Marius Oprea, mesaj disperat: „Sunt somer la 55 de ani. Salariul era principala sursa de venit”
Istoricul Marius Oprea, fost director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICMMER), anunta ca a devenit somer si ca nu mai are niciun venit.
„De o saptamina sint deci somer – chiar daca nu ‘pe hirtie’, unde figurez in continuare ca angajat la ‘Observator cultural’, prin bunavointa prietenilor mei de acolo. Dar de fapt, prin imposibilitatea de a-mi continua proiectele si menirea intr-un cadru institutional, ca sa nu mai vorbesc de brusca lipsire de venituri (sa nu va inchipuiti ca erau mari, dar pentru mine salariul de ceretator, cu 30 de ani vechime si doctorat, de 3.600 de lei ”in mina” era principala sursa de venit). Caci asta sint de fapt, un somer fara drept la ajutor de somaj”, anunta Marius Oprea pe Facebook.
Postarea integrala:
Sint somer la 55 de ani
Am 55 de ani si s-ar spune ca, daca e sa ne luam dupa statisticile mondiale cele mai otimiste, as mai avea o treime de viata in fata. Cu toate acestea, de o saptamina incoace m-am simtit aproape la capatul ei. Redus la tacere, la a trai doar vegetind, intr-un prezent lipsit de perspectiva – chiar si de aceea de a putea descrie starea contradictorie in care ma aflu. Pina acum, cind indraznesc sa o fac, pentru a ma elibera de o povara.
In anii mei de maturitate, mi-am aplecat preocuparile si energia asupra victimelor comunismului din Romania, asupra tortionarilor lor si, mai ales, am indraznit sa merg pina acolo incit sa fac un pas inainte, trecind la aducerea la lumina a osemintelor celor ingropati fara cruce, dupa ce au fost ucisi sau au murit in temnita. In acest scop, am reusit, in 2005, sa infiintez o institutie specializata, si anume Insitututul de Investigare a Crimelor Comunismului, in subordinea primului ministru. L-am condus pina in 2010, cind am fost eliberat din functie ”din motive politice”.
Am fost reincadrat la institutul pe care il creasem in 2012 si pina acum o saptamina am lucrat acolo, ca ”detasat in interes de serviciu”. Vreme de sapte ani, nu mi s-a scos la concurs postul in care am fost incadrat in toti acesti ani. Iar acum, in conditiile in care detasarile ”de la privat la stat” au fost sistate, am fost automat scos din IICCMER.
De o saptamina, sint deci somer – chiar daca nu ”pe hirtie”, unde figurez in continuare ca angajat la ”Observator cultural”, prin bunavointa prietenilor mei de acolo. Dar de fapt, prin imposibilitatea de a-mi continua proiectele si menirea intr-un cadru institutional, ca sa nu mai vorbesc de brusca lipsire de venituri (sa nu va inchipuiti ca erau mari, dar pentru mine salariul de ceretator, cu 30 de ani vechime si doctorat, de 3.600 de lei ”in mina” era principala sursa de venit). Caci asta sint de fapt, un somer fara drept la ajutor de somaj.
Ma doare mai putin pierderea unui salariu, decit lipsa unei perspective de a-mi continua munca, asa cum am facut-o pina acum. Am inteles de la noua conducere a Insitutului, cu care m-am intilnit astazi, ca nu se preconizeaza, cel putin in viitorul apropiat, sa mi se scoata vreun post la concurs. Ar fi fost prea frumos ca sa faca acum domnisoara Toader, care ma vedea la fata pentru prima oara, ceea ce nu s-a facut inainte – si anume, sa pot da concurs, legal, pe postul pe care l-am ocupat sapte ani. Ani in care, daca e sa dau crezare ecourilor din presa si oamenilor care inca ma mai opresc pe strada sa ma felicite, sau sa-mi multumeasca, mi-am facut datoria si mi-am implinit totodata destinul, dupa toate puterile mele.
Am ramas deci la 55 de ani somer, cu o mare de promisiuni si cu o singura certitudine: in Romania, nu conteaza ceea ce faci. Sau nu in fata oamenilor care au pinea si cutitul in mina. Sint linistit insa ca a contat si conteaza in fata lui Dumnezeu. Si ce am facut si voi face eu, si ce au facut si fac ei.
