Muntenegru cauta fete noi: Fortele pro-europene au sansa de a scapa de umbra Rusiei si de a castiga si presedintia si majoritatea in Parlament
Primul tur al alegerilor prezidentiale din Muntenegru, care a avut loc la 19 martie, nu a creat doar senzatie – a aratat ca sistemul politic al tarii va trece in curand printr-o reforma pe scara larga, scrie Eurointegration.
In ultimii ani, politica muntenegreana a fost echilibrata intre fortele nationale pro-muntenegrene axate pe integrarea in UE si fortele pro-sarbe si pro-ruse.
Iar din 2020, cand „sarbii” au avut ocazia de a forma pentru prima data un guvern in urma alegerilor parlamentare, aceasta confruntare s-a transformat intr-o criza politica profunda.
De pe aceste pozitii au fost luate in considerare alegerile prezidentiale din 2023 – se credea ca lupta din turul al doilea se va da intre actualul presedinte Milo Djukanovici (pro-occidental, dar care are o reputatie de coruptie) si Andria, un „prieten declarat al lui Putin” si lider al miscarii „Frontul Democratic” Mandici.
Mai mult, acesta din urma parea favoritul cursei, in ciuda faptului ca victoria sa risca sa transforme Muntenegru intr-un stat esuat, privandu-l de perspectivele de aderare la UE.
Primul tur al alegerilor prezidentiale a distrus complet aceste previziuni.
Actualului presedinte i se va opune un nou venit in politica muntenegreana, fostul ministru al economiei Iakov Milatovici . Si acum el este cel care pare a fi un favorit clar, iar victoria sa incepe procesul de reformare pe scara larga a elitelor politice ale tarii.
Noile fete ale politicii muntenegrene
Primul semnal ca sistemul „bipolar” traditional al politicii muntenegrene se apropie de sfarsit a fost dat toamna trecuta.
Atunci, la alegerile locale desfasurate in cele mai mari orase din Muntenegru, in mod cu totul neasteptat, a castigat o forta politica complet noua – miscarea publica „Europa Acum”, inregistrata in acelasi an.
Fondatorii acestei miscari sunt doi fosti ministri in guvernul lui Zdravko Krivokapici: Milojko Spaici (fost ministru de finante) si Yakov Milatovici (sef al Ministerului Economiei).
Merita sa precizam ca guvernul lui Zdravko Krivokapici este primul guvern format dupa venirea la putere a partidelor pro-sarbe conduse de „Frontul Democratic”. Atunci, pentru a nu-i speria prematur pe europeni, acestia au decis sa formeze un guvern de tehnocrati – si pentru o lunga perioada de timp UE a crezut sincer ca aceasta schimbare de putere nu urmarea sa schimbe cursul politicii externe a tarii, ci doar sa imbunatateasca economia si sa lupte impotriva coruptiei.
Prin urmare, nu este surprinzator faptul ca specialisti cu educatie occidentala si experienta in Occident au fost numiti pentru a gestiona zona economica (Milatovici a studiat in SUA, Austria, Italia si Marea Britanie si a lucrat la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si la Deutsche Bank).
Ambii ministri au devenit celebri datorita reformei economice ambitioase, dar controversate, pe care au elaborat-o. Aceasta prevedea o crestere brusca a salariilor si pensiilor, in timp ce banii necesari urmau sa fie luati printr-o reducere drastica a prestatiilor sociale, in primul rand a celor pentru sanatate.
Aceasta reforma nu a fost niciodata pusa in aplicare pe deplin, dar a crescut semnificativ popularitatea celor doi ministri, ceea ce a facut ca intrarea lor in politica sa fie aproape inevitabila.
Astfel, noua miscare a fost creata de „sarbii buni”, care, pe de o parte, au pledat pentru consolidarea legaturilor cu Serbia si au sprijinit in mod activ Biserica Ortodoxa Sarba (aceasta a devenit un actor politic cu drepturi depline in Muntenegru), dar, pe de alta parte, au pledat pentru pastrarea cursului occidental si pentru accelerarea aderarii la UE.
„Multi diplomati occidentali care au comunicat cu liderii acestei miscari sustin ca acestia sunt politicieni absolut pro-occidentali, in ciuda originii lor sarbesti si a legaturilor cu Biserica Ortodoxa Sarba. Desigur, acest lucru este incurajator, dar nu trebuie sa uitam ca diplomatii occidentali s-au mai inselat de multe ori in privinta politicienilor muntenegreni „, spune un diplomat sub rezerva anonimatului.
Victoria in alegerile locale a unui partid care nici macar nu are reprezentare in parlament a devenit o provocare atat pentru „Frontul Democratic” sarbesc, cat si pentru partidul presedintelui Djukanovici, DPS.
Asa ca nu este surprinzator ca atunci cand liderul „Europa Acum”, Milojko Spajic, si-a anuntat participarea la alegerile prezidentiale, partidele rivale au facut tot posibilul pentru a-l elimina din cursa. Motivul oficial a fost descoperirea unei a doua cetatenii, sarbe.
Un alt lider de partid, Iakov Milatovici, a devenit in schimb candidat la presedintie.
Si el a fost cel care a devenit principala senzatie a primului tur, primind sprijinul a 29,1% dintre alegatori.
Astfel, el a cedat doar in fata actualului presedinte, Milo Djukanovici (35,3%), dar l-a devansat semnificativ pe Andrii Mandici (19,2%), ceea ce i-a permis sa treaca in turul al doilea.
Este semnificativ faptul ca pozitia de lider in ceea ce priveste cheltuielile de publicitate nu l-a ajutat pe Mandici sa ajunga in turul al doilea. Conform calculelor expertilor media, publicitatea sa politica a ocupat mai mult de o treime din timpul de antena al televiziunilor politice – mai mult decat publicitatea lui Milatovici si Djukanovici la un loc.
Un lider fara nicio sansa de a castiga
„Stim unde se afla focarele viitorului nostru sprijin, iar in urmatoarele 14 zile vom munci din greu pentru a le activa si a asigura triumful final”, a spus presedintele si castigatorul primului tur, Milo Djukanovici.
Cu toate acestea, optimismul lui Djukanovici nu este impartasit de politologii muntenegreni, care considera ca acum sansele sale de victorie au devenit critic de scazute.
Da, Djukanovici si partidul sau, DPS, au un nucleu stabil de sustinatori, ceea ce a asigurat conducerea presedintelui in primul tur. Cu toate acestea, acest nucleu continua sa se micsoreze. In primul tur, pentru Djukanovici au votat cu 60.000 de alegatori mai putin decat pentru DPS in timpul alegerilor parlamentare din 2020. Iar pentru micul stat Muntenegru, aceasta este o reducere foarte mare.
Dar principala problema este toxicitatea presedintelui muntenegrean.
Aceasta toxicitate, impreuna cu oboseala liderului, il va impiedica pe Djukanovic sa atraga voturile alegatorilor care au sustinut alti candidati in primul tur.
Ar fi avut prima sansa daca in turul al doilea ar fi intrat un „prieten al lui Putin” si mai toxic, Andrii Mandici. Acum, Iakov Milatovici are un potential mult mai bun de a atrage voturi suplimentare.
Imediat dupa incheierea primului tur, o serie de candidati si-au anuntat sprijinul pentru Milatovici, inclusiv castigatorul locului trei, Mandici. Cu toate acestea, el este sustinut de candidatii pro-occidentali, precum si de premierul Dritan Abazovici.
Un astfel de sprijin ar trebui sa fie suficient pentru a depasi decalajul fata de Djukanovici si a castiga alegerile.
„In aceasta seara, am facut un pas decisiv pana la 2 aprilie, cand vom pecetlui victoria. Aceasta va fi victoria intregului Muntenegru, pe care generatii intregi au asteptat-o, victoria unui Muntenegru mai corect, mai frumos, mai bogat, mai european”, a declarat Iakov Milatovici imediat dupa anuntarea rezultatelor primului tur de scrutin.
Alegeri dupa alegeri
Dar cele mai interesante evenimente pot fi asteptate deja dupa anuntarea castigatorului alegerilor prezidentiale.
Cu doua zile inainte de primul tur, presedintele Djukanovici a anuntat organizarea de alegeri parlamentare anticipate la 11 iunie. Majoritatea parlamentara a contestat deja acest decret la Curtea Constitutionala. Cel mai probabil, acest proces va fi respins.
Alegerile parlamentare anticipate au fost anuntate cu un alt scop, dar acum ele devin un adevarat cadou al destinului pentru Milatovici. Daca va castiga, aceste alegeri ofera “Europei Acum”, care nu are inca niciun mandat, o sansa reala nu doar de a se impune in parlament, ci si de a revendica cea mai mare fractiune.
Acest lucru va remodela in cele din urma politica muntenegreana.
Cu toate acestea, ramane intrebarea care va fi alegerea lui „Europa Acum” daca, pentru a obtine o majoritate, va trebui sa formeze o coalitie fie cu DPS al lui Djukanovici, fie cu „Frontul Democratic” pro-rusesc.
Calculul UE este ca o noua coalitie va fi formata de fortele pro-occidentale, iar acest lucru va elimina toate obstacolele din calea Muntenegrului spre aderarea la UE.
Poate ca „Europa Acum” nu va avea nevoie de parteneri de coalitie. Sau, pentru a obtine o majoritate, va fi necesar sa atraga in coalitie un mic partid proeuropean, cum ar fi URA a actualului premier tehnic Abazovici.
Dar este foarte probabil ca formarea unei coalitii pro-occidentale sa fie imposibila fara participarea lui DPS Djukanovici. Cel mai probabil, Occidentul va face tot posibilul pentru a face lobby tocmai pentru un astfel de format de coalitie.
Dar exista o mare problema aici.
Pentru majoritatea partidelor muntenegrene, coalitia cu DPS este inacceptabila, cel putin atata timp cat Djukanovici ramane liderul acesteia.
Deocamdata, nu se stie daca actualul presedinte va fi de acord sa se retraga din politica in cazul unei infrangeri in alegeri. Multi experti sunt siguri ca, in timpul lungilor sai ani la putere, Djukanovici a intrat atat de mult in rolul de „tata al natiunii” incat retragerea politica ii este imposibila.
Acum exista speranta ca tara va putea in sfarsit sa revina pe calea pro-occidentala, iar „prietenii lui Putin” din Muntenegru vor pierde in cele din urma ocazia de a influenta cursul statului.
