Liiceanu, reactie la uriasa amenda primita de Humanitas: „Nu mai ramane decat sa ne cerem scuze ca existam/ 42% dintre romani sunt analfabeti functional, iar 11 milioane (peste 55% din populatia tarii) nu au citit nici macar o carte in ultimul an”

Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas, a avut o reactie dura in fata Consiliul Concurentei in legatura cu amenda record de 400.000 de euro pe care au primi-o librariile Carturesti, parte a grupului Humanitas.

Humanitas, Carturesti si alte edituri si librarii mari au fost amendate in total cu aproape 6 milioane de lei (1,2 milioane euro), de catre Consiliul Concurentei, in urma unei reclamatii facute asociatia care a detinut platforma romaneasca Bookster. Intr-un comunicat de presa, Consiliul Concurentei a anuntat miercuri ca a sanctionat sase companii active pe piata furnizarii de carte, precum si Asociatia Editorilor din Romania (AER), cu amenzi in valoare totala de 5,967 milioane lei pentru „participarea la o intelegere anticoncurentiala”.

Iata ce le-a spus Liiceanu celor de la Consiliul Concurentei:

„Stimate domnule Presedinte al Consiliului Concurentei, stimate doamne consilieri, stimati domni consilieri,

Va marturisesc ca in prima clipa am fost profund afectat de faptul ca Grupul Humanitas (Humanitas Clasic, Humanitas Fiction si Librariile Humanitas) a devenit obiectul unei investigatii a Consiliului pe care-l reprezentati. Insa, in pasul al doilea, mi-am spus ca in fiecare lucru care ti se intampla trebuie sa vezi si partea lui buna. Ba chiar, uneori, numai partea buna.

Am sa-ncep prin a va povesti o anecdota legata de Noica. Ma uimeste sa descopar continuu cate dintre lectiile lui ma ajung din urma si nu mai contenesc sa ma mir cata intelepciune a pus omul acesta in joc pentru a iesi din incercari ale vietii care, in cateva randuri, au parut ca-l vor strivi definitiv. Acum insa e vorba doar de o anecdota.

Candva, la inceputul anilor ’80, Noica a depus cerere de pasaport pentru un sejur in Grecia. Si, la Paltinis fiind, ne-a spus celor cativa din jurul lui: „Dragii mei, m-am gandit ca in vara asta sa fac un salt la Atena. Sigur, nu ma astept ca voi primi viza. Dar mi-am zis asa: Daca o primesc, voi putea vedea cerul sub care au gandit Platon si Aristotel. Daca nu o primesc, voi putea sa lucrez mai departe linistit la cartea despre «logica lui Hermes» pe care tocmai am inceput-o. Asadar, oricum va fi, va fi bine.” Si a fost bine. Noica a continuat, fara intrerupere, lucrul la carte.

Acest mod de a gandi trimite la un soi de transmutare alchimica a raului in bine. Trebuie, in tot ce traiesti, sa descoperi aurul vietii, nu metalul de rand si nu zgura ei. Candva l-am auzit spunand ca, pana la urma, cei sase ani de temnita intre 1959 si 1964 (din cei 25 la care a fost initial condamnat) au fost, in viata lui, „o binefacere”, un popas de reculegere pe drumul vietii, o adunare in sine in vederea limpezirii privirii pentru ceea ce fusese viata lui si pentru ce va mai fi.

Mi-am zis sa folosesc si eu aceasta tehnica a eludarii raului si, pornind de la investigatia declansata de dumneavoastra, care, in ce ne priveste, s-a soldat, dupa prima strigare, cu halucinanta amenda de 400.000 de euro! (pentru o editura din Romania asta e o lovitura mortala), sa stravad binele ascuns in ea. Ce prilej minunat, mi-am zis, ca, iata, dupa 34 de ani de cand s-a nascut Humanitas, sa fiu obligat sa fac bilantul acestor ani traiti intr-un iures fara oprire. Si-l voi face in fata dumneavoastra, multumindu-va ca ma ajutati sa ma opresc o clipa din gafaiala vietii.

„Am preschimbat aceasta gropa de gunoi intr-un palat”
Treizeci si patru de ani, doamnelor si domnilor, dedicati cartii! Am preluat, la 1 februarie 1990, sub numele Editura Politica, groapa de gunoi Glina a ideologiei comuniste, locul in care se publicau „documentele partidelor comuniste fratesti” si, din 1965, operele lui Nicolae Ceausescu. Evident, nu le citea nimeni, erau doar hartie batjocorita, parada a cinismului si a bunului plac. Am preschimbat aceasta gropa de gunoi intr-un palat.

Mi-am revarsat biblioteca peste tara si am oferit conationalilor mei, lihniti spiritual, marile carti ale culturii umaniste interzise vreme de patru decenii. Am privatizat editura care tinuse de Sectia de Ideologie a Comitetului Central al PCR si mi-am propus ca, in noua firma ce urma sa functioneze pe o piata libera, sa practic legalismul, sa respect cu rigoarea ultima litera legii, sa conduc o institutie culturala privata in care sa nu existe coruptie, salarii platite in plic, spaga, aranjamente cu puterea si alte delicatese care faceau parte din mentalul economic al tranzitiei care incepuse. Am creat incet-incet o echipa editoriala de top, am apelat la o firma de consultanta financiara, fiscala si de audit care sa ne verifice an de an intreaga activitate economic-financiara.

Am editat in acesti 34 de ani 4.538 de titluri intr-un total de 32.646.000 exemplare (imaginati-va ca aceste exemplare, puse unul langa altul, ar reprezenta o banderola intinsa pe 6600 kilometri de sosea) din toate domeniile stiintelor umaniste, literaturii universale si autohtone, zeci de colectii. Cea mai cutremuratoare imi pare colectia de memorii scrise de cei care au trait comunismul, cea mai innoitoare, colectia de istorie, iar cea mai solida, colectia de stiinta care acopera cam tot spectrul cunoasterii de la fizica si biologie pana la neurostiinte. Si multe altele. In cateva cazuri am reusit sa cream cele mai frumoase editii ale marilor autori ai culturii universale. Editia Eseurilor lui Montaigne in romana, de pilda, se pare ca a depasit in frumusete editiile franceze. In portofoliul Humanitas se afla mari prozatori, poeti, filozofi, politiologi, istorici, arheologi, hermeneuti ai religiei, ai artei din tara si din strainatate. Am fost numiti de partenerii straini „Gallimard”-ul Romaniei.

Pentru acest bilant pe care mi l-ati prilejuit cu ocazia investigatiei dumneavoastra nu pot decat sa va multumesc. Mi-ati oferit, la pretul de 400.000 de euro, prilejul sa-mi sfarsesc cursa vietii impacat cu mine. Nu e putin lucru. M-ati facut sa aflu ca nu am trait degeaba.

Stimate doamne consilieri, stimati domni consilieri,

Pentru ce a facut si a insemnat Humanitas in cei 34 de ani de existenta n-am asteptat nicio distinctie. Locul I acordat prin votul publicului, primit an de an din 1997 pana astazi la Targul de Carte «Gaudeamus», a insemnat mai mult decat orice premiu. N-am asteptat, asadar, in tot acest rastimp recompense de la nicio institutie a statului roman. Dar, sincer sa fiu, nici nu am crezut ca daruirea noastra pentru cultura romana se va solda cu o amenda de, iata, aproape 400.000 de euro. As fi fost oricand capabil de a recunoaste ca Humanitas a gresit. Dar n-am reusit sa aflu cu ce anume ne-am facut vinovati. De ce ne-am aflat in fata judecatii dumneavoastra, doamnelor si domnilor consilieri de la Consiliul Concurentei?”.

Liiceanu a avut si o reactie actualizata, publicata in hotnews.ro:

„Am citit zilele trecute decizia pe care ati luat-o la capatul investigatiei dumneavoastra, la aproape doua luni dupa ce v-ati intalnit cu lumea editoriala incriminata pentru comportament neconcurential. Amenda initiala de 400.000 de euro preconizata pentru Humanitas in acel moment a fost injumatatita. Cum trebuie comentat acest deznodamant?

Piata de carte din Romania este cea mai modesta din intreaga Europa, iar Romania, in ciuda sloganului „Romania educata” pentru care l-am votat pe Klaus Johannis, cea mai needucata tara din UE.

Sincer sa fiu, din partea institutiilor statului asteptam investitii in carte si cultura, nu amenzi exterminatoare. Ati amendat, fara nici o dovada concludenta si fara sa tineti cont de ceea ce ati auzit de la noi, mari lanturi de librarii si importante edituri. S-ar putea ca amenda globala de circa 1,2 milioane de euro data sistemului de carte de la noi sa puna la pamant „o industrie” care, oricum – intr-o tara in care 42% dintre romani sunt analfabeti functional, iar 11 milioane (peste 55% din populatia tarii) nu au citit nici macar o carte in ultimul an – se tara din greu. Acesta sa fie oare rostul pe lume al unei institutii al carei scop e sa vegheze la echilibrul variilor piete ce alcatuiesc economia tarii?

Decizia dumneavoastra ne obliga, pentru a putea sa ne platim amenda si sa functionam in continuare, sa apelam la singurele surse de venit pe care le avem: vanzarea cartilor pe care le producem. Ne obligati, altfel spus, sa marim pretul cartilor. Ceea ce ar insemna, la urma urmelor, ca dumneavoastra ati amendat firavul public de cititori pe care il mai are Romania. Si cartea in general. Nu mai ramane decat sa ne cerem scuze ca existam”.