Misterul disparitiei aurului Argentinei: „Unde sunt doua milioane de uncii de aur? A fost scos din tara? Va fi confiscat?”
Rezervele Argentinei, detinute de banca sa centrala, includ aproape doua milioane de uncii troy de aur, evaluate la aproximativ 4,5 miliarde de dolari (O uncie troy este echivalenta cu 31,1034768 grame). Dar, in ultima vreme, exista o intrebare care se afla pe buzele tuturor: unde este? A fost scos din tara? O parte din el a ramas in Argentina, in timp ce restul a fost transferat in strainatate? Ei bine, informatiile oficiale ofera doar raspunsuri partiale, relateaza El Pais.
Administratia presedintelui de dreapta Javier Milei a recunoscut transferul recent de aur in strainatate, dar nu a precizat cantitatile, destinatia sau scopul acestei masuri. Nici Banca Centrala nu a furnizat detalii. Exista temeri ca aurul ar putea fi confiscat, din cauza cazurilor juridice de lunga durata care au fost intentate impotriva Argentinei de catre creditorii straini.
Vestea privind transferul aurului nu a fost anuntata oficial de guvern sau de banca centrala. Mai degraba, informatia a venit de la sindicatul lucratorilor bancari, cunoscut sub numele de La Bancaria. Liderul acestuia – parlamentarul de stanga Sergio Palazzo – a prezentat o cerere in cadrul Legii privind accesul la informatiile publice pentru Banca Centrala a Republicii Argentina (BCRA), intreband „daca au existat operatiuni de trimitere de lingouri de aur in strainatate in cursul lunii iunie”. Mai exact, acesta a cerut sa stie daca au avut loc transferuri de aur la 7 si 28 iunie prin intermediul Lumil – o firma privata de securitate care transporta obiecte de valoare – si British Airways. De asemenea, el a dorit sa cunoasca sumele specifice, destinatia acestora, procedurile administrative intreprinse, precum si numele functionarilor implicati.
BCRA are la dispozitie 30 de zile pentru a raspunde legiuitorului si nu a facut-o inca. Dar vinerea trecuta, ministrul Economiei, Luis Caputo, a recunoscut ca operatiunea a fost intr-adevar efectuata. „Este o miscare foarte pozitiva… daca aveti aur in BCRA, este ca si cum ati avea [active] in interior care nu pot fi folosite pentru nimic. Daca il aveti in afara tarii, puteti obtine randamente”, a sustinut el, intr-un interviu acordat La Nacion+, un canal de televiziune argentinian. „Este mult mai bine sa le ai pazite afara, unde ti se plateste ceva”, a adaugat el.
Cuvintele sale sugereaza ca scopul transportului – posibil catre Londra sau Basel, conform speculatiilor – a fost acela de a depune aurul si de a obtine dobanda. Cu toate acestea, daca este intr-adevar asa, numerosi economisti au avertizat ca logica transferului – cu costul asigurarii necesare – nu a justificat operatiunea, avand in vedere ca randamentele sunt foarte scazute.
De asemenea, fara a oferi detalii, presedintele Milei a sugerat ulterior ca transferul aurului este legat de posibilitatea de a-l utiliza ca garantie pentru a contracta un imprumut punte. Presedintele a declarat ca Argentina are deja suficienti dolari americani disponibili pentru a plati scadenta dobanzii la datoria externa – o plata de aproximativ 1,6 miliarde de dolari – care este scadenta in ianuarie 2025. El sustine ca imprumutul punte ar fi pentru a plati o suma suplimentara de 3 miliarde de dolari creditorilor straini.
Daca acesta este scopul transferului aurului in strainatate, pariul guvernului ar consta in incercarea de a transmite liniste pietelor financiare. Acest lucru ar reduce, teoretic, nivelul de risc al tarii, care o impiedica sa contracteze noi linii de credit. Pe de alta parte, prin recurgerea la aur, se sugereaza ca Argentina nu dispune de suficiente lichiditati si este nevoita sa recurga la cea mai pretioasa comoara a sa.
Intr-o declaratie difuzata de principala forta de opozitie din Argentina – alianta de centru-stanga, Union por la Patria (Uniunea pentru Patrie) – este criticata lipsa de transparenta si i s-a cerut lui Santiago Bausili, presedintele BCRA, sa explice „urgent” „de ce au scos aurul” din tara „si cat au luat”. De asemenea, opozitia a intrebat „ce riscuri implica operatiunea” si „daca este posibil ca [aurul] sa fie confiscat in timpul transportului sau de la banca unde a fost trimis”.
Guvernul provinciei Buenos Aires – cel mai mare si mai populat district din tara – a fost, de asemenea, de acord cu opozitia federala. „Scoaterea aurului din tara noastra implica riscuri pe care aurul nu le are atunci cand se afla in seifurile Bancii Centrale. De exemplu, acesta poate fi folosit ca activ, in cazul unor sanctiuni impotriva Republicii”, a declarat Carlos Bianco, ministru al guvernului provincial.
Printre economisti, unele voci au sustinut masura ca fiind o operatiune comuna de obtinere de venituri din rezervele de aur. „In conditii normale, cred ca este mai bine sa ai aur in strainatate. Este mai util pentru Banca Centrala si mai bun pentru depozitele in dolari ale argentinienilor”, a opinat Fausto Spotorno, director al Scolii de Afaceri UADE din Buenos Aires. „Modul de a utiliza aurul din strainatate pentru a furniza lichiditati este de a-l folosi ca garantie pentru imprumuturi pe termen scurt. Alternativ, acesta poate fi vandut pentru a obtine dolari”, a adaugat el. Cu toate acestea, el a admis riscurile pentru tara in cazul in care se impune inghetarea activelor.
Alti economisti sunt de parere ca masura este destul de inoportuna. „Ea contravine tendintei internationale din ultimele doua decenii, care arata ca multe tari de nivel inalt cauta sa acumuleze aur in anticiparea unei eventuale perturbari a ordinii globale”, avertizeaza Ricardo Aronskind, cercetator si profesor la Universitatea Nationala General Sarmiento (UNGS). Fostul ministru al economiei Martin Guzman subliniaza ca, daca obiectivul Milei este sa foloseasca aurul pentru a obtine un credit punte, ar fi „ca si cum ai amaneta bijuteriile bunicii tale”.
„Dai aurul in schimbul dolarilor. Apoi, este momentul sa returnezi dolarii pentru a recupera aurul. Daca nu aveti dolarii, casa de amanet (in acest caz, o banca internationala) pastreaza aurul”, avertizeaza el.
Riscul ca rezervele nationale ale Argentinei sa sufere un atac din partea justitiei straine este legat de cererile indelungate ale creditorilor internationali. Tara se confrunta cu numeroase hotarari nefavorabile in strainatate. Unele dateaza inca din 2012 – cand compania petroliera YPF a fost nationalizata – sau chiar din 2001, cand Argentina nu si-a platit datoria. Multi cetateni isi mai amintesc inca de cazul fregatei Libertad: in urma cu 12 ani, nava Argentinei a fost retinuta in Ghana, din cauza unei cereri formulate de fonduri de investitii care a fost respinsa in cele din urma.
Diverse alte natiuni au fost implicate in situatii in care fondurile sunt, de asemenea, retinute. Asa a fost cazul Venezuelei in 2019, cand Banca Angliei a pus la indoiala legitimitatea guvernului lui Nicolas Maduro si a impiedicat administratia acestuia sa aiba acces la 30 de tone de aur depuse de Caracas in Regatul Unit.
In principiu, rezervele unei banci centrale nu pot fi sechestrate. „BCRA a castigat impotriva tuturor proceselor care cereau inghetarea activelor”, isi aminteste Jorge Carrera, economist si fost vicepresedinte al Bancii Centrale. Cu toate acestea, el remarca faptul ca procesele „sunt intotdeauna lungi si costisitoare”. Pana la solutionarea lor, resursele statului raman blocate. „Cheia este sa demonstram ca BCRA actioneaza din proprie initiativa, urmarindu-si nevoile si obiectivele ca o banca centrala, actiunile sale nu ar trebui sa se bazeze pe instructiuni din partea ramurii executive. Activele aflate sub controlul unui guvern national sunt intotdeauna cele vizate in procese pentru a fi confiscate, motiv pentru care este important sa se mentina diferentierea.”
Urmand aceasta logica, declaratiile facute de Milei sau de ministrul sau cu privire la transferul aurului nu sunt strategice, mai ales cand Banca Centrala nu a facut nimic public. In plus, pana in decembrie 2023, ministrul Caputo si Santiago Bausili – seful BCRA – au fost parteneri intr-o firma de consultanta.
