„Mult mai usor sa spui nu”: Parintii dintr-un oras irlandez fac front comun in interzicerea telefoanelor mobile pentru copiii mici
Pe principiul „in unire sta puterea”, asociatiile de parinti din opt scoli primare din orasul irlandez Greystones au facut front comun pentru a le interzice copiilor lor accesul la un stelefon mobil pana cand intra la liceu, potrivit The Guardian.
Conducerile scolilor si parintii din orasul County Wicklow au luat o initiativa similara luna trecuta, pe fondul ingrijorarii ca telefoanele mobile alimenteaza anxietatea si expun copiii la materiale pentru adulti. Este un exemplu rar de actiune comuna a unui intreg oras in aceasta problema.
Pactul voluntar este de a nu le da telefoane mobile copiilor pana cand nu intra la liceu. Aplicarea codului tuturor copiilor va reduce, se spera, presiunea colegilor si va atenua orice resentimente.
„Copilaria devine din ce in ce mai scurta”, a spus Rachel Harper, directorul scolii St Patrick, care a condus initiativa. Copiii de noua ani au inceput sa ceara telefoane”, a spus ea.
Anterior, scolile interziceau sau restrictionau dispozitivele atata timp cat copii se aflau la ore, insa au vazut care este efectul social media asupra copiilor care aveau telefoane si modul in care acest lucru a starnit curiozitatea altor elevi.
O politica la nivel de oras reduce sansa ca un copil sa aiba un coleg cu un telefon, iar parintii pot prezenta codul drept o regula scolara, a spus Harper. „Le place – acum pot da vina pe scoli”.
Initiativa a atras interesul asociatiilor de parinti din Irlanda si din strainatate si l-a determinat pe ministrul irlandez al sanatatii, Stephen Donnelly, care locuieste langa Greystones, sa o recomande ca politica nationala.
„Irlanda poate fi si trebuie sa fie un lider mondial in a se asigura ca copiii si tinerii nu sunt afectati de interactiunile lor cu lumea digitala”, a scris el in Irish Times in aceasta saptamana. „Trebuie sa le usuram sarcina parintilor sa limiteze continutul la care sunt expusi copiii lor.”
Pactul Greystones a aparut din cauza copiilor care prezinta niveluri de anxietate ridicate, doar partial atribuite adaptarii la epoca Covid, a spus Harper. Scolile au distribuit chestionare printre parinti, ducand la o intalnire a partilor interesate din comunitate si la o initiativa numita „Este nevoie de un sat”.
„Nu toti parintii le vor refuza copiilor lor accesul la un telefon mobil – codul este voluntar – dar s-au inscris suficienti pentru a crea un sentiment de masa critica”, a spus Harper. „Speram ca in continuare va deveni noua norma.”
Nikkie Barrie, care are un copil de 11 ani, a spus ca impactul a fost imediat. „Acest cod face o mare diferenta in viata mea. Daca stiu ca 90% dintre parintii copiilor din clasa sunt de acord, imi este mai usor sa spun nu.”
Lui Barrie i-ar fi placut ca pactul sa fie extins si la varste putin mai mari, avand in vedere efectul unui telefon mobil asupra copilului ei de 13 ani. „A fost nenorocirea vietii mele, mi-am pierdut fiica. Cand este implicata tehnologia, ei stau acolo ca niste roboti inghititi in aceasta lume a TikTokului sau a oricarei alte aplicatii.”
Jane Capatina, in varsta de 10 ani, eleva la scoala St Patrick, a acceptat sa nu mai foloseasca un telefon mobil pentru cel putin inca doi ani. „As dori unul, as vrea sa trimit un mesaj prietenilor mei. Dar nu vreau sa devin dependenta de el.” Sora ei, Rachel, in varsta de opt ani, a aprobat pactul. „Este corect daca nimeni nu poate avea telefon.”
Josh Webb, in varsta de 12 ani, s-a aratat curajos in fata perspectivei ca telefonul sau recent achizitionat sa ramana intr-un sertar, pana cand va incepe liceul in septembrie. „Nu este sfarsitul lumii pentru mine. Stiu ca unora din clasa mea nu le va placea deloc asta. Dar suntem copii, ce putem face?” Si-a amintit sentimentul de excludere pe care l-a trait atunci cand nu avea telefon in timp ce unii dintre prietenii sai aveau. „Si-ar trimite videoclipuri unul altuia, iar eu doar as fi urmarit.”
Josh ar fi vazut o utilitate in extinderea restrictiilor de utilizare a telefonului la toate varstele. „Ar fi o regula buna, dar nu cred ca adultii ar fi prea fericiti.”
