Opinie: Intr-un timp record, Moldova si Ucraina incep deschiderea negocierilor cu Uniunea Europeana. Georgia revine si primeste statutul de tara candidata. Summitul de la Bruxelles – mostenirea actualului mandat UE

Reuniunea Consiliului European din 14 si 15 decembrie a fost de departe cel mai asteptat Summit de la Bruxelles, unde liderii de state si de guverne ai Uniunii Europene au votat inceperea negocierilor de aderare dintre Uniunea Europeana si Republica Moldova + Ucraina, iar Georgia a primit statutul de tara candidata. Singurul actor politic care se impotrivea acestui demers, Viktor Orban, premierul Ungariei a fost si el convins chiar in ultimul ceas in schimbul revenirii Georgiei la masa de negocieri.

In culisele establishment-ului european au avut loc dezbateri intense referitoare la parcursul european al Republicii Moldova. Aproape ca exista o unanimitate de voci care afirma cu tarie ca Chisinaul merita sa devina parte a familiei europene. Merita desigur din punct de vedere politic in primul rand si noroc ca ultima reduta in procesul de deschidere a negocierilor cu UE nu are legatura cu procesele tehnice. Pentru ca daca este sa o luam strict dupa indicatorii macroeconomici, reformele implementate pana in prezent (nu cele in implementare) si in general indeplinirea “criteriilor de la Copenhaga”, Moldova mai are inca foarte multe chestiuni de demonstrat. Totusi este imbucuratoare aprecierea Comisiei Europene prin care 94 la suta din recomandarile de reforma au fost implementate, iar cele 6% ramase se refera la dosarul cel mai complicat si important – reforma in justitie si eradicarea coruptiei care fac parte din pachetul de dezoligarhizare.

Potrivit ultimelor evolutii si noilor ramificatii politice, anumite schimbari referitoare la politica de extindere a UE incep sa apara. Pentru ca observam ca pachetul de extindere format din Ucraina si Republica Moldova se reintoarce la formula initiala si anume spre trio-ul Ucraina – Moldova – Georgia.

In cadrul intalnirii de anul trecut a Consiliului European din 23 iunie, desi Georgia a solicitat statutul de candidat la UE, aceasta a primit o „perspectiva de aderare” si o lista de reforme de implementat, practic rupandu-se de Ucraina si Moldova, care au primit statutul de candidat. Printre reforme se numara reducerea polarizarii politice si consolidarea independentei sistemului judiciar, domenii in care exista ingrijorari privind anumite derapaje democratice chiar similare cu cele din Ungaria.

In continuare, la 8 noiembrie 2023 cand se cunostea doar de intentia decidentilor europeni de a recomanda inceperea negocierilor UE – Moldova si UE – Ucraina, Georgia a reaparut in peisaj cu recomandarea de a i se acorda totusi statut de tara candidata.

Dar exista toate premisele sa credem ca Georgia a reaparut pe limba celor 27 de lideri de state si de guverne ai UE datorita atentiei deosebita pe care i-o acorda premierul Viktor Orban, unde Ungaria se considera mai nou principalul stat aliat al Georgiei cu care s-a si semnat cu Parteneriat Strategic Ungaria-Georgia anul trecut. Pe masura ce se apropia decizia importanta a Comisiei Europene referitoare la cele doua tari in prim-plan Ucraina si Moldova, premierul ungar, Viktor Orban a facut o vizita in Tbilisi ca un gest de sustinere de ultim moment. Aceasta vizita desfasurata pe parcursul a doua zile in octombrie, a marcat un pas recent in parteneriatul rapid in crestere intre cele doua tari, in special intre Orban si prim-ministrul georgian, Irakli Garibashvili.
Relatia apropiata dintre cei doi a luat amploare pe fondul unei schimbari abrupte catre conservatorismul social in politica interna a Georgiei, sustinut de Garibashvili si de partidul de guvernamant Visul Georgian. Aceasta orientare promoveaza o identitate pentru Georgia care se axeaza pe crestinism si „valorile traditionale”, o directie deja adoptata de Orban in Ungaria.

Cu toate ca Ungaria se afla deja in cadrul UE si poate contesta regulile si principiile blocului de la interior, Georgia isi urmareste propriile interese similare, incercand sa obtina sprijinul celorlalti membri pentru aderare. UE a intampinat deja dificultati cu Ungaria si i-a inghetat fondurile de coeziune si din PNRR ungar de circa 30 miliarde, la care Budapesta a santajat si blocat initiativele propuse de restul blocului folosindu-si repetat dreptul de veto inclusiv in sprijinul militar pentru Ucraina. Drept urmare, exista precautii in a accepta un alt posibil membru care ar putea genera probleme similare, unde Moldova si Ucraina sunt considerati parteneri mult mai previzibili, cel putin in configuratia actuala.

Totusi, faptul ca principalul aliat al Georgiei este Ungaria reprezinta o sabie cu doua taisuri pentru ca nu vrei ca un stat UE care este impotriva tuturor deciziilor majoritatii si se impotriveste mereu institutiilor europene sa fie singurul tau sustinator. Iar in ceea ce priveste sansele de aderare la UE al Georgiei, acestea raman neclare pentru ca Orban ar putea sa consolideze aceste sanse sau sa le submineze chiar definitiv.

Desi reprezentantii puterii din Georgia si Partidul Visul Georgian nu par a fi parteneri de incredere pentru Uniunea Europeana, apropierea Georgiei de UE prin acordarea statutului de tara candidata ar putea aduce mai multe beneficii georgienilor care protesteaza necontenit cu drapelul UE. Decat pierderea definitiva a tarii si lasarea acesteia sa se apropie tot mai mult de Rusia, mai bine ar fi ca acest troc tacit intre Orban si majoritatea liderilor UE sa se intample si sa i se acorde statutul de tara candidata Georgiei in schimbul deschiderii negocierilor cu Ucraina si Moldova.

Desigur ca premierul Ungariei, Viktor Orban a acceptat sa bea o cafea alaturi de Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, chiar in timpul acestui vot istoric din Consiliul European, pentru a da voie ca decizia de deschidere a negocierilor pentru Moldova si Ucraina sa treaca, practic s-a abtinut si nu a fost impotriva din mai multe motive – sa nu obstructioneze politica de extindere odata pentru totdeauna, sa i se deblocheze fondurile din politica de coeziune (10 miliarde de euro). In schimb acesta a folosit dreptul de veto pentru o chestiune la fel de importanta pentru rezistenta Ucrainei si anume blocarea pachetului de sprijin in valoare de 50 miliarde de euro.

Reuniunea Consiliului European de la sfarsitul saptamanii simbolizeaza si dorinta actualului mandat al Uniunii Europene de a lasa drept mostenire in primul rand o mai mare claritate referitoare la politica de extindere a Uniunii Europene. Dar mai important sa traseze un drum ireversibil privind aspiratiile in primul rand ale Ucrainei si Moldoveii, dar si Georgiei. Pentru ca acum mai mult ca niciodata Ucraina a avut nevoie de o decizie favorabila privind deschiderea negocierilor pentru moralul si dorinta arzatoare a populatiei ucrainene care duce un razboi inclusiv de a demonstra faptul ca ucrainenii sunt europeni si apara curajos Europa. Iar Moldova va face parte din Uniunea Europeana pentru ca sustinerea pentru vectorul pro-european se bucura de o majoritate zdrobitoare, unde actualul Guvern a demarat procesul de reforma.

Cu siguranta trebuie sa o repetam de fiecare data ca Moldova a avansat rapid in drumul sau european pentru ca a vazut o oportunitate in razboiul din Ucraina, iar faptul ca Rusia prin razboiul sau hibrid tinteste spre Chisinau nu reprezinta altceva decat necesitatea stringenta ca Moldova sa devina un stat membru UE cat mai curand posibil si anume sa-i fie pavat drumul in UE alaturi de Ucraina chiar incepand de astazi. Faptul ca a fost posibila deschiderea negocierilor cu UE la doar un an si jumatate dupa ce Moldova a obtinut statutul de tara candidat este un record absolut, iar dezideratul Presedintei Moldovei, Maia Sandu ca Moldova sa adere la UE pana in 2030 este tot mai aproape de realitate.
Urmeaza lungi negocieri cu Uniunea Europeana, iar Guvernul de la Chisinau are pregatite 35 de grupuri interministeriale de lucru pentru a implementa acquis-ul comunitar si a implementa reformele de care mare nevoie Moldova.

Acest editorial a aparut prima data pe site-ul publicatiei din Republica Moldova – Agora.md