Finlanda a descoperit epava unei nave care s-a scufundat in 1852 si au fost surprinsi sa gaseasca 145 de sticle de sampanie la 160 de metri adancime. Si mai surprinzator, sticlele erau inca pline si aveau gust – in cuvintele unui profesor de biochimie alimentara – „incredibil – nu am gustat niciodata un vin mai bun in viata mea”.

Toate etichetele s-au sters, dar sticlele au fost identificate de specialisti dupa dopuri. Multe erau Juglar, o companie care a disparut in 1829 cand podgoria sa a fost preluata de un concurent, iar 47 de sticle erau Veuve Clicquot.

La doi ani de la descoperire, 11 dintre sticle au fost scoase la licitatie in Mariehamn, in arhipelagul Aland, aflat intre Finlanda si Suedia, unde a fost gasit epava Foglo, pentru un total de 156.000 de dolari. Una dintre sticlele Veuve Clicquot s-a vandut cu 15.000 de euro. Asta inainte ca expertii sa analizeze si sa guste continutul. Acum valoarea sticlelor a ajuns la 190.000 de dolari.

Philippe Jeandet, profesor de biochimie alimentara la Universitatea din Reims, in inima regiunii Champagne, a primit mostre din trei sticle pentru a efectua „analiza chimica si senzoriala” a vinului. Raportul sau, publicat in jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences, arata ca „dupa 170 de ani de invechire la adancime in conditii aproape perfecte, aceste sticle de sampanie adormite s-au trezit pentru a ne spune un capitol din povestea vinificatiei”.

O serie de „degustatori experti” au descris initial vinurile „folosind termeni precum `note animale`, `par umed`, `reducere` si uneori `branzoase`”, se arata in raport. Dar, dupa ce vinul a fost lasat in pahar sa se oxigeneze, a eliberat arome mai placute, descrise ca fiind „picante”, „afumate” si „cu miros de piele”. Sommelierul Dominique Demarville a gustat de trei ori sampania, detectand fructe coapte, trufe si miere si a declarat-o printre cele mai bune sampanii din lume.

Veuve Clicquot, care face parte din conglomeratul francez de bunuri de lux LVMH al miliardarului francez Bernard Arnault, a fost atat de impresionat de aceasta descoperire incat incearca sa recreeze aceleasi conditii scufundand zeci de sticle in acelasi loc din arhipelagul Aland. Unele sticle vor fi lasate acolo timp de 40 de ani.

Compania crede ca marea adanca ar putea fi mediul perfect pentru „odihna” sampanie, care este lasata in mod traditional sa se invecheasca intr-o retea de vechi pivnite de creta aflate sub Reims. „Cu salinitatea sa scazuta (de 20 de ori mai mica decat cea a Oceanului Atlantic) si temperatura constanta de 4°C, Marea Baltica ofera un mediu optim de imbatranire”, a spus compania.

Nu doar Veuve experimenteaza cu sampanie de adancime. Potrivit lui Lucy Edwards, experta in sampanie si fondatoare a revistei „Champagne Everyday”, depozitarea subacvatica „este zona de dezvoltare cu cea mai rapida crestere a sampaniei, cei mai multi producatori mari si chiar case mici incercand-o”.

„In timp ce Veuve lasa sticle in Marea Baltica, revista arata ca cea mai mare parte a industriei de depozitare submarina se afla in largul coastei Bretaniei.

Cererea a crescut atat de rapid incat o companie franceza de explorare offshore, care a lucrat anterior la proiecte pentru industria petrolului si gazelor, a lansat o noua divizie, Amphoris, dedicata stocarii submarine a vinului. Pe site-ul sau scrie: „Meseria noastra consta [in] oferirea unui serviciu de incredere si sigur pentru imersarea sticlelor in locuri care au fost alese cu grija pentru caracteristicile lor unice, oferind astfel cele mai bune conditii pentru a functiona ca o pivnita subacvatica perfecta: intuneric deplin, temperatura constanta, siguranta totala.”

Producatorii ingrijorati ca vinul lor scump este furat de scafandri sunt linistiti ca „siturile sale subacvatice sunt situate la adancimi dincolo de limitele scufundarilor umane libere”.

„Este nevoie de conditii impecabile pentru a invechi cea mai buna sampanie. Se credea ca tunelurile de sub Reims erau , dar acum cred ca sub apa este si mai bine. Acolo exista intuneric total, o temperatura constanta mai rece si, cel mai important, sub apa presiunea este mai apropiata de cea din interiorul sticlei – ceea ce face cele mai bune bule”, spune Edwards.