Petronela Rotar a avut coronavirus: „Simteam ca respir foc cind trageam aer pe nas”. Scriitoarea reda in detaliu prin ce experiente a trecut

Scriitoarea Petronela Rotar a anuntat, vineri, ca recent a fost infectata cu coronavirus. Ea a explicat detaliat prin ce a trecut.

Rotar a mentionat ca s-a infectat „din cercul foarte restrins de apropiati de care nu m-am ferit, din familie adica – am vazut ca si studiile spun asta si are mult sens”. „Fie-mea mica a fost pacientul zero si a avut aceleasi simptome ca mine, doar ca a trecut mai usor peste ele si nu a ramas cu sechele, s-a vindecat relativ rapid, fie-mea mare care era plecata nici nu a facut si nu i-am mai permis sa se apropie pina nu am fost bine. Deci si cei tineri fac boala, cu simptome si tot tacimul”, relateaza Rotar pe site-ul ei.

„Mai intii, ca o raceala obisnuita. Mi-a curs nasul, durere usoara de sinusuri. Am sunat imediat medicul, mi-a zis ca nu e simptom de Covid, sa stau linistita si sa iau Nurofen raceala si gripa – cu o zi inainte spalasem masina afara, in ploaie, am zis ca na, poate fi de acolo. Dar, pentru ca e pandemie, am luat in calcul din primul moment ca poate fi si covidut si am avut grija sa nu intru in contact direct cu nimeni. Cu prietena mea deja eram. Apoi, cind mi-a disparut brusc, dar brusc in sensul cel mai literal al cuvintului, mirosul si gustul, am stiut ca e covid si imediat m-am dus sa ma testez. Intre timp, si fie-mea mica patise la fel. Bineinteles ca testele au iesit pozitiv, ar fi fost de mirare sa fi fost altfel.

Am avut simptome amestecate, preponderent neurologice si digestive. Dupa prima faza cu nasul care curgea, mucoasa s-a uscat foarte tare si simteam ca respir foc cind trageam aer pe nas. Plus dureri de ochi si cap, in spatele sinusurilor, lipsa miros si gust, o oboseala foarte stranie, diaree si dureri de stomac. Nu am tusit, nu am facut febra. Mi-am monitorizat mereu saturatia de oxigen, nu a coborit sub 96-97. O singura data, dar era pe panica, si-a revenit cum am facut niste exercitii corecte de respiratie si m-am linistit. Nu am necesitat internare si m-am tratat cu ajutorul unor medici pe care ii cunosc din spitale Covid in SUA si Brasov, care mi-au zis ce sa fac si sa iau, asta si fiindca la DSP nu a raspuns nimeni si nici nu m-a sunat nimeni in toata perioada (era si vid legislativ), iar medicul de familie a zis ca sa mai incerc la DSP, unde in continuare nu raspundea nimeni. Haos total, spitalele pline, oameni putini la DSP, dar asta stiti deja. Insa am luat in calcul tot timpul ca, daca ma simt mult mai rau, voi suna dupa ambulanta. Din fericire, nu a fost cazul.

Ce pot spune despre boala asta e ca e foarte stranie. Ce am simtit nu a semanat cu nicio alta boala pe care am avut-o vreodata. Nici durerile de cap, nici oboseala din muschi si tot corpul, dar mai ales anosmia – pierderea mirosului – nu au fost simptome pe care sa le mai fi avut inainte. Dintre toate, sa ramii brusc fara miros – si apoi si gust, a fost cel mai ciudat, dar si cel mai greu de suportat. Miroseam in disperare sticlute cu parfum tare, dar nu simteam absolut nimic. Nimic, nada. O lume fara mirosuri si gusturi e o lume in care mi se pare imposibil de trait. In fiecare dimineata primul lucru pe care il faceam era sa verific daca simt mirosuri. Cea mai fericita zi dintre toate a fost cea in care mi-am recapatat, chiar daca partial la inceput, mirosul.

Cit a durat?

Aproximativ doua saptamini, din care una a fost mai serioasa. Insa a durat si inca dureaza recuperarea. Nici nu am iesit din casa decit foarte putin in primele zile dupa vindecare, fiindca oboseam si mi se facea rau dupa doi-trei kilometri de umblat pe jos – si nu de la plamini, respiratie, cum am mai citit pe la altii care au avut simptome respiratorii, ci din tot corpul, cumva, foarte greu de descris. Inca nu am curaj sa alerg si abia de vreo trei zile am reinceput sa fac ceva miscare, usurel, in casa. Si inca dureaza durerile de cap – sinusuri, nu stiu cind voi scapa de ele, sint exasperante pur si simplu. Exista oameni care povestesc ca au ramas cu sechele pina la 16-20 de saptamini dupa vindecare, apoi durerile sau simptomele reminiscente au disparut brusc”, a povestit Petronela Rotar.