Militari din Batalionul „Scorpionii Rosii” implicati in „Batalia de la Nassiriya”: „Am fost atacati la fiecare pod/ S-au tras mii de cartuse”

Mai multi militari romani din cadrul Batalionul 26 Infanterie „Scorpionii Rosii”, care au fost implicati in operatiunile de la Nassiriya de la inceputul anilor 2000, au relatat pentru Newsweek cum au decurs evenimentele. Ei i-au luat apararea fostului lor comandant, Nicolae Ciuca. 

„Ne simtim jigniti si umiliti de cei care nu stiu ce inseamna si nu au purtat in viata lor un bocanc si umbla doar sa ne ponegreasca. Nu vorbim de domnul general Ciuca, nu vorbim de partea politica a dansului, dar de fapt asta se urmareste. Mi-e greu sa vorbesc… Imi dau lacrimile cand ma gandesc ce clipe am trait, prin ce misiune am trecut, ce misiune am facut pentru statul roman”, a declarat caporal (r) in Batalionul 26 Infanterie „Scorpionii Rosii”, Dragos Roibu, pentru Newsweek.

„Nu suntem, n-am fost eroi si nu vom fi niciodata eroi. Am fost militari de cariera si ne-am executat si indeplinit ordinele primite la esaloanele superioare. Datorita noua, Romania a intrat in NATO cu drepturi depline”, a adaugat Dragos Roibu.

Maiorul (r) ofiter de operatii, Rinel Rosu, din cadrul Batalionului 26 Infanterie „Scorpionii Rosii”, a raspuns acuzatiilor venite din partea lui Roberto Cremene, fost politist militar in cadrul Batalionului 265 care spunea ca el, impreuna cu alti 23 de soldati, prinsi intr-o ambuscada in vechea baza din Libeccio, ar fi cerut ajutorul Batalionului 26 Infanterie „Scorpionii Rosii”, iar comandantul de la acea vreme, Nicolae Ciuca ar fi refuzat pe motiv ca nu ar fi avut „aprobare din Romania”.

„Nu aveam ce sa cautam, pentru ca mandatul nostru, transmis noua de catre esalonul nostru national, ne limita la o anumita zona, pe care noi o numim zona de responsabilitate.

In acea zona de responsabilitate pe care o aveam noi, aveam pregatite planuri de interventie, nu numai pentru romani. In zona noastra se aflau si alte obiective ale altor state participante in coalitie. Noi, chiar daca, sa zicem …erau italieni – ei nu chemau italienii fratii lor, ne chemau pe noi, cei care raspundeam. Aveam planuri, aveam informatii, deci totul se raspunde conform unor proceduri.

Nu ne ducem pe sentimente. Pentru ca dansii actionau intr-o zona in care, practic, se aflau sub foc. Noi nu aveam acoperire informationala. Noi nu stiam… si dintr-o misiune, sa zicem, din orgoliu, ceea ce nu se face in armata, dar sa inteleaga partea civila, ‘dom’le, fratii mei, ma duc sa-i salvez’, puteam sa punem in pericol viata a zeci de militari.

Dansii (Batalionul 265 din care facea parte si Roberto Cremene n.red), dupa cat am inteles, deja se refugiasera intr-o baza care le asigura o anumita securitate. Stiti foarte bine ca trebuie sa ai mai putine forte ca sa te aperi decat cei care trebuie sa realizeze, practic, o bresa ca sa intervina. 1 – nu aveam mandat, 2 – nu aveam cunostinta despre zona, nu aveam planuri, intram in conflict cu partea italiana, pentru ca se putea ajunge inclusiv la fratricid (foc neintentionat intre camarazi n.red). Tehnica noastra, la nivelul anului 2004, era asemanatoare, daca nu chiar identica, cu cea care era folosita in armata irakiana.

Puteam sa ne supunem unui tir atat din partea italienilor, cat si din partea fortelor adversare noua. Scopul nostru initial a fost, unu, sa asiguram constanta prezentei noastre pe flancul drept al fortelor italiene si sa asiguram, in acelasi timp, evacuarea TAB-ului nostru avariat. Dansul (Nicolae Ciuca n.red) a mers exact pe linia oficiala pe care o stia. Nu a avut mandat, deci nu a participat. E logic, pentru ca asta, automat, il acuza pe domnul general Ciuca de insubordonare fata de autoritatile nationale”, a declarat maiorul (r) Rinel Rosu.

„Imi amintesc ca in data de 14, seara, am plecat in aceasta misiune, urmand sa ne intoarcem abia a doua zi dimineata, pe data de 15”, spune maior (r) Ionut Stoica.

„Noi trebuia sa mergem pe un dig, adica posibilitatea de manevra, stanga, dreapta sau inapoi, era imposibila, nu limitata. Inamicul, stiind acest lucru, a pregatit o ambuscada”, spune maiorul (r) Rinel Rosu.

„Am fost atacati de forte insurgente, in special cu lovituri de aruncatoare de grenade de AG-7”, spune locotenent colonel (r) Liviu Radu-Mic.

„In momentele actiunii tineam legatura, va dati seama, prin statie. Nu puteam sa tipam unul la altul si dansul (Nicolae Ciuca n.red) dadea ordine si dispozitii ce trebuie sa faca fiecare militar”, spune caporal (r) Dragos Roibu.

„Primul atac asupra coloanei noastre s-a intamplat pe Delta, la ultimul pod, la intersectie cu comunicatia APIA. Acolo a fost lovit si transportorul MEDEVAC, pe care noi il facusem pentru evacuare medicala. Comandantul patrulei, capitan Liviu Radu-Mic a intrebat „ce facem?” si dansul (Nicolae Ciuca n.red), imi aduc aminte ca eram cu castile pe urechi, zice: „Executati foc!”, a declarat caporal (r) Stelian Coada.

„TAB-urile de infanterie au ripostat cu foc si s-a continuat deplasarea coloanei”, spune sergent major (r) Stan Eugen.

„Foarte multe lovituri. Imi aduc aminte ca in fata mea era CRMB-ul, Centrul de comanda mobil al batalionului in care s-a aflat generalul Ciuca. A fost lovit rambleul de drum din partea stanga. Pot sa va spun ca a fost un noroc extraordinar de mare, ca nu a lovit in plin acel transportor in care s-a aflat comanda unitatii si statul major. Ghinionul a facut ca din multitudinea de lovituri de AG-7 sa fie lovit un transportor, care era chiar transportorul pentru salvarea de vieti omenesti, daca s-ar fi intamplat ceva cu noi”, spune locotenent-colonel (r) Liviu Radu-Mic.

„Noi eram cam antepenultimul transportor. Eram mai in spate pentru a asigura asistenta medicala. Dupa care am auzit o lovitura puternica. Transportorul a cazut in fata. Practic am mers pe o singura roata, dar nu stiam la vremea aceea. Noi, in loc sa ne deplasam in fata, noi mergeam stanga-dreapta, adica eram ca intr-o masina de spalat.

Acesta a fost lovit de mai multe lovituri de AG-7. Norocul a fost ca nu s-a lovit in plin. S-a lovit in roti, s-a lovit sub transportor, in blindaj, astfel incat transportorul a mai ramas cu o singura roata. Una singura”, adauga locotenent-colonel (r) Liviu Radu-Mic.

„Noi nici nu am vazut ce s-a intamplat cu adevarat. Transportorul luase foc. Deci s-a tras cu lovitura de AG-7 in roata, a ricosat de dedesubtul transportorului, s-a aprins… a mai fost inca o lovitura, deci au fost rotile din fata si de aceea transportorul cazuse, dar n-am vazut ca si luasem foc. Imaginati-va ca daca lovitura era data exact in blindajul transportorului, acea lovitura de AG7 se aprindea in transportor, deci eram morti”, declara plutonier adjutant (r) Cornelia Catrinoiu.

„Am reusit sa iesim, am deschis focul si am reusit sa iesim din ambuscada. Comenzile comandantului de batalion si deciziile rapide pe care le-a luat statul major ne-a ajutat pe noi sa reusim sa iesim din acea ambuscada”, continua locotenent-colonel (r) Liviu Radu-Mic.

„Deplasarea a fost asigurata cu foc continuu. Deci s-a dat ordin sa se realizeze o perdea de foc astfel incat adversarul nostru sa fie tinut permanent cu burta la pamant. Zburau rachete, nu mai erau tintite. De ce? Pentru ca la ordinul comandantului nostru, domnul colonel atunci, Ciuca, nu a dat ordin sa se fuga efectiv, ci practic sa se deplaseze sub acoperire cu foc continuu. S-au tras mii de cartuse”, spune maiorul (r) Rinel Rosu.

„Patru poduri la rand la Alfa 4, am fost atacati la fiecare pod.”, spune caporal (r) Stelian Coada.

„Cand am ajuns la podurile respective, unde trebuia sa ne desfasuram activitatea, am fost atacati din nou cu lovituri de AG-7. Am stat toata noaptea, am aparat podurile respective. Au mai fost incercari de a trece pe aceasta ruta, dar nu le-au reusit pentru ca deja ocupasem doua dintre podurile care treceau si mergeau pentru Nassiriya”, adauga locotenent-colonel (r) Liviu Radu.

„Cand s-a terminat misiunea, imi aduc minte ca (Ciuca n.red) ne-a strans pe toti, a dat mana cu toti, ne-a incurajat, ne-a felicitat ca am dat toti dovada de profesionalism si de multa incredere. Bineinteles, increderea ne-a dat-o tot dansul. Stiti cum este, daca un sef nu iti da incredere, degeaba, poti sa fii tu instruit si pregatit”, a declarat caporal (r) Stelian Coada.