„Mi-a fost greata de cata frica vedeam peste tot”. Stefan Mandachi raspunde minciunilor pesediste. Cine este cu adevarat Stefan Mandachi
Stefan Mandachi isi prezinta trecutul si afacerile, intr-o postare pe blogul sau, dupa valul de intoxicari si dezinfirmari lansate de propaganda PSD. Una dintre cele mai cunoscute minciuni este cea difuzata de deputatul PSD Aida Caruceru, care a prezentat o imagine cu un tanar barbos alaturi de presedintele Iohannis, sustinand ca acesta este Mandachi.
„Sunt uimit sa constat ca in Romania, un act de curaj autentic este suspectat din start ca fiind o conspiratie. Am locuit in America. Acolo nu avea nimeni grija sa conteste o actiune civica atat de sincera, simpla si directa a unui antreprenor. Sunt un contribuabil imens la statul Roman, nu am dreptul sa ma exprim? Am inceput clipul cu descrierea mea, cum as fi putut sa inscenez un astfel de act avand in vedere riscurile asumate?
Imi era foarte confortabil sa-mi cheltui milioanele de euro produse de creierul meu si cu eforturi si renuntari majore, nu mostenite, pe o plaja in Hawaii. Orice om intreg la cap vede si intelege riscurile pe care mi le-am asumat. Mi-am asumat si riscul sa fiu denigrat. Unii rauvoitori mi-au inscenat o asociere politica si ca as fi pozat cu presedintele. Noroc ca romanii sunt inteligenti si au constatat ca e un fals grosolan”, a scris Mandachi pe blog.
Postarea integrala a lui Stefan Mandachi
Da. Acum sunt sigur ca romanii vor autostrazi. #sieu!
Intrucat au aparut stiri si tot felul de postari neadevarate si neverificate, (unele caraghioase chiar) consider ca este necesar sa elucidez misterul si sa demontez cu argumente acuzatiile false care ma vizeaza pe nedrept.
Nu am niciun serviciu secret in spate, nu cunosc pe nimeni care sa faca parte din Serviciile Secrete sau poate ca nu cunosc eu oamenii suficient cat sa aflu din ce servicii fac parte, pentru ca nu mi-a pasat. Nu cunosc membrii cheie din partide politice, nu cunosc oameni din organizatii secrete, nu cunosc demnitari sau politicieni de rang inalt altfel decat de la televizor.
Ma bufneste rasul cand aud c-as fi vreun spion, agent 007, James Bond. Ceea ce imi place sa cred e ca toti politicienii, spionii adevarati, agentii secreti si ceilalti au admirat curajul meu si au fraternizat cu necesitatea mea de a avea autostrazi pentru ca si ei au copii, parinti si prieteni care circula pe marginea gropii, adica pe drumuri de opt metri si doua sensuri, printre tiruri si autoturisme.
Tot ceea ce am facut e ca mi-am asumat un risc enorm pentru ca mi-era greata de cata frica vedeam peste tot. Cum explicati ca am riscat totul? De ce am fost eu singurul dintre milioane de antreprenori? Simplu! Pentru ca a fost nevoie ca cineva sa faca pasul si le multumesc tuturor celor care mi s-au alaturat.
Sunt uimit sa constat ca in Romania, un act de curaj autentic este suspectat din start ca fiind o conspiratie. Am locuit in America. Acolo nu avea nimeni grija sa conteste o actiune civica atat de sincera, simpla si directa a unui antreprenor. Sunt un contribuabil imens la statul Roman, nu am dreptul sa ma exprim? Am inceput clipul cu descrierea mea, cum as fi putut sa inscenez un astfel de act avand in vedere riscurile asumate?
Imi era foarte confortabil sa-mi cheltui milioanele de euro produse de creierul meu si cu eforturi si renuntari majore, nu mostenite, pe o plaja in Hawaii. Orice om intreg la cap vede si intelege riscurile pe care mi le-am asumat. Mi-am asumat si riscul sa fiu denigrat. Unii rauvoitori mi-au inscenat o asociere politica si ca as fi pozat cu presedintele. Noroc ca romanii sunt inteligenti si au constatat ca e un fals grosolan.
A inceput o campanie de vanzare si denigrare a familiei mele. S-a spus ca am preluat afacerile familiei, ceea ce e o minciuna infantila. Tatal meu are o afacere care e mica pe langa businessul meu. Are un profit de 75.000 euro si o cifra de afaceri de 500.000 euro, n-are lanturi de magazine sau hoteluri si puteti verifica asta la registrul comertului. El munceste ca un rob de 25 ani, are tot dreptul sa castige bani, are si el angajati, pe care ii plateste corect. E printre cei mai vechi antreprenori, munceste enorm si n-a fost intr-un concediu de ani intregi.
In schimb, eu am cifre cumulate de 15 mil. euro in compania mea si 28 mil. euro in companiile francizate. Cum poti sa compari 75.000 euro cu milioane de euro, pe care le castig si sa zici ca am preluat nu stiu ce imperii? Aceasta diferenta astronomica dintre veniturile mele si ale familiei se mentine de multi ani.
Dupa moartea mamei nu am mostenit decat o casa a bunicilor, construita acum 50 ani, in care n-am mai intrat. Mama nici nu a calcat in hotelul meu, a stat in spitale in ultima perioada a vietii. Nu stia nici cate camere am la hotel, la fel cum nu stia pe unde in tara am restaurante.
Nu am fost administrator sau asociat in firmele familiei, nici nu s-a pus problema sa preiau ceva, cu atat mai mult cu cat abia fac fata in afacerile si proiectele proprii, pe care le deleg tot mai des. Dupa ce a murit mama, acum cateva luni, toti membrii familiei am fost distrusi si nu mi-a trebuit sa preiau absolut nimic. Totul a ramas tatalui meu, care este inca extrem de afectat de pierderea suferita si care isi conduce afacerea asa cum a facut-o dintotdeauna, singur si in stilul lui. Nici macar nu am facut succesiune, pentru ca fara mama nu ne mai intereseaza nimic. Am delimitat din totdeauna firma mea de firma familiei si am mers pe drumuri diametral opuse. Nu aveau niciunul habar, ce inseamna dezvoltarea prin franciza si spuneau ca sunt nebun, cat sa ma aventurez intr-un astfel de business.
Fratele meu este avocat si e acuzat ca a aparat infractorii, de parca avocatul ar trebui sa apere doar fiinte neprihanite. O absurditate. Adica e vinovat ca si-a respectat juramantul de avocat sa apere clientii. In plus e si el antreprenor si plateste impozite.
Membrii familiei mele au declarat deja ca nu le pasa de consecinte si ca nu sunt interesati sa discute cu nimeni pe temele care ma privesc pe mine. Ei sunt obisnuiti cu faptul ca sunt asumat si iau decizii curajoase, pe care uneori le considera nebunesti. Nici nu stiam ce cifre au ei, m-am uitat acum pe cifrele lor de la registrul comertului, eram total indiferent in privinta modului in care isi conduc afacerile.
Partenerii mei de business de opt ani pot sa confirme sau sa infirme daca au avut vreo discutie cu familia mea, in toti anii in care am colaborat. Si am nenumarati parteneri, francizati, furnizori etc. Si, in fond, daca as avea, care ar fi infractiunea? O familie nu are voie sa coopereze? Este o rusine? Este ilegal?
Mi se aduce acuzatia ca sunt inamicul numarul unu al nu stiu carui partid. Eu am invinovatit absolut toate partidele, fara nicio exceptie. Nu m-am referit la unul singur, ci la PNL, PDL, PSD, PNTCD, CDR, UDMR si care or mai fi, dar toate partidele, fara exceptie, care au guvernat Romania si au lasat Moldova fara niciun centimetru de autostrada in 30 ani. Nu am jignit niciun lider. S-au jignit ei singuri, prin mostenirea rutiera lasata tarii si in special Moldovei. Toti, din 1989 pana in 2019. Incompetenta nu are coloratura politica.
Sunt acuzat ca am bagat sume mari de bani in campania mea. Cu banii munciti de mine trebuie sa dau raportul cuiva? Eu am regizat, am scris scenariul si am montat, alaturi de echipa, tot filmul, inclusiv am propus muzica. Am studiat cinematografie si film-making in America, la cea mai prestigioasa scoala privata de film, New York Film Academy. Am diploma de regizor, iar filmul meu de licentiere a luat locul intai din toata grupa. Am cursuri de scenaristica in California cu Sanora Bartels, lider al scenaristilor din Hollywood, care mi-a acordat nota maxima. Am gresit cu ceva ca imi fac meseria pe care am invatat-o prin scolarizare si anume regia de film? Pana la urma, cu acest film de cinci minute pot participa in festivaluri prestigioase din strainatate, reprezentand Romania. Regizori titrati din Romania au laudat filmul, ca opera de arta, nu ca element cu valoare sociala.
In plus, am mai regizat un film, care a intrat in 15 festivaluri. Nu e nimic nou pentru mine. Imi practic meseria si imi cultiv pasiunea. Am cheltuit banii pe un film, nu i-am bagat la ruleta, nu i-am jucat la barbut, nu i-am tinut la pusculita. Daca-i tineam sub perna era mai bine? I-am intors si i-am rulat in economie. Am facut tot proiectul doar cu firme romanesti, care au facturat totul. Unde e problema? Banii mei s-au dus la antreprenori romani, la companii cu capital romanesc, care au reinvestit, care platesc tva, impozite si taxe.
In fond, am turnat o fasie de beton si am filmat turnarea. Pe langa asta, m-am filmat cand am alergat (ceea ce fac zilnic) si mi-am strigat cu curaj si demnitate o nevoie, care are conotatiile unei drame. De ce atata deranj? Nu am ofensat pe nimeni, nu am tipat la nimeni. Am facut un filmulet ironic, dar amar si l-am pus pe internet. S-au facut milioane de filme de cinci minute, de ce sunt eu vinovat pentru un film in care nu jignesc si nu instig la nerespectarea legii? Ca acest clip mai sunt alte milioane pe Youtube.
Eu am spus atat: doamnelor si domnilor, daca mai circul pe potecile astea, MOR. Mi-ati pus viata in pericol mie, angajatilor, prietenilor si rudelor. Si eu vreau sa traiesc. Mai mult decat catre politicieni, am strigat la antreprenori: oameni buni, nu mai mergeti indiferenti pe marginea gropii, pentru ca la un moment dat o sa alunecati in ea. Ca atare, antreprenorii erau mai vizati decat politicienii in filmul meu. De aceea am si provocat antreprenori, iar exemplul meu personal este ca mi-am suspendat afacerea 15 minute, nu ca am facut greva foamei pe criterii politice.
Politicului nu i-am cerut decat sa faca ceea ce in alte tari exista de zeci de ani: un drum cu patru benzi, facut in mare parte la ses si campie, nu pe Everest. Ce mare lucru am cerut? Au luat toti foc, ca am facut o plimbare pana la Bucuresti si retur si n-am gasit nicio cascheta de muncitor pe santierele autostrazilor.
Nu am afirmat ca sunt Sfantul Stefan. Sunt un om ca toti oamenii. Hai sa luam ipoteza in care as fi avut cele mai negre antecedente de tortionar, talhar sau inamic public. Pana la urma, sunt cetatean roman. Un cetatean imperfect, dar exasperat, tipa cu furie ca nu mai poate circula pe astfel de drumuri. Si multe milioane il urmeaza. Unde e greseala? Fiecare e liber sa urmeze pe cine vrea. Unde-i problema ca lumea m-a urmat? Nu am obligat pe nimeni. Oamenii mi s-au alaturat pentru ca au aceleasi nevoi. Nu am cerut nimanui sa-mi analizeze viata personala si istoricul ca sa ia o decizie. Oamenii sunt liberi sa urmeze chiar si un circar curajos, fiecare alege. Am vazut si circari care baga capul in gura leilor sau sar de la 20 metri. invartindu-se de 11 ori in aer. Ca si mine, se antreneaza si ei cam 18 ore pe zi.
Imaginea mea a aparut pe internet asociata unui eveniment fara a mi se cere acordul. Se pune o fotografie cu Stefan Mandachi si se insinueaza ca eu chem la noi proteste in nu stiu ce data. Eu nu am chemat la niciun protest si nu ma implic politic. Eu voi ramane in pozitia de antreprenor asumat. Nu fac politica, nu indemn la proteste cu teme politice, nu indemn la rascoale sau revolutii. Neg orice implicare politica si nu chem la manifestatii politice pe nimeni.
Nu ma victimizez pentru ca nu mai este momentul acum. Am facut-o multi ani la rand si-s satul de propriile mele scuze. Am nevoie in continuare de antreprenori. Vreau sa fie alaturi de mine pana avem autostrada. Nu am o formula pe care sa le-o furnizez, dar trebuie sa fim uniti. Si ei si-au rupt spatele si si-au neglijat familiile ca sa reuseasca sa produca bani, sper sa nu renunte si sa creada ca doar impreuna putem reusi.
Eu am rupt lantul fricilor si cu totii trebuie sa topim zalele. Daca nu vom fi uniti, vom fi condamnati sa o luam de la capat. Eu nu mai am nimic de pierdut pentru ca mi-am asumat totul, dar antreprenorii inspaimantati vor pierde. Am inteles ca m-au sustinut, dar acum Mandachi e in vizorul tuturor si in fata unor minciuni. Si cum este Mandachi azi, asa pot fi si ei maine-poimaine daca nu vom ridica fruntea sus, solidari. Chiar si un gest marunt este foarte relevant. De pilda, eu imi voi da jos frame-ul #sieu de pe Facebook doar cand vom avea autostrada. Pana atunci, ramane intepenit pe poza de profil. Macar atata lucru cer celor care inca sunt cu mine.
Ma amuza mult acei oameni ofticati care ma ridica in atentia lumii mai mult decat merit. Sunt prea indarjit si tabacit ca sa ma sperie ceva si sunt atat de inversunat incat nu capitulez, dar nici nu vreau sa exagerez cu afisarea mea toata ziua prin media pentru ca nu asta a fost scopul. Mai am si de muncit nu doar de dat declaratii. Muncim ca avem sute de angajati care depind de noi.
#sieu!
