O mezzosoprana romanca a invins cancerul in Filipine: „In aprilie 2022, doctorii mi-au mai dat 3 luni de viata”. Ce a intalnit in Filipine

Janina Lorelei, o mezzosoprana romana talentata, si-a construit o noua viata in Filipine. Ea a relatat pentru o importanta publicatie din aceasta tara prin ce a trecut de-a lungul vietii si cum reuseste sa invinga cancerul.

Nu este straina de succes, talentul incontestabil al Janinei pentru cantat i-a permis sa cante pe scenele din Bulgaria, Danemarca, Germania, Austria, Republica Ceha, Slovenia si China, dar nu a cantonat-o niciodata intr-o singura profesie. La 48 de ani, ea a activat in domenii  precum actorie, fotografie, strategie de brand si chiar coaching de viata, toate acestea – pe langa muzica, bineinteles – in care prospera astazi, in ciuda faptului ca a suferit cea mai mare lovitura din viata ei plina de evenimente.

In aprilie 2022, Janina a fost diagnosticata cu cancer in stadiul 3 avansat si i s-au dat cel mult trei luni de viata.

Insa, un an si jumatate mai tarziu, ea a incantat multimea prezenta la cea de-a 125-a aniversare a The Manila Times, fara sa arate nici un pic ca ar fi trecut printr-o asemenea experienta dramatica, scrie The Manila Times.

Ea a oferit un interviu acestei publicatii in care relateaza experientele prin care a trecut de-as lungul vietii, aratand cum a reusit sa isi mentina un echilibru emotional si mental prea putin posibil in fata incredibilelor provocari.

In 1989, Janina era in clasa a opta cand Revolutia Romana a rasturnat dictatura comunista, permitand culturii occidentale sa fie prezentata si ascultata in tara.

Odata cu ridicarea restrictiilor cenzurii, Janina a descoperit opera la televizor, ceea ce i-a aprins pasiunea pentru cantat. „Imi amintesc ca imi faceam temele, iar televizorul era deschis. Am auzit ‘Carmen’ la televizor. Apoi, cand a inceput ‘Habanera’, mi-am zis: ‘Doamne, vreau sa invat sa cant’. Melodia aceea a rezonat atat de mult cu mine.

„A fost unul dintre cele doua cantece care m-au inaltat in privinta muzicii. Celalalt a fost ‘Fantoma de la opera'”, si-a amintit ea. „Mama mea nu voia sa ma lase sa urmez muzica. Ea credea ca nu este o meserie adevarata si ca ar trebui sa fac ceva serios”, a adaugat ea.

„Sunt dintr-un oras foarte mic si existau doar doua optiuni pentru a studia muzica. Una era un program after-school numit Scoala Populara de Arta, iar cealalta era un program aproape similar pentru toate varstele. Asa ca m-am dus la o auditie, iar instructorul m-a rugat sa fac cateva exercitii cu pianul si sa cant ceva. Si mi-a spus: ‘Stii ca nu pot sa fac nimic, esti absolut fara speranta’. Iti schimbi tonul vocii cand canti, iar eu nu am timp pentru asta’. Asa ca am zis: ‘Bine, o sa incerc in acest alt loc'”, a continuat ea.

„Dupa ce celalalt instructor m-a rugat sa cant, mi-a spus si el: ‘Este ingrozitor. Iti schimbi tonul vocii. Nu pot sa fac nimic pentru tine’. Asa ca asta a fost tot – cele doua optiuni de a studia muzica in orasul meu natal au fost scoase de pe masa. Aveam 14 sau 15 ani la acea vreme, asa ca a fost destul de descurajant”, a adaugat Janina.

In liceu, insa, a aparut o oportunitate de a studia in strainatate. Profesoara ei de engleza a informat-o despre o bursa sponsorizata de o fundatie pentru a finanta sapte studenti din Romania sa urmeze cursurile Universitatii Americane din Bulgaria. Janina a aplicat si si-a depus cererea cu toate cerintele inainte de termenul limita.

Dupa ce nu a mai primit nicio veste timp de luni de zile, mama ei a fost convinsa ca nu va primi bursa, afirmand ca aceasta era doar un paravan folosit pentru ca odraslele politicienilor sa devina beneficiari. In timp ce Janina incepea sa isi piarda speranta, un telefon a informat-o ca a fost selectata.

„Practic, am sarit pana la biroul mamei mele, iar ea inca mai credea ca glumesc. Dar asa am ajuns sa studiez in Bulgaria timp de patru ani. Faptul ca am fost acolo mi-a permis sa studiez muzica fara ca mama mea sa intervina.”

Cu toate acestea, Janina si-a ascultat in continuare parintii si s-a specializat in Administrarea Afacerilor. In paralel, ea a urmat muzica, precum si programe de jurnalism si psihologie. A venit curand momentul in care Janina a putut sa se alature corului universitar.

„Profesorul meu de canto, care era si dirijorul corului, m-a sustinut si m-a incurajat foarte mult. Am avut un concert de o ora si l-am inregistrat. Scopul era sa folosesc acea caseta ca auditie pentru un MBA in New York si pentru Berklee School of Music din California”, a spus ea.

Cu toate acestea, ea nu a continuat sa faca un master in muzica, deoarece, cand a absolvit in cele din urma, parintii ei au insistat sa se mute inapoi in Romania si sa isi gaseasca un loc de munca: „Aveam deja o oferta de munca in Bulgaria, dar au insistat sa accept un loc de munca in Romania. Asa ca mi-am ascultat parintii si am lucrat in domeniul pe care il uram cel mai mult – contabilitatea. Am facut contabilitate timp de aproximativ trei ani, iar apoi am decis ca nu asta vreau sa fac. Asa ca am incercat sa ma orientez putin spre ceva care sa ma conecteze cu publicul, cum ar fi vanzarile si marketingul. Intotdeauna am fost interesata de psihologie si de interactiunea cu oamenii, nu doar de cifre.”

Tanara Janina putea insa sa ia contact cu muzica prin cantatul in biserica. „Singurul lucru era ca eu eram pregatita ca mezzosoprana clasica, iar ei nu prea apreciau asta in biserica. Dar am cantat o multime de melodii de lauda si inchinare. In cele din urma, am gasit si un program de muzica, asa ca l-am urmat timp de aproximativ un an. Dar a fost foarte dificil sa ajung la timp la cursurile de seara, deoarece lucram multe ore in fiecare zi, asa ca a trebuit sa renunt din nou la muzica.”

In ianuarie 2004, Janina a gasit in sfarsit o modalitate de a lasa Romania in urma. Era la prima casatorie, iar sotul ei de atunci si-a mutat viata in China. La sosirea in Beijing, unul dintre primele lucruri pe care le-a observat a fost o revista numita „Time Out”. In ea era o reclama la un concert al Corului Festivalului National.

Janina a cumparat imediat bilete la spectacol si, dupa ce l-a vizionat, a decis sa dea o auditie pentru urmatoarea reprezentatie din septembrie.

A trecut cu succes de auditie si a devenit membra a corului, format in special din straini. „A fost un fel de mic miracol, pentru ca in fiecare weekend din decembrie, cantam Messia lui Handel in Orasul Interzis din China; imaginati-va asta, nu? Asa ca, da, doar faptul ca ni s-a permis sa cantam acea piesa a fost  uimitor”, a spus ea.

Fostul sot al Janinei, care lucra pentru o mare companie de transport maritim, a trebuit sa fie repartizat in diferite locatii. Astfel, de la Beijing, s-au mutat in Danemarca.

Dupa patru ani de viata in Copenhaga, s-au intors in China si, de acolo, s-au mutat in Filipine la sfarsitul lunii noiembrie 2015. „Sincer, dintre toate tarile in care am trait – si au fost destul de multe – aici este locul in care ma simt cel mai bine acasa. Oamenii sunt atat de draguti, iar cultura in general este foarte asemanatoare cu cea romaneasca. Stiti, este un pic mai traditionala si mai conservatoare”, a spus Janina despre Filipine, locul unde locuieste de opt ani.

Totusi, mutarea nu a decurs fara probleme pentru ca, in 2017, ea si sotul ei s-au despartit.

Janina a negat mult timp ca se afla intr-o relatie abuziva, explicand ca a crescut intr-un mediu in care aceasta a fost normalizata de mama ei narcisista. „Am rezonat atat de mult cu dinamica relatiei [pe care o aveam cu sotul meu] doar pentru ca imita mult din abuzul pe care il traisem cu mama mea. Asadar, am fost casatorita cu un narcisist timp de aproape 20 de ani si nu am avut nicio idee despre asta pana cand, intr-un moment vulnerabil, cand ma recuperam dupa o operatie majora, sotul meu de atunci mi-a cerut brusc sa ma mut.”

Dupa sfarsitul dureros al relatiei abuzive, Janina a cazut intr-o depresie profunda, pe care, din fericire, si-a dat seama ca trebuie sa o combata.

La sugestia unui prieten, Janina a urmat terapie timp de opt luni si a urmat un curs de meditatie, care i-a transformat semnificativ perspectiva. Prin intermediul terapiei, ochii i s-au deschis la adevarata natura a situatiei sale. „Stiam ca trebuie sa scap de relatie, dar imi era atat de frica sa raman singura. Eram atat de speriata pentru ca [fostul meu sot] ma izola de toata lumea. Locuiam intr-o tara straina, unde nu aveam prieteni si nu stiam nimic. A fost destul de infricosator, pentru ca nu am trait niciodata singura. Asa ca, in timp ce procesam totul prin terapie, terapeutul meu m-a indemnat sa-mi infrunt problemele cu capul inainte.”

Janina a spus ca principalul ei obiectiv in acel moment era independenta financiara. Ea se bazase pe fostul ei sot si si-a dat seama cum faptul ca nu avea proprii bani a prins-o captiva in casnicie.

„In cele din urma, mi-am gasit un loc de munca care imi placea si, odata cu el, a venit aceasta incredere si putere. Infrangerea celor mai mari temeri ale mele mi-a dat curajul de a ma ridica. Fata de narcisisti – mama mea si fostul meu sot – in cele din urma am capatat curajul de a le spune nu, iar acesta a fost un lucru urias”, a subliniat ea.

„Este foarte dificil sa recunosti in cele din urma ca parintii tai nu au interesul tau. Dar, indiferent de ceea ce fac, inca ii iubesti, asa ca este nevoie de mult pentru ca cineva sa spuna in sfarsit: ‘Stii, poate ar trebui sa ma distantez de parintii mei’. Cu toate acestea, a face acest lucru mi-a dat curajul de a ramane singura intr-o tara straina in urma cu cinci ani.”

In timpul pandemiei, mama Janinei a incercat sa o roage sa se intoarca acasa. Fiica a fost insa ferma, spunandu-i mamei sale: „Categoric nu”.

Avea doua motive pentru care nu voia sa se intoarca la parintii ei. „Unul a fost pentru ca am vrut sa ma indepartez cat mai mult posibil de oamenii care m-au abuzat. Si doi, eram in Filipine de cativa ani si apreciam modul in care oamenii gestionau viata aici. Am putut sa contrastez si sa compar un pic – stiti, cum ar fi modul in care filipinezii fac fata dezastrelor naturale sau dezastrelor in general fata de modul in care o fac oamenii din Europa.”

Janina si-a amintit: „M-am gandit ca, daca ar trebui sa traiesc o pandemie sau un dezastru, as prefera sa fiu aici, in Filipine, pentru ca oamenii de aici sunt mult mai responsabili si mai rezistenti.”

Janina a devenit apoi o puternica militanta impotriva abuzului narcisist si a violentei domestice. De cand s-a aparat pe sine, ea s-a dedicat sensibilizarii in aceste probleme si a ajutat victimele sa scape, sa se vindece si sa prospere.

„Cand a inceput pandemia, cea mai mare ingrijorare a mea la acel moment a fost ce se va intampla cu toti acesti oameni, care, dintr-o data, s-au trezit inchisi 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana cu agresorii lor – fara posibilitatea de a vorbi cu cineva, fara posibilitatea de a scapa sau de a gasi o usurare. M-am intrebat: ‘Cum ii pot ajuta?’. Si astfel, din acest motiv, m-am inscris la un masterat online in psihologie pozitiva prin coaching, care a durat aproximativ un an si ceva pana l-am terminat”, a adaugat ea.

Ea subliniaza necesitatea ca societatea, in special femeile, sa reevalueze asteptarile in materie de relatii.

„Vreau sa vorbesc despre aceste probleme. Mai ales atunci cand femeile iau aceasta decizie, mai ales in ceea ce priveste partenerul de viata. Trebuie sa mergi dincolo de a te baza pe emotiile tale [in luarea deciziei] pentru a vedea daca situatia in care intri este una sanatoasa. Intrebati-va: este [prietenul meu] o persoana sanatoasa? Este relatia noastra bazata pe respect si incredere?”.

Avand in vedere boala sa, pledoaria Janinei se extinde si la abordarea impactului adesea trecut cu vederea al abuzului prelungit asupra sanatatii fizice a unei persoane. Aflata acum in remisie, ea stie ca stresul cauzat de agresorii ei a dus la aparitia cancerului ovarian.

Hotarata sa continue sa se ridice deasupra celor mai dificile provocari din viata ei, Janina a facut acelasi lucru in lupta impotriva cancerului, chiar daca a trebuit sa faca doua operatii, nenumarate transfuzii de sange si sase runde de chimioterapie agresiva.

Reflectand asupra experientei sale, Janina subliniaza rolul vital al bunastarii emotionale in recuperarea sa. „Da, tratamentele au fost importante, dar cred ca ceea ce functioneaza cu adevarat este de a face exact ceea ce iti spun medicii, dar si de a te sustine cu o stare emotionala corecta.”

In lupta cu cancerul, ea spune ca a avut parte si de un sprijin incredibil de la noii ei prieteni: „Nici macar nu pot descrie recunostinta pe care o simti atunci cand, dintr-o data, primesti vesti absolut devastatoare, iar apoi realizezi ca esti atat de sustinut si ca oamenii au grija de tine. La mine acasa, nimeni nu ma tratase asa inainte. Dar aici, sunt oameni care au fost foarte amabili cu mine, iar acest lucru a fost pe cat de socant, pe atat de minunat.”

„Am invatat sa iau lucrurile pe rand, zi de zi, ora de ora, si sa traiesc fiecare moment. Sa nu ma stresez in legatura cu trecutul si sa nu-mi fac griji pentru viitor. Doar sa fii prezenta in acest moment. Daca va puteti bucura, bucurati-va. Daca nu va puteti bucura, fiti recunoscatori ca sunteti inca aici, pentru ca inseamna ca inca mai puteti gasi cheia spre libertate si fericire”, a spus romanca.