Misterul „Cascadei sangelui” din Antarctica a fost elucidat: „Timp de milioane de ani, aici a evoluat in izolare o comunitate microbiana”

In 1911, in timpul unei expeditii britanice in Antarctica, cercetatorii au fost socati sa observe un ghetar care „sangera” pe un lac acoperit de gheata. Pata purpurie este cunoscuta sub numele de Blood Falls (Cascada Sangelui), iar expertilor le-a luat mai mult de un secol pentru a afla ce anume cauzeaza de fapt aceasta colorare stranie.

Atunci cand o echipa de oameni de stiinta americani a prelevat mostre din limba ruginie a ghetarului Taylor, in noiembrie 2006 si la mijlocul si sfarsitul lunii noiembrie 2018, si a analizat continutul cu ajutorul unor microscoape electronice puternice, au prins „in flagrant” adevaratul vinovat.

Desi au fost efectuate numeroase studii privind chimia si microbii care traiesc in scurgerile de la Blood Falls din Antarctica, inca nu fusese realizata o analiza completa a compozitiei sale mineralogice. Folosind o serie de echipamente analitice, cercetatorii au descoperit cateva surprize care au ajutat la explicarea mai bine a nuantei rosii.

„Imediat ce m-am uitat la imaginile de la microscop, am observat ca existau mici nanosfere si ca erau bogate in fier”, a explicat Ken Livi, cercetator in domeniul materialelor de la Universitatea Johns Hopkins, citat Science Alert.

Particulele minuscule provin din microbi stravechi si au o sutime din dimensiunea globulelor rosii umane. Ele sunt foarte abundente in apele topite ale ghetarului Taylor, care a fost numit dupa omul de stiinta britanic Thomas Griffith Taylor. Acesta a observat pentru prima data Cascada Sangelui in timpul expeditiei din 1910-1913.

Alaturi de fier, nanosferele contin, de asemenea, siliciu, calciu, aluminiu si sodiu, iar aceasta compozitie unica este o parte din ceea ce face ca apa sarata, subglaciara, sa devina rosie atunci cand aluneca de pe limba ghetarului si intalneste o lume cu oxigen, lumina solara si caldura pentru prima data dupa mult timp.

„Pentru a fi un mineral, atomii trebuie sa fie aranjati intr-o structura foarte specifica, cristalina”, explica Livi. „Aceste nanosfere nu sunt cristaline, asa ca metodele folosite anterior pentru a examina solidele nu le-au detectat”.

Ghetarul Taylor din Antarctica gazduieste o comunitate microbiana straveche la sute de metri sub gheata sa, care a evoluat in izolare timp de milenii, sau poate chiar milioane de ani.

Ca atare, este un „teren de joaca” util pentru astrobiologi, care spera sa descopere forme de viata ascunse si pe alte planete.

Insa noile descoperiri sugereaza ca, daca roboti precum Mars Rover nu au la bord echipamentul potrivit, s-ar putea sa nu fie capabili sa detecteze toate formele de viata prezente sub corpurile inghetate ale unei planete.

De exemplu, echipamentul spectroscopic folosit pentru a identifica nanosferele din studiul actual nu ar putea fi dus in Antarctica. In schimb, probele au trebuit sa fie trimise la laboratoare din strainatate.

Descoperirile sustin o ipoteza anterioara, care sugereaza ca motivul pentru care oamenii de stiinta nu au detectat inca viata pe Marte este ca tehnologia actuala nu poate identifica intotdeauna semnaturile vietii, chiar si atunci cand un rover trece chiar peste ele.

Daca un rover martian ar ateriza in Antarctica chiar acum, de exemplu, nu ar putea detecta nanosferele microbiene care transforma terminatia ghetarului Taylor intr-un evantai de culoare rosie.

„Munca noastra a aratat ca analiza efectuata de roverele martiane este incompleta in determinarea adevaratei naturi a materialelor de mediu de pe suprafetele planetelor”, spune Livi. „Acest lucru este valabil mai ales in cazul planetelor mai reci precum Marte, unde materialele formate pot fi de dimensiuni nanometrice si necristaline. In consecinta, metodele noastre de identificare a acestor materiale sunt inadecvate.”

Din pacate, atasarea unui microscop electronic la un rover martian nu este fezabila in prezent. Aceste dispozitive sunt pur si simplu prea voluminoase si consumatoare de energie, ceea ce inseamna ca probele vor trebui sa fie returnate de pe Marte pe Pamant daca dorim cu adevarat sa le studiem pentru a gasi dovezi nanoscopice ale vietii.