Orasul plutitor din Marea Caspica risca sa produca un dezastru ecologic. „Atlantida lui Stalin” a inceput sa fie construita in anii ‘50

Neft Daslari (sau Petrol Taslari, n.n.) este o retea de sonde petroliere conectate printr-un mozaic de poduri si conducte labirintice construite la 100 de kilometri de coasta Azerbaidjanului deasupra celui mai mare lac din lume, Marea Caspica.

Numit si „Atlantida lui Stalin” este cel mai vechi sistem de platforme petroliere din lume dar si un oras plutitor unde candva lucrau si locuiau peste 5.000 de oameni, care acum se prabuseste incetul cu incetul in apa si risca sa devina un dezastru ecologic de proportii, scrie CNN.

Cand regizorul Marc Wolfensberger a aflat prima data de Neft Daslari, a crezut ca este doar o legenda. Tot auzea povesti despre acest oras secret care se intindea precum niste tentacule plutitoare mancate de rugina deasupra Marii Caspice, departe de tarm.

Foarte putini oameni vazusera de fapt acest oras plutitor: era un mister urias. Wolfensberger a reusit abia la finalul anilor ’90 sa vada cu ochii lui constructia, convingandu-se ca este cat se poate de reala. „A fost dincolo de orice vazusem pana atunci”, a povestit el pentru CNN.

Orasul plutitor era mereu pazit de nave militare si arata ca „o autostrada in mijlocul marii” care se intindea in toate directiile „precum o caracatita”.

Opt ani a incercat sa convinga guvernul de la Baku sa il lase sa se intoarca si sa filmeze acest loc. In 2008, a obtinut permisiunea si a petrecut doua saptamani in Neft Daslari ca sa realizeze documentarul „Stancile de petrol: Orasul de deasupra marii”.

In ultimele decenii, populatia „Atlantidei lui Stalin” a scazut rapid, iar unele parti din complexul plutitor s-au scufundat in apele Marii Caspice.

Totusi, sondele de titei functioneaza inca si raman un simbol al industriei petroliere a Azerbaidjanului din Marea Caspica, o intindere de apa bogata in combustibilii fosili care, odata extrasi, contribuie la incalzirea globala si inclusiv la scaderea dramatica a nivelului apei din cel mai mare lac de pe Pamant.

„Stancile de petrol” isi au originile in era sovietica. Inspre finalul anilor ’40, cativa muncitori din industria petroliera au coborat pe o mica insula unde au construit o instalatie de foraj si un mic adapost.

Primul put de explorare a fost sapat in 1949, de unde a tasnit „aurul negru” ca o fantana arteziana. Primul vas incarcat cu petrol extras din Neft Daslari a ajuns in port in 1951, marcand totodata si momentul in care constructia propriu-zisa a orasului plutitor a inceput cu adevarat.

Ceea ce a urmat a fost un miracol tehnic si arhitectural, potrivit lui Wolfensberger. Orasul a crescut incetul cu incetul, sprijinindu-se pe stalpi de metal care se extind pana pe fundul marii si care sustin reteaua de platforme si poduri la cativa metri deasupra apei, ceea ce creeaza iluzia ca orasul pluteste in aer.

Reteaua a cuprins intr-un final aproape 2.000 de sonde petroliere si in jur de 340 de instalatii de productie.

Podurile au o lungime totala de peste 160 de kilometri, in timp ce conductele de petrol si gaze se intind pe o distanta de 100 de kilometri.

Sapte vase au fost aduse in zona si scufundate intentionat. Epavele lor au format un golf artificial care protejeaza orasul de vant si valuri, cu toate ca Neft Daslari a ramas vulnerabil in fata furtunilor.

Cu timpul, in orasul plutitor au aparut blocuri de apartamente pentru muncitori, o brutarie, un teatru cu sute de locuri, magazine, unitati medicale, un teren de fotbal si un heliport.

A fost construit chiar si un parc cu copaci plantati pe structuri de metal.

Unii azeri ii spun „a opta minune a lumii”, altii ii zic „insula celor sapte vase” sau „Atlantida lui Stalin”.

Bijuteria industriei petroliere de la Marea Caspica Bijuteria industriei petroliere de la Marea Caspica a produs aproape 180 de milioane de tone de petrol in cei 75 de ani de functionare, potrivit companiei azere SOCAR, ce detine si opereaza Neft Daslari.

In anul de varf, 1967, orasul plutitor a produs 7,6 milioane de tone de petrol. Importanta complexului a scazut, insa, in ultimele decenii, pe masura ce s-au descoperit alte campuri petroliere mai mari, iar preturile petrolului au fluctuat.

Nivelul de productie a scazut la mai putin de 3.000 de tone pe zi (aproximativ 1 milion de tone pe an).

Cea mai mare parte a productiei de petrol din Neft Daslari alimenteaza astazi doar piata interna.

Odata cu incetinirea productiei, a scazut si populatia orasului care astazi mai are doar 3.000 de locuitori – muncitorii lucreaza in ture de cate 15 zile pe mare si 15 zile pe uscat.

O parte dintre poduri s-au prabusit in mare din cauza furtunilor. Au existat si cazuri de deversari de petrol in Marea Caspica si ape netratate scurse direct in mare.

Cum poate fi salvata Atlantida lui Stalin?

Liderii globali se vor aduna in Baku saptamana viitoare pentru conferinta climatica COP29 ca sa discute criza climatica, agravata de consumul de combustibili fosili, in sali de sedinta aflate la 100 de kilometri de „Atlantida lui Stalin”.

Raman multe intrebari legate de viitorul orasului plutitor, dupa ce rezervele de petrol sunt epuizate.

Autoritatile ar putea sa dezasambleze complexul, un proces care ar necesita fonduri uriase, sa transforme reteaua de platforme petroliere intr-o statiune turistica sau pur si simplu sa o abandoneze, „deschizand calea spre un dezastru ecologic de proportii”.

Wolfensberger crede ca orasul plutitor ar putea deveni un muzeu. „Este intr-adevar leaganul explorarii petroliere offshore. Face parte din aceasta mostenire.”

Pentru moment, insa, orasul continua sa produca petrol, ramane un loc inaccesibil pentru vizitatori si arata tot mai mult ca un mozaic ruginit ce simbolizeaza o industrie aflata intr-un declin lent, dar sigur.