Norvegianca pe frontul din Ucraina: „Soldatii m-au tratat ca pe o regina. Am fost prinsi in ambuscade si in toata viata mea nu am fost niciodata tratata mai bine”

Sandra Andersen Eyra, in varsta de 35 de ani, medic militar si fost membru al Parlamentului Sami din Norvegia, a ales sa se alature Legiunii Internationale din Ucraina pentru a lupta contra trupelor Rusiei. Intr-un interviu pentru presa din Ucraina ea a vorbit despre bataliile la care a luat parte si isi aminteste cum a primit trandafiri de la militarii ucraineni pe 8 martie, in bataia focului.

Iata interviul integral, redat de russiavsworld.com:

Spuneti-ne de ce ati decis sa sprijiniti Ucraina?

Nu am mai fost niciodata in Ucraina, dar am locuit in nordul Norvegiei, in apropiere de granita cu Rusia. Stiam cu totii ca se apropie razboiul si probabil ca cei mai multi se pregateau de ani de zile pentru el. Este datoria noastra morala sa ajutam. Pentru ca ultimul mare razboi de pe continentul nostru a afectat si tara mea [Norvegia a fost sub ocupatie germana in 1940-1945], iar multe tari ne-au venit in ajutor. Astazi facem acelasi lucru pentru Ucraina.

Fiecare dintre noi are motive personale pentru a se alatura. Majoritatea militarilor decid sa se intoarca la lupta pentru ca este tot ceea ce stiu si motivul pentru care sunt antrenati. Pentru mine, totul este diferit. Acesta este primul meu razboi. Pana anul trecut, am fost functionar guvernamental in Norvegia, membru al parlamentului local, am lucrat, de asemenea, ca pescar si am avut propria mea afacere. Adica, totul acasa era foarte sigur, confortabil si bun, dar am simtit ca toata viata mea ma indreptam spre aceasta decizie. Toti prietenii mei sunt militari, asa ca a fi medic de lupta este tot ce imi doream sa fac.

Am ajuns in Ucraina la inceputul lunii martie. Unitatea mea a fost prima din Legiunea Internationala care a fost stationata in cartierele din nordul Kievului si care a ajutat la eliberarea acestora. Am luat parte la luptele de langa Bucha si Irpen, si abia apoi am plecat sa luptam pe frontul de sud al tarii.

Venirea in Ucraina pentru a lupta a fost o decizie dificila? Cum a reactionat familia dumneavoastra acasa?

Nu a trebuit sa ma gandesc: am vazut ce se intampla, iar 24 de ore mai tarziu eram la o baza militara din Ucraina. A fost o decizie foarte rapida pentru mine, dar nu m-am indoit niciodata ca a fost ceea ce trebuia sa fac. Cu toate acestea, la inceput nu am spus aproape nimanui despre plecare, pentru ca nu am vrut sa provoc ingrijorari inutile, care in cele din urma ma vor impiedica sa ma concentrez. Prin urmare, abia o luna mai tarziu, rudele au aflat din mass-media unde ma aflu. Acest lucru nu a surprins pe nimeni. Acum, ei spera si se roaga doar sa ma intorc acasa in siguranta.

Sunteti singura femeie din unitatea dumneavoastra. Care sunt impresiile dumneavoastra despre o astfel de experienta?

M-am obisnuit cu acest lucru in timp ce lucram ca pescar in Norvegia. Este la fel – doar eu si baietii. Cu toate acestea, imi place si nu am nicio problema daca pot face ceea ce trebuie facut.

Trupele ucrainene pe care le-am intalnit au fost cu adevarat uimitoare si m-au tratat ca pe o regina. Obisnuiam sa aud ca baietii din Europa de Est trateaza fetele cu respect, dar acum am avut ocazia sa ma conving cu ochii mei: Am petrecut cateva zile cu soldatii ucraineni in ambuscade si in toata viata mea nu am fost niciodata tratata mai bine.

Inca imi amintesc cat de frig era, iar ei mi-au turnat prima mea ceasca de ceai. Nu am baut niciodata inainte de calatoria in Ucraina, pentru ca am crezut ca nu-mi place ceaiul. Dar, in mod surprinzator, m-am inselat. Chiar si in zgomotul bombelor, soldatii ucraineni mi-au oferit ciocolata, bomboane si trandafiri de Ziua Internationala a Femeii. Bineinteles, m-au invatat si principalele fraze ucrainene, cum ar fi „Glorie Ucrainei! Glorie Ucrainei!” Glorie eroilor!”. Mi-au spus ca aceasta fraza este cea mai importanta, pentru ca oamenii din jurul nostru ar trebui sa stie ca suntem prietenosi.

Ce stiati despre Ucraina inainte si ce v-a impresionat cel mai mult la sosire?

Datorita profesiei mele din trecut in Norvegia, am intalnit multi oameni din Europa de Est – din Ucraina, Polonia, Letonia si Lituania. Asadar, cultura nu este noua pentru mine, dar venirea in Ucraina pe timp de razboi este cu siguranta foarte speciala pentru mine. Unul dintre cele mai impresionante lucruri din Ucraina este faptul ca civilii de aici sunt extraordinari, fac lucruri fara precedent pentru a ne ajuta. Neavand aproape nimic, ei dau tot ce au. Admir modul in care se descurca cu totul, cum ne multumesc, cum incearca sa arate cat de mult apreciaza ajutorul nostru.

Si care a fost cel mai dificil lucru cu care v-ati confruntat in Ucraina?

Desigur, in razboi se intampla multe lucruri rele: crime de razboi, morti, bombardamente asupra civililor, lupte grele si oameni care folosesc razboiul in interes propriu. Uneori este usor sa iti pierzi motivatia, este greu sa iti amintesti de ce lupti si de ce continui sa o faci pe gratis. Pentru a fi aici, noi [voluntarii straini] trebuie sa platim din buzunar pentru echipament, hrana, combustibil si orice altceva este necesar. Daca ramanem fara bani, nu vom putea continua sa luptam. De aceea, uneori poti fi dezamagit si obosit de tot ceea ce se intampla in sfera politica. Dar sper ca acest lucru se va schimba in curand, iar luptatorii straini vor primi mai mult ajutor in viitor.

Deci, care sunt planurile dumneavoastra personale pentru viitor?

Vom ramane aici atat timp cat vom putea si cat va fi necesar. Vedem cursul razboiului: speram ca se va incheia in curand, dar intelegem cu adevarat ca, atunci cand este implicata politica, nu va exista o solutie rapida. Asa ca traim zi de zi si saptamana de saptamana – fara planuri pe termen lung.

Cu toate acestea, nu am mai fost acasa de la sfarsitul lunii februarie. Asa ca poate voi parasi Ucraina pentru cateva saptamani pentru a-mi trage sufletul, a ne reface proviziile si apoi ma voi intoarce pe front.

Pe de alta parte, mi-am gasit multi prieteni printre militarii si civilii ucraineni. Asa ca intentionez cu siguranta sa ma intorc pe timp de pace pentru a sarbatori viata, a manca mancare delicioasa si a ma bucura de locurile care, dupa cum am auzit, sunt deosebit de frumoase in Ucraina pe timp de vara.