Lege promulgata de Iohannis, afurisita de Patriarhia Romana: „Un atentat asupra inocentei copiilor, indoctrinare sexuala”

Patriarhia Romana a emis, luni, un comunicat de presa foarte dur fata de intrarea in vigoare a legii care prevede obligativitatea ca in unitatile scolare sa fie organizate, cel putin o data pe semestru, programe de educatie pentru viata si pentru sanatate, inclusiv educatie sexuala pentru copii.

Legea a fost promulgata de presedintele Klaus Iohannis la data de 3 aprilie.

„Consideram ca incadrarea in mod obligatoriu a elevilor in programe de educatie sexuala reprezinta un atentat asupra inocentei copiilor, impiedicand dezvoltarea lor fireasca si marcandu-i pe acestia pentru intreaga viata”, sustine Patriarhia. Patriarhia mai sustine ca astfel de programe reprezinta de faot „indoctrinare sexuala”.

Comunicatul integral al Patriarhiei:

Legea nr. 45/3 aprilie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 287/6 aprilie 2020, care modifica si completeaza Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevede obligativitatea organizarii in scoli, cel putin semestrial, a unor programe pentru viata si sanatate, inclusiv educatie sexuala pentru copii, desi Patriarhia Romana a sustinut caracterul optional in scoli al orelor de educatie pentru viata, iar programele scolare corelate acestora sa fie elaborate potrivit valorilor morale.

In acest sens, inca din ziua de 13 martie 2020, Patriarhia Romana a transmis adrese cu privire la Propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, catre Presedintele Romaniei, Primul-ministru si Ministrul Educatiei si Cercetarii, cu argumentele de mai jos.

Constitutia Romaniei prevede: „parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine” (art. 29, alin. 6); de asemenea, „libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nicio forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale” (art. 29, alin. 1); asadar, nu exista niciun temei obiectiv pentru ca Statul sa impuna un model ideologic in educatia copiilor, peste acordul si convingerile parintilor.

Totodata, in Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului se arata: „parintii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei care urmeaza sa fie data copiilor lor” (art. 51, alin. 2).

Conform Legii educatiei nationale nr. 1/2011, „educatia si formarea profesionala a copiilor, a tinerilor si a adultilor au ca finalitate principala formarea competentelor, intelese ca ansamblu multifunctional si transferabil de cunostinte, deprinderi/abilitati si aptitudini, necesare pentru implinirea si dezvoltarea personala, prin realizarea propriilor obiective in viata, conform intereselor si aspiratiilor fiecaruia si dorintei de a invata pe tot parcursul vietii” (art. 4); asadar, finalitatea nu este conectarea mintii elevilor la ideologii invariabil nocive, fapt probat constant in istoria contemporana a umanitatii.

Potrivit art. 65, alin. 4 si 5 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, „Planurile-cadru si programele scolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregatire obligatorii din invatamantul preuniversitar sunt elaborate de catre institutiile si organismele abilitate ale Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si se aproba prin ordin al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului. Curriculumul la decizia scolii se constituie atat din pachete disciplinare optionale ofertate la nivel national, regional si local, cat si din pachete disciplinare optionale ofertate la nivelul unitatii de invatamant. Consiliul de administratie al unitatii de invatamant, in urma consultarii elevilor, parintilor si pe baza resurselor disponibile, stabileste curriculumul la decizia scolii.” Asadar, Planurile-cadru si programele scolare sunt elaborate de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, nu prin lege adoptata de Parlamentul Romaniei.

In planul curriculumului scolar formal, responsabilitatile educationale nu pot fi atribuite decat personalului didactic, certificat in acest sens.

Consideram ca incadrarea in mod obligatoriu a elevilor in programe de educatie sexuala reprezinta un atentat asupra inocentei copiilor, impiedicand dezvoltarea lor fireasca si marcandu-i pe acestia pentru intreaga viata. In acest sens, mai multe studii realizate in diferite tari au demonstrat ca o astfel de abordare a educatiei copiilor a avut ca urmare inceperea vietii sexuale mai devreme, cu implicatiile de rigoare, fara vreo imbunatatire in plan social. Spre exemplu, analiza intitulata Re-examinarea dovezilor: Educatia sexuala completa in scoli in Statele Unite ale Americii, realizata in anul 2019, de Institutul pentru Cercetare si Evaluare, din Statele Unite ale Americii, organizatie independenta cu peste 25 de ani de experienta in evaluarea programelor de acest tip, arata ca programele de educatie sexuala in scolile publice nu sunt eficiente, iar unele au dus chiar la cresterea ratei sarcinilor la adolescenta, la reducerea varstei debutului sexual, precum si la comportamente sexuale riscante.

Concluzia cercetarii este ca astfel de programe sunt mai degraba „de indoctrinare sexuala” decat „de educatie”.

In unele state ale Uniunii Europene, educatia sexuala este organizata in cadrul altor discipline scolare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania), iar in altele, ca disciplina distincta, neavand caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia).

In Romania, studierea temelor specifice educatiei pentru viata si sanatate se realizeaza in cadrul disciplinei scolare obligatorii Consiliere si dezvoltare personala, careia i se aloca deja o ora/saptamana in Planul-cadru pentru invatamantul gimnazial. De asemenea, in sistemul public de invatamant romanesc exista deja discipline optionale, ofertate la nivel national, care abordeaza aspecte privind educatia pentru viata: Educatie pentru sanatate; Pregatiti pentru viata. Educatie pentru viata si comunitate; Adolescenta si autocunoastere; Mai intai caracterul.

In tara noastra, numeroase si reprezentative asociatii din societatea civila si-au exprimat ingrijorarea fata de efectele educatiei sexuale asupra copiilor. Aceste asociatii si-au prezentat pozitia in mod public si au propus solutii alternative, in care accentul cade pe educatia pentru familie. Consideram ca pregatirea pentru viata intima si de familie trebuie sa fie lasata in primul rand in sarcina familiei care poate aprecia corect si obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual si emotional al copilului.

Constienti fiind de importanta educatiei tinerilor pentru a raspunde provocarilor societatii actuale, consideram ca identitatea si viata persoanei umane nu se epuizeaza intr-o realitate exclusiv biologica sau socio-culturala. Viata are si o dimensiune spirituala, ignorata in societatea contemporana secularizata, care a pierdut sensul sacru al vietii umane. Biserica a acordat dintotdeauna o importanta deosebita cresterii spirituale a omului, care este chemat la viata vesnica in iubirea lui Dumnezeu. De aceea, este relevanta si valorificarea specificului formativ al educatiei religioase, care contribuie la cultivarea unei constiinte vii si marturisitoare a valorii eterne a persoanei umane, la promovarea demnitatii acesteia in familie si in societate si la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate si de orientare.