Nucleul Pamantului are o scurgere de gaze

In forjarea turbulenta a Pamantului timpuriu, densitatea a fost destinul. Caldura produsa de impactul cu asteroizi si de descompunerea radioactiva a transformat o masa de moloz primordial, tinuta laolalta de gravitatie, intr-un glob clocotitor si topit. In aceasta stare febrila, materia care compune Pamantul s-a separat in straturi distincte; cele mai dense materiale s-au scufundat, formand un nucleu de fier si nichel, in timp ce materia mai usoara de silicat s-a ridicat pentru a forma mantaua stancoasa.

Geologii au presupus mult timp ca aceste straturi erau permanente – si ca nicio materie fizica nu putea traversa vechea granita dintre nucleul si mantaua Pamantului. O noua lucrare publicata in revista Nature contesta acest punct de vedere, oferind dovezi ca in miez se pot scurge „in sus”, in manta, gaze stocate acolo inca de la formarea planetei – si ca aceste gaze pot ajunge, prin intermediul rocilor vulcanice, la suprafata Pamantului, potrivit Big Think.

Desi incepe la doar 30 de kilometri sub picioarele noastre si constituie mai mult de 80% din volumul planetei, mantaua Pamantului este un loc salbatic si necunoscut. Cele mai adanci gauri de foraj nu au ajuns niciodata la mantaua Pamantului.

Alte indicii provin din chimia lavelor bazaltice, magme de temperatura ridicata care, atunci cand erup, au o vascozitate apropiata de cea a ketchup-ului. Aceste lave sunt generate de topirea partiala a mantalei si erup prin guri de aerisire si vulcani acolo unde scoarta terestra – stratul superior al Pamantului – este subtire, in principal in ocean.

In anii 1960, la scurt timp dupa aparitia teoriei tectonicii placilor – care explica modelele globale de activitate vulcanica si seismica – geologii au observat diferente subtile in chimia lavelor bazaltice eliberate din locuri precum Islanda, cunoscute sub numele de bazalte de creasta mediana oceanica sau MORBS, fata de cele din locuri precum Hawaii, numite hotspot-uri. MORBS se afla de-a lungul crestelor vulcanice subacvatice, in timp ce hotspoturile sunt zone din mantaua Pamantului din care se ridica coloane izolate de magma fierbinte, formand vulcani pe crusta suprapusa.

In special, chimia MORB de tip islandez sugereaza ca aceste lave provin dintr-o sursa de manta de mica adancime. In schimb, chimia bazaltelor de tip hotspot din Hawaii sugereaza ca acestea provin dintr-o sursa de manta mai adanca. Desi mantaua se misca prin convectie – un proces determinat de densitate prin care rocile reci se scufunda si rocile fierbinti se ridica – multi geologi cred ca mantaua superioara si cea inferioara se misca separat, amestecandu-se doar prin intermediul coloanelor de magma din punctele fierbinti, care se ridica din adancime. Din acest punct de vedere, buzunare de material „original” – modificate prin topire sau prin alte procese geologice, cum ar fi subductia, care recicleaza parti din crusta Pamantului – ar putea persista in partile mai adanci ale mantalei terestre, chiar si dupa 4,5 miliarde de ani.