Iohannis pregateste lovitura decisiva pentru PSD-ALDE. Actiune la CCR in legatura cu referendumul
Presedintele Klaus Iohannis a sesizat, joi, CCR in legatura cu o lege adoptata in decembrie de Parlament care prevede ca este interzisa organizarea oricarui tip de referendum in aceeasi zi cu alegerile europarlamentare. Decizia vine in contextul declansarii de catre presedintele Iohannis, in ianuarie 2017, a procedurii pentru organizarea unui referendum privind Justitia.
Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative in materie electorala a fost transmisa de Parlament spre promulgare presedintelui pe 29 decembrie 2018, anunta Administratia Prezidentiala intr-un comunicat de presa.
Prin continutul normativ, unele dispozitii sunt contrare prevederilor constitutionale si jurisprudentei instantei de contencios constitutional, sustine Iohannis in sesizarea trimisa CCR.
„Autoritatea legiuitoare este libera sa opteze pentru orice solutie legislativa in materie referendara, insa fara a interfera cu competentele celorlalte autoritati publice in acest domeniu, precum si fara a le modifica statutul constitutional ori atributiile prevazute in Legea fundamentala.
Or, norma prin care se interzice organizarea de referendumuri la aceeasi data cu data desfasurarii alegerilor pentru Parlamentul European afecteaza norme si principii constitutionale”, se arata in sesizarea trimisa Curtii.
Textul integral al sesizarii:
Domnului VALER DORNEANU
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
In temeiul dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, formulez urmatoarea
SESIZARE DE NECONSTITUTIONALITATE
asupra
Legii pentru modificarea si completarea unor acte normative in materie electorala
Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative in materie electorala a fost transmisa de Parlament spre promulgare Presedintelui Romaniei in data de 29 decembrie 2018. Prin continutul normativ, unele dispozitii sunt contrare prevederilor constitutionale si jurisprudentei instantei de contencios constitutional, pentru motivele prezentate in cele ce urmeaza.
I. Art. II pct. 4 din legea dedusa controlului de constitutionalitate incalca art. 1 alin. (4) si alin. (5), art. 2 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 80, art. 81, art. 90, art. 95 alin. (3), art. 120 alin. (1), art. 147 alin. (4), precum si art. 151 alin. (3) din Constitutie
Astfel, la art. II pct. 4 din legea dedusa controlului de constitutionalitate – ce introduce un nou alineat, alin. (11) la art. 5 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European – se prevede ca: „Pentru a asigura respectarea prevederilor prezentului articol in ziua de referinta nu se pot organiza alte tipuri de alegeri si nici referendumuri la nivel national sau local.”
A. In ceea ce priveste organizarea referendumului national
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea fundamentala, referendumul reprezinta modalitatea prin care poporul roman exercita in mod direct suveranitatea nationala, constituind un mecanism eficient de manifestare a democratiei directe. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, consultarea poporului prin referendum national, ca modalitate de exprimare a suveranitatii, se realizeaza prin trei tipuri de referendum national, si anume, cel initiat de Presedintele Romaniei asupra unor probleme de interes national, prevazut de art. 90 din Constitutie, cel organizat cu privire la demiterea Presedintelui Romaniei in cadrul procedurii reglementate in art. 95 din Legea fundamentala si cel prin care se aproba revizuirea Constitutiei, conform art. 151 alin. (3) din Legea fundamentala. Totodata, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, in conditiile Legii nr. 3/2000 se poate organiza si desfasura si referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unitatile administrativ-teritoriale.
Desigur, autoritatea legiuitoare este libera sa opteze pentru orice solutie legislativa in materie referendara, insa fara a interfera cu competentele celorlalte autoritati publice in acest domeniu, precum si fara a le modifica statutul constitutional ori atributiile prevazute in Legea fundamentala. Or, norma prin care se interzice organizarea de referendumuri la aceeasi data cu data desfasurarii alegerilor pentru Parlamentul European afecteaza norme si principii constitutionale pentru motivele pe care le vom expune in continuare.
1. Referendumul cu privire la probleme de interes national
Art. 90 din Constitutie prevede: „Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.” Acest text stabileste competenta exclusiva a Presedintelui Romaniei in materia referendumului cu privire la probleme de interes national, chiar daca consultarea Parlamentului este obligatorie, in sensul ca ea trebuie realizata, dar Presedintele are libertatea deciziei. Numai Presedintele Romaniei are dreptul de a decide care sunt problemele de interes national si, in cadrul acestora, de a stabili, prin decret, problema ce constituie obiectul referendumului si data desfasurarii acestuia, potrivit Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului.
Acest drept exclusiv al Presedintelui Romaniei isi gaseste suportul in dispozitiile constitutionale ale art. 80 referitor la „Rolul Presedintelui”, ale art. 2 alin. (1) potrivit caruia „Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, […], precum si prin referendum”, ale art. 81 alin. (2) referitor la legitimitatea electorala egala a Presedintelui Romaniei cu legitimitatea Parlamentului si ale art. 1 alin. (4), care stabileste ca „Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale”.
Intentia autoritatii legiuitoare de a interzice organizarea de referendumuri la aceeasi data cu data desfasurarii alegerilor pentru Parlamentul European a fost exprimata de-a lungul timpului prin mai multe initiative legislative de modificare a Legii nr. 3/2000, de fiecare data Curtea Constitutionala invalidand aceasta solutie legislativa. Astfel, prin Decizia nr. 147/2007 Curtea Constitutionala, prin raportare la prevederile constitutionale ale art. 90 si ale art. 95 alin. (3) a statuat ca: „Din analiza celor doua texte constitutionale rezulta ca referendumul se poate desfasura oricand in cursul anului, daca Parlamentul a fost consultat sau a aprobat propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei. Asadar, potrivit Constitutiei, nu exista nicio alta conditie care sa interzica organizarea si desfasurarea referendumului simultan cu alegerile prezidentiale, parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori intr-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor mentionate. Ca atare, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate sa o faca (Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). In consecinta, conditiile stabilite de legiuitor pentru desfasurarea referendumului prin legea criticata adauga la prevederile Constitutiei, ceea ce determina neconstitutionalitatea acestora.
De altfel, aceste exigente extraconstitutionale cuprinse in lege impiedica organizarea oricarui referendum, in conditiile in care practic, in Romania, s-ar putea sa se desfasoare alegeri in fiecare an, ceea ce, asa cum s-a aratat, contravine art. 2 alin. (1) din Constitutie. Mai mult, in conditiile in care legea se refera la alegerile locale, fara a preciza daca este vorba de alegeri generale sau partiale, este cunoscut faptul ca acestea din urma pot avea loc in fiecare luna a anului. In consecinta, suprimarea referendumului prin obstacole stabilite de lege reprezinta un alt argument pe care se intemeiaza constatarea ca pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este neconstitutional. De asemenea, se constata ca aceste dispozitii din legea criticata pot genera blocaje constitutionale, data alegerilor devenind dependenta de data desfasurarii referendumului.”
Aceste considerente au fost reluate si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 355/2007, precum si in Decizia nr. 1218/2008.
Fata de cele de mai sus, solutia legislativa cuprinsa in art. II pct. 4 din legea dedusa controlului de constitutionalitate incalca art. 1 alin. (4), art. 2 alin. (1), art. 80, art. 81, art. 90. Totodata, norma criticata este contrara celor statuate constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale si in acest mod, contravine si art. 147 alin. (4) din Legea fundamentala referitor la efectul deciziilor Curtii Constitutionale, care sunt general obligatorii de la data publicarii in Monitorul Oficial.
2. Referendumul privind demiterea Presedintelui Romaniei
Potrivit art. 95 alin. (3) din Constitutie: „Daca propunerea de suspendare este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui”.
Asa cum rezulta din jurisprudenta constitutionala indicata la punctul anterior (Decizia nr. 147/2007 si Decizia nr. 1218/2008), acest tip de referendum se poate desfasura oricand in cursul anului, daca Parlamentul a aprobat propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, Curtea Constitutionala retinand ca in Constitutie nu exista nicio alta conditie care sa interzica organizarea si desfasurarea referendumului simultan cu alegerile prezidentiale, parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori intr-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor mentionate.
Fata de cele de mai sus, solutia legislativa cuprinsa in art. II pct. 4 din legea dedusa controlului de constitutionalitate incalca art. 2 alin. (1), art. 95 alin. (3), precum si art. 147 alin. (4) din Constitutie.
3. Referendumul privind revizuirea Constitutiei
Potrivit art. 151 alin. (3) din Constitutie: „Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire.”
Prin Decizia nr. 612/2017, Curtea Constitutionala a retinut ca: „pentru coerenta procedurii este rational ca aceeasi autoritate care initiaza organizarea referendumului sa fie si cea care stabileste data si obiectul referendumului”. Totodata, prin aceasta decizie Curtea a statuat ca: „in vederea asigurarii unui mecanism procedural complet, care sa confere eficacitate demersului legislativ de adoptare a legii de revizuire, incluzand si reglementarea etapei finale a acestuia, Parlamentul este indreptatit sa stabileasca, printr-o lege distincta, data referendumului, fixand astfel in timp momentul la care legea pe care a adoptat-o va fi supusa aprobarii populare”. Diferentierea realizata de Legea nr. 3/2000 in privinta celor trei tipuri ale referendumului in legatura cu data referendumului se raporteaza in mod direct la competenta autoritatii indreptatite sa declanseze un anume tip de referendum.
Ulterior, prin Decizia nr. 47/2018 Curtea a stabilit ca: „in virtutea rolului constitutional al fiecarei autoritati in declansarea diverselor tipuri de referendum, stabilirea datei la care acesta urmeaza sa aiba loc se face in mod diferentiat, prin acte specifice fiecarei autoritati, respectiv prin decret al Presedintelui Romaniei, in ce priveste referendumul asupra unor probleme de interes national, prin hotarare a Parlamentului, in situatia demiterii Presedintelui Romaniei, si prin lege, in cazul revizuirii Legii fundamentale”, iar „ceea ce este important, sub aspectul conformitatii procedurii organizarii si desfasurarii referendumului cu spiritul Constitutiei, este legitimitatea si forta juridica a actului prin care acesta este declansat si prin care se stabilesc aspecte definitorii, asa cum este si data la care urmeaza sa aiba loc. Esential este ca acest act sa emane de la autoritatea care are indrituirea constitutionala sa initieze fiecare tip de referendum, in conformitate cu specificul acestuia, respectiv decret al Presedintelui Romaniei, in ce priveste referendumul asupra unor probleme de interes national, hotarare a Parlamentului, in situatia demiterii Presedintelui Romaniei, si lege, in cazul revizuirii Legii fundamentale”.
Mai mult, prin art. 6 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 3/2000 este determinata data la care se organizeaza referendumul de revizuire a Constitutiei, respectiv: „Cetatenii Romaniei sunt chemati sa isi exprime vointa prin vot in cadrul referendumului national cu privire la revizuirea Constitutiei, in ultima duminica a perioadei de 30 de zile prevazuta la art. 151 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, calculata de la data adoptarii de catre Parlament a proiectului legii constitutionale, Guvernul avand obligatia de a aduce la cunostinta publica, de indata, prin mijloace de comunicare in masa, textul acestuia si data referendumului national.” Din aceasta perspectiva, apreciem ca norma dedusa controlului de constitutionalitate contravine si dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie. In plus, dat fiind faptul ca Parlamentul are competenta exclusiva de a stabili momentul adoptarii legii de revizuire a Constitutiei si este posibil ca data referendumului pentru revizuirea Legii fundamentale sa se suprapuna cu ziua de referinta stabilita pentru desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European, se adauga la textul art. 151 alin. (3) din Constitutie care nu limiteaza in niciun mod cu privire la organizarea acestui tip de referendum.
Fata de cele de mai sus, solutia legislativa cuprinsa in art. II pct. 4 din legea dedusa controlului de constitutionalitate incalca art. 1 alin. (5), art. 2 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 147 alin. (4), precum si art. 151 alin. (3) din Constitutie.
B. In ceea ce priveste organizarea referendumului local
Potrivit art. 120 alin. (1) din Constitutie: „Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.”
Consultarea cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit este un principiu care este reglementat atat prin art. 2 alin. (1) al Legii nr. 215/2001, cat si prin art. 3 alin. (3) al aceleiasi legi, conform caruia „Dispozitiile alin. (2) – ce prevede autoritatile prin intermediul carora se exercita autonomia locala (s.n.) – nu aduc atingere posibilitatii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice alta forma de participare directa a cetatenilor la treburile publice, in conditiile legii.” Legea nu prevede intelesul sintagmei „probleme locale de interes deosebit”, lasand la aprecierea fiecarei autoritati locale sfera problemelor ce pot fi supuse consultarii cetatenilor, ca o expresie a principiului autonomiei locale. Dreptul si capacitatea efectiva de a solutiona si de a gestiona, in numele si in interesul colectivitatilor locale treburile publice apartine autoritatilor administratiei publice locale. De aceea, in virtutea acestui principiu constitutional, competenta stabilirii datei referendumului local nu poate apartine decat autoritatii locale respective.
Fata de cele de mai sus, solutia legislativa cuprinsa in art. II pct. 4 din legea dedusa controlului de constitutionalitate incalca art. 1 alin. (4), art. 2 alin. (1), art. 120 alin. (1) din Constitutie.
II. Art. I pct. 11 din legea dedusa controlului de constitutionalitate incalca art. 1 alin. (5), art. 8 alin. (2), art. 16 alin. (1) din Constitutie
Potrivit art. I pct. 11 din legea criticata, art. 15 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Presedintelui Romaniei se modifica. La alin. (2) al art. 15 se mentioneaza ca „Au dreptul sa propuna cate un membru in fiecare birou electoral constituit la alegerile pentru Presedintele Romaniei urmatoarele formatiuni politice: a) partidele politice parlamentare, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale cu grup parlamentar propriu in fiecare Camera a Parlamentului; b) partidele politice care nu sunt reprezentate in Parlament, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care nu au grup parlamentar propriu in ambele Camere ale Parlamentului, aliantele politice si aliantele electorale care nu au in componenta niciun partid politic parlamentar sau organizatie a cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care propun candidati la alegerile pentru Presedintele Romaniei”.
Spre deosebire de reglementarea anterioara, care la art. 21 stabilea faptul ca „birourile electorale ale sectiilor de votare sunt alcatuite dintr-un presedinte, un loctiitor al acestuia, care sunt, de regula, juristi, precum si din cel mult 7 reprezentanti ai formatiunilor politice care au propus candidati”, noua reglementare face o distinctie intre partidele politice parlamentare, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale „cu grup parlamentar propriu in fiecare Camera a Parlamentului” si categoriile prevazute la litera b): „partide politice reprezentate in Parlament, organizatii ale minoritatilor nationale care nu au un grup parlamentar propriu in ambele Camere ale Parlamentului, aliantele electorale care nu au in componenta niciun partid politic parlamentar sau organizatie a cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care propun candidati la alegerile pentru Presedintele Romaniei”.
Astfel, categoriile prevazute de litera b) au dreptul sa propuna membri in birourile electorale doar daca au propus un candidat la alegerile pentru Presedintele Romaniei. Prin modul de formulare a celor doua litere ale art. 15 alin. (2) se creeaza un tratament diferentiat intre formatiunile politice parlamentare. Mai mult, in situatia de fata, partidele politice parlamentare care nu au un grup propriu in ambele Camere ale Parlamentului sunt excluse de la posibilitatea de a propune un membru in fiecare birou electoral constituit la alegerile pentru Presedintele Romaniei, dat fiind faptul ca litera b) face referire doar la „partidele politice care nu sunt reprezentate in Parlament” si la „organizatiile minoritatilor nationale care nu au un grup parlamentar propriu in ambele Camere ale Parlamentului”, aceasta din urma categorie avand posibilitatea de a propune membri in birourile electorale.
Potrivit art. 8 din Constitutie, pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale. Partidele politice contribuie la definirea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.
Conform art. 1 si art. 2 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, partidele politice sunt asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot, care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice, indeplinind o misiune publica garantata de Constitutie. Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri, potrivit legii.
Participarea reprezentantilor partidelor politice in componenta birourilor electorale reprezinta expresia indeplinirii uneia dintre principalele functii ale partidelor politice, cea de a contribui la formarea unor autoritati publice si de a promova pluralismul politic.
Astfel, dreptul formatiunilor politice parlamentare de a propune membri in birourile electorale prevazute de art. I pct. 11 din legea dedusa controlului de constitutionalitate nu poate fi realizat in mod diferentiat, atat timp cat toate partidele politice parlamentare au obtinut mandate de deputati sau senatori, fara incalcarea principiilor prevazute de art. 8 alin. (1) si alin. (2) din Constitutie referitoare la pluralismul si definirea si exprimarea vointei politice a cetatenilor. Prezenta reprezentantilor din toate partidele parlamentare reprezinta o garantie in plus pentru corecta desfasurare a alegerilor, indiferent de tipul acestora.
Potrivit Codului de bune practici in materie electorala elaborat de Comisia de la Venetia, la pct. II, 3.1 – care se refera la Garantii procedurale si la organizarea scrutinului de catre un organ impartial – se arata ca: „Numai transparenta, impartialitatea si independenta fata de orice manipulare politica vor asigura o buna administrare a procesului electoral, incepand cu perioada pre-electorala pana la finalizarea procesarii rezultatelor”.
La aceeasi sectiune, se arata ca la nivel central, comisia electorala ar trebui sa cuprinda: „delegatii partidelor deja reprezentate in parlament sau care au obtinut cel putin un anumit procentaj de sufragii. Partidele politice trebuie sa fie reprezentate in mod corespunzator si in comisia electorala centrala”. Astfel, in acest document de referinta nu se face trimitere la alte criterii din moment ce toate partidele politice reprezentate in Parlament au trecut pragul electoral la momentul alegerilor. In situatia de fata nu poate fi vorba nici de o egalitate „proportionala”, intrucat in cazul acesteia, partidele politice ar fi tratate in functie de numarul lor de voturi, ceea ce nu este cazul. Potrivit documentului de referinta invocat, „Celelalte comisii la nivel regional sau de circumscriptie, trebuie sa aiba o componenta similara cu cea a comisiei electorale centrale”.
In consecinta, o atare reglementare instituie o conditie discriminatorie pentru partidele politice parlamentare care au un grup parlamentar propriu doar intr-una dintre Camerele Parlamentului, fata de partidele politice parlamentare care au un grup parlamentar propriu in ambele Camere ale Parlamentului, acest criteriu nefiind unul justificat obiectiv si rational pentru aplicarea unui tratament juridic diferentiat. Astfel, aceasta conditie contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie referitor la egalitatea in drepturi, dat fiind faptul ca tratamentul diferentiat aplicat partidelor politice, persoane juridice de drept public, se reflecta intr-un tratament diferentiat aplicat reprezentantilor partidelor politice parlamentare, persoane fizice, fara o justificare obiectiva si rationala.
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala, referindu-se la dispozitiile Codului bunelor practici in materie electorala, elaborat de Comisia de la Venetia, a retinut „ca intr-adevar acest act nu are un caracter obligatoriu, insa recomandarile sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, in raport cu care statele – care se caracterizeaza ca apartinand acestui tip de regim – isi pot manifesta optiunea libera in materie electorala, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, in general, si a dreptului de a fi ales si de a alege, in special” (Decizia nr. 51/2012). Potrivit jurisprudentei Curtii, „puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta” (Decizia nr. 1/1995).
In consecinta, dispozitiile art. I pct. 11 din legea dedusa controlului de constitutionalitate care conditioneaza posibilitatea partidelor politice parlamentare de a desemna reprezentanti in birourile electorale de existenta unui grup parlamentar propriu in ambele Camere ale Parlamentului incalca art. 1 alin. (5), art. 8 alin. (2), art. 16 alin. (1) din Constitutie. Aceste considerente sunt valabile si in cazul dispozitiilor art. I pct. 12 din legea supusa controlului de constitutionalitate, cu referire la art. 16 alin. (3) care se refera la compunerea Biroului Electoral Central.
Argumentele enumerate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis si dispozitiilor art. II pct. 21 din legea supusa controlului de constitutionalitate, cu referire la art. 23 alin. (2) lit. a) si lit. b) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European si art. II pct. 22, cu referire la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/2007.
III. Art. I pct. 45 din legea dedusa controlului de constitutionalitate incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie
La art. I pct. 45 din legea dedusa controlului de constitutionalitate se modifica alin. (1) al art. 49 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, in sensul ca „Dupa deschiderea urnelor si numararea voturilor, presedintele biroului electoral al sectiei de votare va incheia un proces-verbal, in 3 exemplare, care cuprinde: a) numarul total al alegatorilor inscrisi in listele electorale, care s-au prezentat la urne (pct. a = pct. a1 + pct. a2 + pct. a3), din care: (…) a2) numarul total al alegatorilor inscrisi in listele electorale speciale, care s-au prezentat la urne;(…)”.
Mentionam ca listele electorale speciale sunt reglementate in Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European si au in vedere alegatorii neresortisanti care vor sa isi exercite dreptul de vot pentru alegerea membrilor din Romania in Parlamentul European. Potrivit art. II pct. 3 din legea criticata, la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 se prevede ca „Prin alegator neresortisant se intelege orice cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene, altul decat Romania, avand domiciliul sau resedinta in Romania, care are dreptul de a alege in Romania pentru Parlamentul European, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi.”
Fata de cele de mai sus, in lipsa vreunei circumstantieri sau a unei definitii legale a notiunii de liste electorale speciale in continutul Legii nr. 370/2004 ar insemna ca in calculul numarului de voturi necesar pentru a declara candidatul ales ca Presedinte al Romaniei, in conditiile art. 81 alin. (2) din Constitutie sa intre si cetatenii altor state membre ale Uniunii Europene.
In aceste conditii, neclaritatea dispozitiei este una contrara art. 1 alin. (5) din Constitutie in dimensiunea sa referitoare la calitatea legii, asa cum aceasta a fost dezvoltata in jurisprudenta Curtii Constitutionale. Argumentele prezentate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis si art. I pct. 50 din legea dedusa controlului de constitutionalitate, cu referire la art. 50 alin. (14) lit. a2), care face referire la listele speciale.
IV. Art. I pct. 50 din legea dedusa controlului de constitutionalitate incalca art. 2 alin. (1), art. 1 alin. (3) si alin. (5) din Constitutie
Potrivit acestui punct – care completeaza art. 50 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, conform alin. (14) nou introdus: la lit. b) se prevede – numarul buletinelor de vot primite (lit. b) trebuie sa fie mai mare sau egal cu suma dintre numarul buletinelor de vot primite (lit. b), numarul voturilor valabil exprimate (lit. d) si numarul voturilor nule (lit. e): „pct. b > / = pct. b + pct. d + pct. e”.
In primul rand, o atare formula de calcul este inaplicabila logic, intrucat numarul total al buletinelor de vot primite va fi mereu mai mic decat acelasi numar la care se adauga numarul voturilor valabil exprimate si cel al voturilor nule. Apreciem ca formula de calcul, redactata in mod gresit dintr-o eroare materiala de catre legiuitor, la alin. (14) lit. b) trebuia sa fie cea in care numarul total de buletine de vot primite sa fie egal cu suma dintre numarul buletinelor neintrebuintate, numarul voturilor valabil exprimate si numarul voturilor nule. Doar in acest fel se garanteaza desfasurarea corecta a unui scrutin si faptul ca in respectiva sectie de votare nu au existat fraude electorale.
In aceste conditii, neclaritatea normei este una contrara art. 1 alin. (5) din Constitutie in componenta sa referitoare la calitatea legii, asa cum exigentele acestui text constitutional au fost dezvoltate in jurisprudenta Curtii Constitutionale, intrucat norma devine una imposibil de aplicat de catre birourile electorale.
In al doilea rand, numarul total de buletine de vot primite nu poate fi mai mare decat suma celor trei componente (numarul buletinelor neintrebuintate, numarul voturilor valabil exprimate si numarul voturilor nule), ci acesta trebuie sa fie egal cu suma amintita. A reglementa o atare situatie prin lege, conduce implicit la acceptarea posibilitatii si justificarii printr-o lege organica a lipsei unor buletine de vot, caz in care rezultatele din respectiva sectie de votare vor fi validate la finalul scrutinului.
O atare reglementare contravine chiar principiului statului de drept si democratic, prevazut de art. 1 alin. (3) din Constitutie. In plus, reglementarea este contrara si Codului de bune practici in materie electorala, elaborat de Comisia de la Venetia, care la pct. I, Sectiunea 3 referitoare la sufragiul liber, subsectiunea „Libertatea alegatorilor de a-si exprima vointa si lupta de combatere a fraudei electorale”, 3.2 vii) mentioneaza ca „cel putin doua criterii trebuie aplicate la evaluarea veridicitatii rezultatelor votarii: numarul alegatorilor care s-au prezentat la urnele de vot si numarul buletinelor de vot introduse in urnele de votare”. Or, prin reglementarea posibilitatii ca la finalul scrutinului, numarul participantilor sa fie mai mare decat numarul total al voturilor exprimate (pozitive, negative sau nule) se elimina chiar o garantie a bunei desfasurari a alegerilor, aspect contrar art. 1 alin. (3) si alin. (5), precum si art. 2 alin. (1) din Legea fundamentala.
In al treilea rand, la acelasi articol 50 alin. (14), din formula de calcul al numarului total al alegatorilor inscrisi in listele electorale care s-au prezentat la urne este omisa componenta ce priveste alegatorii inscrisi in extrasele din listele electorale care au votat prin intermediul urnei speciale (a4), aspect ce intra in contradictie cu subcomponentele enumerate la lit. a) a alin. (1⁴) si cu dispozitiile referitoare la faptul ca, in conditiile legii, unii cetateni pot vota prin intermediul urnei speciale. Apreciem astfel ca aceasta omisiune a legiuitorului in formula de calcul a numarului total al alegatorilor inscrisi in listele electorale lipseste norma de claritate, contrar art. 1 alin. (5) din Constitutie, in componenta sa referitoare la calitatea legii.
Toate argumentele de mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis si art. II pct. 50 din legea supusa controlului de constitutionalitate, cu referire la art. 50 alin. (5) lit. a) si b) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European.
In considerarea argumentelor expuse, va solicit sa admiteti sesizarea de neconstitutionalitate si sa constatati ca dispozitiile prezentate din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative in materie electorala sunt neconstitutionale.
