Legatura derutanta dintre poluarea aerului si sinucideri

Cum ii impiedici pe oameni sa se sinucida? Nu exista raspunsuri usoare, dar un lucru este clar: sinuciderea este o problema majora de sanatate publica. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), peste 700.000 de persoane se sinucid in fiecare an in intreaga lume.

In fiecare an, la 10 septembrie 2023, OMS marcheaza Ziua mondiala de prevenire a sinuciderii, cu scopul de a atrage atentia asupra amplorii numarului de decese si a cauzelor acestora, potrivit BBC.

Oamenii din SUA ar putea fi deosebit de tulburati sa afle ca sinuciderile din aceasta tara au crescut cu aproximativ 40% in ultimele doua decenii. Anul trecut, aproape 50.000 de persoane din SUA si-au luat viata – un deces la fiecare 11 minute -, iar natiunea are acum una dintre cele mai ridicate rate dintre tarile bogate si dezvoltate. Pentru comparatie, rata sinuciderilor din Marea Britanie este cu aproximativ 25% mai mica decat cea din SUA.

Prevenirea acestor decese este o problema complexa si nu exista gloante de argint. Cu toate acestea, cercetarile din ultimii ani au sugerat ca exista interventii pe care politicienii si responsabilii din domeniul sanatatii publice le pot face – si acestea se extind dincolo de raspunsurile stabilite, cum ar fi investitia in furnizarea de servicii de sanatate mintala sau reducerea singuratatii.

De exemplu, in 2018, cercetatorii au relatat cum Danemarca a reusit sa isi reduca semnificativ rata sinuciderilor prin restrictionarea accesului la cele mai periculoase mijloace de sinucidere, precum si prin infiintarea unor clinici specifice de prevenire a sinuciderilor pentru persoanele cu inclinatii suicidare.

Acum, apare o noua frontiera de cercetare cu potential preventiv care, la inceput, ar putea parea fara legatura: imbunatatirea calitatii aerului. In ultimii ani, diverse studii au identificat asocieri intre nivelurile ridicate de poluare a aerului si riscul de suicid. Ce ar trebui sa intelegem din aceste dovezi?

Ce arata cercetarile?

In 2021, Seulkee Heo si colegii de la Universitatea Yale au analizat 18 studii care au explorat asocierea dintre poluarea aerului si sinucidere. Ei au gasit asocieri semnificative cu un risc crescut de sinucidere la prezenta particulelor – cele emise de arzatoarele de lemne, incendiile de padure sau praful din constructii – precum si pentru gazele dioxid de sulf si dioxid de azot emise de instalatiile industriale, arderea combustibililor fosili si unele vehicule.

Acest lucru este in concordanta cu o analiza a cercetarilor din 2019 condusa de Isobel Braithwaite de la University College, Londra. Analizand date din diverse studii, Braithwaite si colegii sai au constatat ca, atunci cand nivelurile de particule sunt ridicate, riscul de sinucidere pare sa fie considerabil mai mare pe o perioada de trei zile. Analiza a sustinut, de asemenea, ipoteza conform careia expunerea pe termen lung la poluarea atmosferica poate creste probabilitatea de depresie.

O serie de studii au fost efectuate in Europa si Asia, dar o analiza recenta a datelor din SUA, publicata de Biroul National de Cercetare Economica din Cambridge, Massachusetts, a constatat ca, atunci cand in orasele americane particulele au crescut cu un microgram pe metru cub, ratele zilnice de sinucidere au crescut cu pana la 0,5%.

Care ar putea fi mecanismul biologic?

Nu se stie cu certitudine, dar cercetatorii au banuieli. Poluarea aerului care intra in plamani poate inhiba fluxul de oxigen in fluxul sanguin si apoi in creier. Alte studii care nu au legatura cu sinuciderea au aratat ca acest lucru poate duce la tulburari cognitive, printre alte efecte.

In cazul riscului de sinucidere, cercetatorii suspecteaza ca poluarea poate duce la inflamarea creierului, la deficite de serotonina si la perturbarea cailor de raspuns la stres, ceea ce poate, la randul sau, sa faca mai probabile comportamentele depresive si impulsivitatea. Prin urmare, este posibil ca aerul poluat sa afecteze modul in care gandesc oamenii: conducand la un fel de „ceata cerebrala” care ar putea incuraja ideile suicidare fara ca acestia sa-si dea seama.

Care sunt avertismentele de luat in calcul?

Studiile analizate de echipele de la Yale si UCL au evidentiat asocierile – comparand statisticile – mai degraba decat sa desluseasca pe deplin mecanismele si factorii care ar putea face ca poluarea sa afecteze creierul.

Ca in cazul oricarei cercetari care examineaza corelatii, ar putea exista si alte influente de mediu in joc. De exemplu, in analiza lor, Heo si colegii sai au analizat, de asemenea, studiile care au gasit o corelatie intre sinucidere si temperatura ridicata, constatand ca exista, de asemenea, o asociere semnificativa intre zilele calduroase si cresterea ratei de sinucidere. Toate celelalte fiind egale, o crestere de 7C a temperaturii duce la o rata de sinucidere cu 9% mai mare, explica coautorul Michelle Bell de la Yale. „O crestere mai mare a caldurii ar avea un risc mai mare”, spune ea.

In timp ce multe dintre studiile care au investigat poluarea aerului au luat in considerare posibilele efecte ale zilelor mai calduroase, vor exista intotdeauna provocari atunci cand se incearca sa se faca distinctia intre cele doua, deoarece acestea sunt strans legate. Temperaturile mai ridicate pot duce la varfuri ale poluarii aerului, scriu Heo si colegii, iar oamenii pot fi mai predispusi sa respire poluarea aerului in zilele calduroase pentru ca deschid ferestrele.

O alta zona de incertitudine in stiinta este daca poluarea aerului are efecte diferite pentru ideile suicidare intre barbati si femei. (Totusi, ceea ce stim este ca sinuciderea afecteaza in mod disproportionat barbatii. In SUA, aproximativ 80% din sinuciderile de anul trecut au fost de sex masculin).

Nu este poluarea aerului deja o veste proasta pentru sanatatea publica?

Respiratia arului poluat este rea pentru noi in multe alte moduri – acest lucru este evident.

Saptamana aceasta a fost marcata si de Ziua internationala a aerului curat pentru un cer albastru, la 7 septembrie, condusa de Organizatia Natiunilor Unite. Organizatorii acesteia evidentiaza riscurile pentru sanatate ale poluarii aerului, subliniind ca „particulele mici si invizibile de poluare patrund adanc in plamanii, in sange si in corpurile noastre… si sunt responsabile de aproximativ o treime din decesele cauzate de accidente vasculare cerebrale, boli respiratorii cronice si cancer pulmonar, precum si de un sfert din decesele cauzate de atac de cord”.

Asadar, cum ne-ar putea ajuta aceste noi cunostinte sa prevenim sinuciderea?

Experienta trecuta, din Danemarca si din alte tari, arata ca reducerea cu succes a ratei sinuciderilor necesita interventii multiple, la nivel local si national. Poluarea aerului creste probabilitatea de sinucidere cu cateva puncte procentuale, dar eliminarea acesteia nu va rezolva problema.

Cu toate acestea, daca legatura cu sinuciderea este confirmata si elaborata de mai multe cercetari, aceasta ar oferi cu atat mai multe motive pentru avertismente publice si campanii de constientizare atunci cand aerul este puternic poluat, spun Heo si colegii sai. Odata cu schimbarile climatice, avertizeaza ei, desertificarea, seceta si incendiile de padure devin mai probabile, toate acestea fiind cunoscute ca fiind factori de crestere a poluarii aerului. Aceste probleme vor fi destul de grave, iar daca luam in considerare si riscul suplimentar de sinucidere a oamenilor, atunci abordarea lor va necesita o urgenta suplimentara.