Investigatie PressOne: 78 de pagini din cele 279 cat are in total teza de doctorat a lui Mircea Geoana au continut plagiat. Reactia lui Geoana

Mircea Geoana, secretarul general adjunct al NATO, a plagiat substantial in teza de doctorat pe care a sustinut-o, in urma cu aproape 20 de ani, la Academia de Studii Economice din Bucuresti. se arata intr-o investigatie realizata de Emilia Sercan pentru PressOne.

Cel putin 78 de pagini din cele 279, cat totalizeaza lucrarea, au continut plagiat – text, grafice si tabele – preluat fara atribuire din diverse surse. 72 de pagini din cele 78 au continutul plagiat din trei rapoarte semnate de presedintii americani Bill Clinton si George W. Bush.

Mircea Geoana a folosit o tehnica de preluare neautorizata de continut, regasita si in alte teze de doctorat ale unor demnitari de rang inalt: plagiatul prin traducere.

Cea mai mare parte a continutului identificat ca fiind plagiat de secretarul general-adjunct al NATO provine din trei documente oficiale, ambele emise de Administratia Prezidentiala a Statelor Unite ale Americii (SUA): Raportul Economic al Presedintelui, care include si Raportul Consiliului consilierilor economici.

Mai exact, este vorba despre trei rapoarte, intitulate la fel, Economic Report of the President. Primul a fost prezentat Congresului SUA, in februarie 1999, de presedintele Bill Clinton, iar celelalte doua, de presedintele George W. Bush, in februarie 2002 respectiv februarie 2003. Niciuna dintre aceste lucrari nu este citata in textul doctoratului lui Mircea Geoana si nu este trecuta in bibliografie.

In notele de subsol ale tezei lui Mircea Geoana sunt citate 36 de lucrari – carti si articole -, ale unor autori care semneaza individual sau in coautorat. In Bibliografia doctoratului sunt mentionate, insa, 81 de lucrari, semnate de 76 de autori, individual sau in coautorat, si 12 articole semnate de 11 autori, individual sau in coautorat. Acest lucru inseamna ca Mircea Geoana a inclus in bibliografia tezei de doua ori si jumatate mai multe lucrari decat cele citate efectiv, lucru inadmisibil, deoarece bibliografia trebuie sa prezinte doar autorii citati, cu referinta extinsa la lucrarile lor.

De partea cealalta, unii autori mentionati in notele de subsol ale doctoratului nu sunt mentionati in Bibliografie. Este cazul lui Henry Kissinger, Pierre Moscovici sau Samuel Huntington, pe care, de exemplu, il citeaza de doua ori cu lucrarea Who Are We? The Challenges to America’s National Identity (2004). Singurul autor roman inclus in bibliografie este economistul Mircea Cosea, care insa nu e citat nicaieri in cuprinsul tezei.

Mircea Geoana nu a negat categoric ca ar fi plagiat portiuni din teza sa de doctorat. A spus doar, intr-o discutie cu PressOne, ca a lucrat „sarguincios” la lucrarea sa: „Nu stiu, adica va spun la modul cel mai onest ca l-am facut cu toata inima si l-am facut, cum se spune, sarguincios, si cat de mult se putea pe vremea respectiva facand, muncind la el. Adica sa ma apuc sa copiez de la altii, nu prea e felul meu. Daca e ceva, ma rog, dar nu, nu, nu… A fost, a fost muncit si facut pe bune, si muncit la el serios ani de zile”.

Intr-o perioada in care doctoratul era o raritate – dupa cum arata si numarul mic de titluri stiintifice acordate in primii patru ani de dupa caderea comunismului – admiterea lui Geoana la doctorat, intr-un domeniu specializat, precum Relatiile Economice Internationale, s-a produs desi acesta nu avea studii in economie. Geoana avea o diploma de inginer, obtinuta in 1983 la Facultatea de Mecanica a Institutului Politehnic Bucuresti – actuala Universitate Politehnica Bucuresti –, si era proaspat absolvent al Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti.

Nici activitatea profesionala nu il recomanda, teoretic, pentru a fi admis la un doctorat intr-un domeniu atat de tehnic precum Relatii Economice Internationale: timp de sapte ani fusese inginer la Energomontaj Bucuresti (1983 – 1990), iar in 1991 se angajase in Ministerul Afacerilor Externe.

Secretarul general adjunct al NATO nu este primul politician care, pus in fata unor probe de plagiat, invoca automat „regulile din vremea respectiva”. Au facut-o inainte lui fostii premieri Victor Ponta, in 2012, si Nicolae Ciuca, in 2022.