Luna ar putea fi cu „40 de milioane de ani mai batrana” decat se credea pana acum, spun cercetatorii

A stralucit peste dinozauri, i-a inspirat pe cei mai mari poeti si a fost explorata de astronauti curajosi. Dar momentul in care a aparut Luna a ramas o chestiune care starneste dezbatere intre experti. Acum, cercetatorii spun ca au raspunsul, dezvaluind ca satelitul Pamantului este cu 40 de milioane de ani mai vechi decat se credea pana acum, transmite The Guardian.

Oamenii de stiinta au facut aceasta descoperire studiind cristalele din praful lunar adus in 1972 in cadrul misiunii Apollo 17 – ultima data cand astronautii au pus piciorul pe Luna.

„Este uimitor sa poti avea dovada ca piatra pe care o tii in mana este cea mai veche bucata de Luna pe care am gasit-o pana acum. Este un punct de ancorare pentru atat de multe intrebari despre Pamant. Atunci cand stii cat de vechi este ceva, poti intelege mai bine ce s-a intamplat cu acel ceva in istoria sa”, a declarat Dr. Jennika Greer de la Universitatea din Glasgow, autorul principal al studiului.

La aproximativ 100 de milioane de ani dupa formarea sistemului solar, cand planetele erau deja formate, se crede ca un corp de marimea lui Marte a lovit Pamantul, proiectand o masa mare de material care a devenit in cele din urma Luna. Energia implicata in impact a facut ca suprafata sa sa fie initial topita, dar pe masura ce oceanul de magma lunara s-a racit, materialul s-a solidificat.

In mod esential, se crede ca cristalele analizate in cadrul studiului s-au format in timpul acestui proces de racire, ceea ce inseamna ca compozitia lor le ofera cercetatorilor sansa de a le cerceta varsta si, prin urmare, varsta Lunii insasi.

Cu toate acestea, stabilirea unor astfel de momente a fost dificila. Unele lucrari efectuate pe materiale lunare, impreuna cu modelarea, au sugerat ca Luna are o vechime de aproximativ 4,42 miliarde de ani, dar cercetarile recente asupra cristalelor au sugerat ca ar putea fi chiar mai veche.

Acum, cercetatorii spun ca noile tehnici analitice par sa confirme ca cristalele s-au format mai demult.

Abordarea, cunoscuta sub numele de tomografie cu sonda atomica, implica utilizarea unui laser pentru a evapora atomii din cristale care au fost ascutite pana la un „varf nano” foarte fin. Masa acestor atomi poate fi apoi detectata si poate fi masurata proportia diferitelor tipuri de atomi de uraniu si de plumb – cunoscuti sub numele de izotopi. Deoarece uraniul se transforma in plumb in timp prin dezintegrare radioactiva, aceasta proportie poate pune in evidenta vechimea cristalelor.

Echipa a scris in revista Geochemical Perspectives Letters ca cristalele si, prin urmare, satelitul , par sa aiba o vechime de cel putin 4,46 miliarde de ani.

„Aceasta varsta impinge inapoi varsta primei cruste lunare conservate cu ∼40 milioane de ani si ofera o varsta minima de formare a Lunii in termen de 110 [milioane de ani] dupa formarea sistemului solar”, scrie echipa.

Acestia sugereaza ca esantioanele de astfel de cristale care dau nastere la concluzia unei varste mai tinere ar putea fi datorate pierderii plumbului din material dupa cristalizare, distorsionand datarea rezultata.

Dr. Romain Tartese de la Universitatea din Manchester, care nu a fost implicat in cercetare, a salutat studiul.

„Acest lucru indica faptul ca Luna are cel putin 4,46 [miliarde de ani], ceea ce contrazice unele dintre propunerile recente privind o formare tanara a Lunii”, a spus el.

Dezvaluirea, a adaugat el, sugereaza ca impactul gigantic cu Pamantul din care s-a format Luna a avut loc probabil cu cateva zeci de milioane de ani inainte de acest moment.

Cu toate acestea, Tartese a precizat ca studiul presupune ca descoperirile din probele de pe Apollo se aplica intregii Luni, ceea ce s-ar putea sa nu fie cazul.

„Acest lucru subliniaza importanta aducerii de noi esantioane din diferite regiuni ale Lunii prin intermediul misiunilor viitoare”, a spus el.