Pentru a combate modificarile climatice, un mare producator german din industria chimica incearca sa schimbe petrolul cu zaharul

La unul dintre cele mai mari complexe chimice din Europa, grupul german „Covestro” testeaza fabricarea unui produs cheie folosind zaharul ca material de baza in locul petrolului, in contextul in care industria incearca sa isi reduca amprenta de carbon. Proiectul pilot presupune producerea de „anilina”, o substanta chimica utilizata la fabricarea spumelor – folosita pe scara larga la saltele si fotolii, precum si la izolarea cladirilor, scrie AFP, preluat de France 24.

Desi productia comerciala la scara larga este probabil la ani distanta, experimentul marcheaza un mic pas in lupta industriei chimice pentru reducerea emisiilor de carbon, in timp ce Pamantul se confrunta cu o urgenta climatica grava.

Din cele 100 de milioane de barili de petrol produse zilnic la nivel mondial, „un sfert ajunge direct in industria chimica”, a declarat Walter Leitner, de la Universitatea din Aachen, care este implicat in proiectul anilinei de peste un deceniu.

„Industria chimica trebuie sa fie complet reconstruita”

Producatorul de mase plastice „Covestro” – o fosta divizie a gigantului chimic BAYER – a inceput testele in complexul sau, din orasul Leverkusen, situat in vestul Germaniei, la sfarsitul anului 2023, dupa testele de laborator.

Intr-o incapere de 100 de metri patrati, anilina, un fluid transparent, este extrasa dintr-o instalatie cu o retea de 600 de metri de tevi intrepatrunse.

Cu ajutorul unui proces dezvoltat de cercetatorii de la Universitatea din Stuttgart, zaharul fermentat este tratat cu substante chimice pentru a obtine produsul.

Anilina este utilizata ca ingredient de baza pentru substanta chimica MDI, care este un material esential in fabricarea spumelor. In mod traditional, anilina a fost obtinuta din derivati de titei, cum ar fi nafta si benzenul, dar producerea acesteia emite cantitati mari de dioxid de carbon, un gaz cu efect de sera esential.

La nivel mondial se produc anual aproximativ sase milioane de tone de anilina, dintre care aproximativ un milion de tone doar de catre „Covestro”.

Deocamdata, proiectul pilot din Leverkusen produce doar o mica parte din aceasta cantitate, extragand doar o jumatate de tona de anilina pe zi.

Riscurile agriculturii intensive

Dar unii experti sunt sceptici cu privire la o astfel de abordare. Utilizarea materiei vegetale in productie poate reduce utilizarea combustibililor fosili, insa daca poate duce la neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon „este adesea o chestiune discutabila”, a declarat pentru AFP, Jens Guenther, de la Agentia Federala de Mediu din Germania.

Acesta in special cazul utilizarii „asa-numitei biomase cultivate, cum ar fi porumbul, trestia de zahar si sfecla de zahar”, a spus el.

Janine Korduan, de la organizatia neguvernamentala de mediu „BUND”, a subliniat ca agricultura industriala genereaza „emisii de CO2 si de metan prin conversia terenurilor si prin productia de ingrasaminte si pesticide” si duce, de asemenea, la „pierderi majore de biodiversitate si la un consum ridicat de apa”.

Cu toate acestea, Guenther a declarat ca utilizarea materiei vegetale in procesele de productie ar produce probabil emisii de gaze cu efect de sera semnificativ mai mici decat utilizarea combustibililor fosili, desi ar fi de preferat sa se opteze pentru folosirea de deseuri in locul culturilor produse in agricultura pe scara larga.

Energia este de trei ori mai scumpa in Germania fata de SUA

Gigantul chimic BASF incearca sa utilizeze deseuri organice, produse agricole sau uleiuri vegetale pentru a produce substante chimice de baza, cum ar fi anilina.

Cu toate acestea, exista multe bariere in calea continuarii acestor proiecte. Acestea variaza de la disponibilitatea materiei organice necesare, care este foarte solicitata pe masura ce tranzitia ecologica se accelereaza, pana la costurile mai mari in comparatie cu producerea unor astfel de substante chimice cu ajutorul petrolului.

Extinderea la scara larga a procesului va fi justificata doar daca va duce la „economii semnificative de CO2″ in procesul de productie, a declarat Thorsten Dreier, membru al consiliului de administratie al „Covestro”, care supravegheaza tehnologia.

De asemenea, va trebui sa se dovedeasca si faptul ca „se pot face bani intr-un mediu competitiv, pentru a finanta cercetarea aici”, a spus acesta. Iar pentru Germania, o provocare majora va fi aceea de a convinge producatorii sa infiinteze noi locatii costisitoare pentru procesarea substantelor chimice.

Sectorul chimiei, intensiv din punct de vedere energetic, din prima economie a Europei, se confrunta cu o criza de cand invazia Moscovei in Ucraina a redus importurile ieftine de gaz rusesc, ceea ce a dus la cresterea costurilor energiei.

Multe companii se concentreaza acum mai mult pe mutarea productiei in locatii mai ieftine din strainatate, decat pe extinderea in tara.

„Costurile energiei in Germania sunt in prezent de trei pana la patru ori mai mari decat in Statele Unite”, in timp ce o birocratie umflata cantareste, de asemenea, asupra industriei, a avertizat Dreier.