„Mirosul eternitatii”: Oamenii de stiinta recreeaza mirosul balsamurilor folosite intr-o ceremonie de mumificare acum 3.500 de ani
Cercetatorii au identificat si recreat parfumul balsamurilor folosite in mumificarea unei nobile egiptene in urma cu peste 3.500 de ani, potrivit The Guardian.
In timp ce ideea de mumificare poate evoca scene cu bandaje si borcane, procesul a fost o afacere parfumata in care corpul si organele au fost imbalsamate pentru a fi pregatite de viata de apoi.
Cu toate acestea, avand in vedere lipsa de texte din Egiptul antic care sa dezvaluie ingredientele exacte folosite, oamenii de stiinta au folosit analize moderne pentru a dezvalui substantele utilizate.
Acum, cercetatorii care studiaza reziduurile de balsamuri folosite in mumificarea unei nobile numite Senetnay nu numai ca au dezvaluit ca multe dintre ingredientele lor provin din afara Egiptului, dar le-au reprodus si parfumul.
„Balsamul folosit la mumificarea lui Senetnay iese in evidenta ca unul dintre cele mai complexe balsamuri din acea epoca”, a spus Barbara Huber, de la Institutul de Antropologie Evolutiva Max Planck.
Echipa spune ca Senetnay a trait in jurul anului 1450 i.Hr. si a fost doica faraonului Amenhotep al II-lea.
Borcanele canopice (vase in care erau depozitate organele mumificate ale defunctului) ale lui Senetnay au fost descoperite intr-un mormant din Valea Regilor in 1900 de Howard Carter, arheologul britanic care mai tarziu va deveni celebru pentru rolul sau in descoperirea mormantului lui Tutankhamon.
Huber si colegii sai au analizat sase mostre de reziduuri de balsamuri de mumificare din interiorul a doua borcane care au continut candva plamanii si ficatul lui Senetnay, asa cum indica inscriptiile hieroglifice.
Echipa a descoperit ca balsamurile contineau un amestec complex de ingrediente, inclusiv grasimi si uleiuri, ceara de albine, bitum, rasini au unor copaci din familia pinului, o substanta numita cumarina care are un miros asemanator vaniliei si acid benzoic, care poate fi gasit in multe plante, inclusiv scortisoara si cuisoare.
Multe dintre ingrediente, noteaza ei, ar fi trebuit sa fie importate in Egipt.
„De exemplu, anumite rasini, cum ar fi rasina de zada, au venit probabil din nordul Mediteranei si din Europa centrala”, a spus Huber. „O alta substanta pare sa fie ori o rasina numita dammar, gasita exclusiv in padurile tropicale din sud-estul Asiei, ori o rasina de arbore Pistacia. In cazul in care ar fi fost dammar, acest lucru ar scoate in evidenta retelele comerciale extinse ale egiptenilor la mijlocul mileniului II i.Hr., prin care aduceau ingrediente de la distanta”, a adaugat ea.
Dar nu toate ingredientele identificate au fost prezente in ambele borcane, o descoperire care ar putea sugera ca balsamurile erau specifice organelor, desi echipa a remarcat ca initial ar fi putut fi aceleasi, dar au fost putin amestecate sau s-au degradat diferit.
Potrivit cercetatorilor, putine mumii au fost tratate atat de atent ca Senetnay. Avand in vedere utilizarea unor ingrediente care nu puteau fi gasite pe plan local, se sustine punctul de vedere ca ea avea o pozitie sociala importanta, situatie deja indicata de locul inmormantarii ei si titlul ei, Podoaba Regelui.
Huber a adaugat ca, lucrand cu un parfumier, echipa a recreat mirosul balsamurilor, care va fi folosit intr-o expozitie la Muzeul Moesgaard din Danemarca in aceasta toamna. Mirosul balsamului a fost numit „mirosul eternitatii”.
Dr. William Tullett, expert in istorie senzoriala la Universitatea din York, care nu a fost implicat in lucrare, a spus ca recrearea mirosurilor din istorie este cruciala pentru intelegerea relatiei dintre trecut si prezent.
„Pentru nasul nostru, mirosurile calde, rasinoase, asemanatoare zadei ar putea sa aminteasca mai mult de produsele de curatare, iar parfumul sulfuros al bitumului ne-ar putea aduce in minte asfaltul. Dar pentru egipteni, aceste mirosuri aveau in mod clar alte semnificatii, legate de spiritualitate si statutul social”, a spus el. „Aceste comparatii revelatoare intre aici si acum ale mirosului sunt cele care fac reconstituirile atat de interesante.”
Cercetarea a aparut in Scientific Reports.
