„Nu ne vor invada ucrainenii, nu-i asa?”. Rusii din Belgorod, la granita cu Ucraina, incep sa se teama. Orasul este plin de soldati rusi care au fugit din Ucraina – Video
In Belgorod, in sudul Rusiei, la cativa kilometri de granita cu Ucraina, razboiul a devenit imposibil de ignorat. Soldatii rusi care se retrag in urma contraatacului ucrainean cutreiera acum strazile. Apararea antiaeriana bubuie deasupra capului localnicilor de mai multe ori pe zi. Orasul este din nou plin de refugiati. Si, la granita, soldatii rusi si ucraineni se afla la vedere unul in fata celuilalt, scrie The Guardian intr-un amplu reportaj din zona.
Trei soldati rusi din Osetia se plimba pe strazile necunoscute pe langa catedrala, intr-o seara tarzie. Par nesiguri pe picioarele lor, poate ca sunt beti sau obositi. Si cauta un loc unde sa manance.
Din februarie, spun ei, au luptat in Ucraina ca parte a fortei de invazie. Erau stationati in satul Velyki Prokhody, la nord de Harkov, cand a venit semnalul urgent de a fugi inapoi in Rusia, saptamana trecuta.
„Ce putem spune? Un ordin este un ordin. Nu am avut de ales”, spune unul dintre ei, purtand o palarie cu un Z, un simbol tactic adoptat ca emblema patriotica de sustinere a razboiului in Rusia.
Pe masura ce frontul rusesc din Harkov s-a prabusit, iar ucrainenii care au ales tabara rusa au fugit spre granita, un gand sumbru a trecut prin mintea oamenilor obisnuiti de aici: ca razboiul ar putea trece in Rusia.
Intrebati incotro se indreapta in continuare, soldatii spun ca nu stiu. Dar este probabil, cred ei, ca vor fi trimisi inapoi in sud „pentru a apara granita”.
A doua zi, aproximativ 400 de soldati ai Garzii Nationale intaresc pozitiile detinute de politistii de frontiera rusi. „Cum naiba s-a intamplat asta?”, i-a spus un politist de frontiera altuia.
In Belgorod, semnele razboiului sunt la vedere, chiar daca majoritatea oamenilor cred ca este putin probabil ca conflictul sa se extinda. Oleg, originar din Ucraina, poarta un tricou pe care scrie „Nascut in Harkov” si a cumparat placi de placaj in cazul in care va trebui sa acopere ferestrele restaurantului sau.
Partenerul sau de afaceri, Denis, a construit un adapost antiaerian in curtea din spate si si-a evacuat bunica dintr-un oras din estul Ucrainei, aflat in prezent in prima linie a conflictului si controlat de rusi.
Denis spune ca spera ca tensiunile se vor diminua. Dar isi iau, de asemenea, masuri de precautie. „Nimeni nu se asteapta sa vina aici”, spune Oleg. „Dar trebuie sa fim pregatiti”.
In piata centrala din Belgorod, soldatii isi fac provizii pentru iarna, semn ca razboiul din Rusia s-ar putea intinde pe parcursul urmatoarelor luni sau chiar mai mult.
„Unde sunt cagulele?”, striga unul dintre ei, rascolind intr-una dintre cele cateva tarabe care vand caciuli de camuflaj, jachete, lenjerie de corp termica si alte echipamente pentru vreme rece.
„In fiecare zi, vin zeci de baieti, sunt atat de multi acum [de la contraofensiva]”, spune Marina, care vinde articole de camuflaj in piata. „Toata lumea are aceste fete posomorate. Este tensiune mai mare acum. Ii vad cum cumpara aceste lucruri si ma intreb de ce nu le au deja [pe acestea]”, mai spune ea, adaugand ca trupele cumpara alimente de baza si unelte de gatit pe care se astepta sa fie furnizate de armata.
O femeie in varsta din piata plange pe umerii unuia dintre ei. „Va rog, va rog, ajutati-ne”, suspina ea emotionata. Barbatii se apropie pentru a-i aplauda pe soldati pe spate. Deasupra capului, se aude o explozie. „Apararea antiaeriana”, murmura un barbat.
„Simti [razboiul] aici intr-un mod in care nu-l simti in alte orase”, spune Andrei Borzikh, un avocat specializat in falimente care a finantat prin crowdfunding lunete termice pentru pusti si alte echipamente pentru armata rusa. El poarta o casca si o vesta antiglont in masina sa. „Se aude.”
Ucraina nu a dat niciun indiciu ca intentioneaza sa treaca granita sau sa faca mai mult decat sa recupereze teritoriul ocupat de Rusia. Dar insasi ideea ca este posibil ca razboiul rapid si victorios al Kremlinului sa se intoarca cu bumerangul peste granita in Rusia vorbeste despre realitatea infrangerii suferite de fortele sale in ultimele zile.
„In orice caz, s-au facut unele calcule gresite – poate ca au fost tactice, poate ca au fost strategice”, spune Borzikh. „Faptul ca Rusia a crezut ca a ajuns acolo pentru totdeauna a fost clar”.
La fel ca alti sustinatori ai armatei ruse, el spune ca infrangerile recente ar trebui atribuite sprijinului occidental pentru Ucraina. „Rusia se afla acum intr-un conflict cu o treime din comunitatea mondiala”, spune el.
Guvernatorul regiunii Belgorod, Viaceslav Gladkov, a emis din nou luni un ordin prin care cerea autoritatilor locale sa isi verifice adaposturile antiaeriene. Scolile din apropierea granitei au fost inchise temporar. Videoclipuri online arata voluntari care taie copaci pentru a construi fortificatii in zonele impadurite de la sud de oras.
Oamenii de aici inteleg acum ca razboiul nu merge bine. Intr-o serie de interviuri, localnicii descriu sentimentul de soc in primele zile ale razboiului, urmat de o crestere a sentimentului patriotic insotit de simboluri pro-razboi, cum ar fi popularul Z, lipite pe masini si cladiri.
La fel ca in multe orase rusesti, abia daca exista activism anti-razboi. Ilya Kostyukov, in varsta de 19 ani, un activist al opozitiei si fondator al Comitetului anti-razboi din Belgorod, spune ca se concentreaza pe incurajarea oamenilor care se opun conflictului sa vorbeasca si ca incercarea de a-i convinge pe sustinatorii razboiului sa isi schimbe parerea este „inutila”.
Intrebat despre consecintele directe ale razboiului pentru locuitorii din Belgorod, el mentioneaza sosirea de refugiati si o pana de curent recenta cauzata de o explozie care a lovit o centrala electrica din apropiere.
De asemenea, soldatii au devenit din ce in ce mai galagiosi la cafeneaua karaoke. Bataile izbucnesc in mod regulat, spune el. Un grup de soldati a refuzat sa isi plateasca nota de plata si apoi a scos un pistol impotriva unui barman.
Dar, in mare parte, spune el, in Belgorod domneste apatia. „Pentru noi, se simte ca si cum nimanui nu-i pasa pana cand nu-i atinge personal. Pana cand cineva nu aduce un sicriu la tine acasa, nimanui nu-i pasa.”
Unele familii sunt despartite de granita. Irina, o agenta de turism, locuieste cu fiica ei in Belgorodul lor natal. Insa fostul ei sot si tatal copilului ei locuieste in Harkov.
„Copilul nostru este impartit intre doua tari”, spune ea cu o voce incordata. „In mod absolut egal. Indiferent ce se intampla”.
In urma cu doua saptamani, spune ea, fostul ei sot i-a spus ca a fost chemat in armata de catre Ucraina. Era gata sa serveasca pentru ca simtea ca este datoria lui patriotica. Ea este ingrozita ca va fi ucis.
„Mi-am pierdut putin mintile si am spus niste lucruri foarte neplacute”, spune ea despre cea mai recenta conversatie a lor. „Se poate intampla orice. Am vrut sa il salvez pe tatal copilului meu.
„Este cetatean al Ucrainei si isi indeplineste datoria pentru tara sa – si incearca sa isi indeplineasca datoria fata de familia sa.”
Exista un sentiment, chiar si printre sustinatorii lui Putin, ca Rusia pierde inimile si mintile in Ucraina.
La un centru de distribuire a ajutoarelor, ucrainenii cu opinii deschis pro-Kremlin intreaba de ce nu au fost avertizati in legatura cu contraofensiva sau nu au primit mai mult ajutor din partea guvernului dupa ce au ajuns in Rusia.
„Ne simtim fara adapost si de parca nimeni nu are nevoie de noi”, spune o femeie cu opinii pro-ruse care a fugit din Kupianskul ocupat, un oras care a fost recent recucerit de armata ucraineana.
Asa cum a promis tuturor celor care fug din calea razboiului in Rusia, ea a primit 10.000 de ruble (143 de lire sterline) de la guvern. „Am primit cele 10.000 de ruble, dar casa mea era acolo, iar eu am aruncat totul si am ramas fara casa”, spune ea.
Un activist stabilit in Rusia care a calatorit in mod regulat pe teritoriul ucrainean ocupat pentru a evacua oameni spune ca a fost uimit de lipsa de investitii in infrastructura de acolo. El isi aminteste sentimentul de a fi martor la o „apocalipsa” in timp ce se afla la o rascruce de drumuri goala din Kupiansk.
El a dus 3,5 tone de alimente si medicamente la un orfelinat. In alte locuri, pur si simplu a calatorit prin sate mici pentru a aduce alimente si medicamente localnicilor, adesea varstnici, care ramasesera in urma.
In Vovchansk, spune el, nu a existat lumina sau electricitate timp de mai multe luni. „Cred ca acesta este unul dintre esecurile armatei ruse – ca nu au adus suficiente beneficii. Asa ca oamenii au salutat sosirea trupelor ucrainene”, spune el.
