Planul Ucrainei in cazul in care Rusia il asasineaza pe Zelenski: „Nu ne vom supune niciodata Rusiei”
Cand Volodimir Zelenski a fost intrebat daca este ingrijorat de incercarile rusilor de a-l ucide, el a raspuns ca nu-si poate permite sa fie ingrijorat, scrie Politico.
„Daca m-as gandi in mod constant la asta, m-as inchide in mine insumi, foarte asemanator cu Putin acum, care nu iese din buncarul sau”, a declarat liderul ucrainean intr-un interviu acordat CNN luna trecuta.
„Bineinteles, garzile mele de corp ar trebui sa se gandeasca la cum sa impiedice acest lucru sa se intample, iar aceasta este sarcina lor. Eu nu ma gandesc la asta”, a subliniat presedintele.
Intrebarea la care Zelenski nu este dornic sa raspunda este una pe care sustinatorii sai din tara si din strainatate nu-si pot permite sa o ignore. Inca din debutul invaziei, cand a respins o oferta de evacuare, spunandu-le potentialilor salvatori americani: „Am nevoie de munitie, nu de-o plimbare”, presedintele ucrainean a jucat un rol-cheie in obtinerea sprijinului international pentru lupta impotriva Rusiei.
Nu e de mirare ca legislatorii rusi si bloggerii militari ultranationalisti au format un cor care cere ca el sa fie vizat. Statutul lui Zelenski ca simbol a ceea ce Occidentul considera a fi o lupta dreapta, abilitatea sa de a-si implora si certa aliatii pana cand obtine ceea ce doreste, dorinta sa de a se strecura pe frontul de operatiuni – toate acestea l-au transformat intr-o tinta.
La cateva saptamani dupa invazia lui Vladimir Putin din februarie 2022, un consilier de top al lui Zelenski, Mihail Podoliak, a dezvaluit ca au existat cel putin o duzina de tentative serioase de asasinare a sefului sau de catre echipe rusesti de sabotaj si de informatii, inclusiv ceceni si mercenari Wagner care au incercat sa patrunda in cartierul guvernamental puternic pazit si monitorizat al Kievului.
Zelenski insusi ar fi deschis o intalnire Zoom cu senatorii americani la scurt timp dupa invazie, spunand ca ar putea fi ultima data cand il vor vedea in viata.
In mod clar, riscurile sunt acum mai mici decat in primele saptamani haotice ale razboiului, cand tancurile rusesti se indreptau spre capitala ucraineana si putini credeau ca natiunea in pericol va supravietui. Dar nimeni din guvernul ucrainean sau din parlamentul tarii nu se indoieste ca pericolul ramane ridicat.
In martie, au existat apeluri reinnoite pentru ca Zelenski sa fie ucis dupa ce sabotorii rusi anti-Putin sustinuti de Ucraina au luat cu asalt granita si au patruns in doua sate rusesti din regiunea Briansk. Parlamentarul rus Mihail Deliagin a declarat ca „singurul raspuns normal” la acest incident este „eliminarea imediata a lui Zelenski”.
Din cauza amenintarii care planeaza asupra vietii sale, vizitele lui Zelenski in strainatate sunt planificate in cel mai mare secret. Oficialii ucraineni s-au infuriat in februarie anul trecut, cand o vizita planificata la Bruxelles a fost dezvaluita cu trei zile inainte de sosirea preconizata a acestuia, punand in pericol calatoria. In mod similar, guvernul Bulgariei s-a temut ca o calatorie ar putea fi anulata luna trecuta, dupa ce au aparut detalii in presa.
Si, bineinteles, Kremlinul are un palmares terifiant in ceea ce priveste operatiunile de asasinat. Ganditi-va la Alexander Litvinenko, un ofiter de informatii rus care a dezertat in Regatul Unit si a fost otravit in 2006, sau la otravirea esuata cu noviciok din 2018 a agentului dublu Serghei Skripal in Salisbury.
Succesiunea constitutionala
Avand in vedere mizele si riscul, nu este de mirare ca oficialii ucraineni tind sa respinga cererile de a discuta despre ce s-ar intampla daca Rusia ar reusi sa-l doboare pe Zelenski – sau refuza sa vorbeasca oficial.
Si totusi, in ciuda reticentei de a se angaja public in aceasta chestiune, exista un plan, potrivit interviurilor cu oficiali si legislatori ucraineni, precum si cu analisti. Intr-adevar, secretarul de stat american Antony Blinken a declarat acest lucru: „Ucrainenii au planuri in vigoare – despre care nu am de gand sa vorbesc sau sa intru in detalii – pentru a se asigura ca exista ceea ce am numi «continuitate guvernamentala» intr-un fel sau altul”, a declarat el anul trecut pentru CBS News.
In mod oficial, conform Constitutiei, linia de succesiune este clara. „Atunci cand presedintele nu isi poate indeplini indatoririle, presedintele Radei Ucrainei [parlamentul ucrainean] preia responsabilitatile sale”, a declarat Mikola Kniajittki, un deputat de opozitie din orasul Liov, situat in vestul tarii. „Prin urmare, nu ar exista un vid de putere”.
Presedintele Radei – Ruslan Stefanciuk, membru al partidului Slujitorul Poporului al lui Zelenski – nu are o cota de incredere deosebit de mare in sondajele de opinie. Aceasta este de aproximativ 40%, mai putin de jumatate din cea a lui Zelenski. Iar el nu este popular printre parlamentarii opozitiei.
„Dar nu cred ca acest lucru conteaza”, a declarat Adrian Karatnichi, cercetator senior la Centrul Eurasia al Atlantic Council. „Exista o echipa de conducere puternica si cred ca am vedea un guvern colectiv”, a adaugat el.
Cel mai probabil, consiliul de guvernare ar fi format din Stefanciuk, alaturi de Andrii Iermak, fostul producator de film si avocat care este seful biroului presedintelui, ministrul de Externe Dmitro Kuleba si ministrul Apararii Oleksii Reznikov. Valeri Jalujni ar urma sa ramana in continuare generalul suprem al tarii.
Karatnichi a declarat ca ar spera sa vada un rol pentru vedeta de televiziune Serhii Pritula, care acum conduce initiative caritabile importante si are un rating de incredere publica foarte ridicat.
„Tara a ajuns la un nivel de solidaritate substantiala si de unitate nationala, asa ca, daca i s-ar intampla ceva teribil lui Zelenski, nu ar fi atat de decisiv pe cat ati putea crede”, a declarat Karatnichi.
El a precizat ca Ucraina a creat o masinarie administrativa, militara si diplomatica „bine pusa la punct”. „Nu vreau sa spun ca Zelenski este aproape irelevant in acest sens”, a adaugat el. „Dar cred ca unitatea tarii este lucrul indispensabil”.
Socul sistemului
Istoria ofera o oarecare liniste. Complotistii de la Kremlin ar face bine sa citeasca o lucrare bazata pe date, scrisa de academicienii Benjamin Jones si Benjamin Olken pentru Biroul National de Cercetare Economica (NBER) din America, privind efectul asupra institutiilor si razboiului al celor 59 de asasinate de lideri nationali care au avut loc intre 1875 si 2004. „Asasinatele autocratilor produc schimbari substantiale in institutiile tarii, in timp ce asasinatele in democratii nu”, au concluzionat acestia.
„Asasinatul nu a schimbat niciodata istoria lumii”, a declarat cu incredere premierul britanic Benjamin Disraeli la cateva saptamani dupa ce presedintele Abraham Lincoln a fost impuscat mortal in timp ce urmarea o piesa de teatru la Teatrul Ford din Washington D.C. Intr-adevar, asasinatul a avut un efect redus in ceea ce priveste inversarea reformelor administratiei sale.
In exemplul arhetipal, probabil in prim-planul mintii lui Disraeli cu privire la faptul ca asasinatul nu deviaza cursul istoriei, asasinii lui Iulius Cezar nu si-au atins obiectivul de a salva Republica romana condamnata de dictatura, ci doar au declansat razboaiele civile care au accelerat tranzitia aparent inevitabila catre sistemul imperial al cezarilor. Desigur, trebuie sa recunoastem ca, la o jumatate de secol dupa ce Disraeli a facut remarca sa, impactul extraordinar al asasinarii in iunie 1914 a mostenitorului Habsburgilor, arhiducele Franz Ferdinand, a fost resimtit in intreaga Europa timp de decenii, pentru ca a declansat prima conflargatie mondiala.
Desi moartea lui Zelenski ar fi un soc psihologic, Karatnichi a declarat ca pentru a evalua impactul probabil trebuie sa se ia in considerare modul in care Ucraina s-a transformat de cand Rusia a lansat invazia.
Asaltul lui Putin a ajutat, fara sa vrea, la crearea unui nou sentiment puternic al natiunii ucrainene si la formarea unor „institutii increzatoare”, a spus el. Publicul este unit „in ceea ce priveste obiectivele sale”, a adaugat el.
„Este important sa ne amintim ca factorii-cheie in lupta Ucrainei impotriva agresiunii ruse sunt rezistenta fortelor armate, priceperea comandamentului sau si victoriile de pe front, a declarat Kniajitki, deputat al opozitiei. „Asta este ceea ce conteaza cel mai mult in ceea ce priveste stabilitatea politica a Ucrainei”.
Veriga cea mai slaba
Daca exista o veriga slaba in acest scenariu, probabil ca aceasta nu se afla in Ucraina, ci printre aliatii sai.
Ucrainenii au o viziune mai echilibrata asupra lui Zelenski, vazand atat punctele forte, cat si pe cele slabe. In timp ce a fost laudat pentru buna sa conducere in timpul razboiului, el a fost criticat si pentru pasi gresiti – in special pentru ca nu s-a pregatit mai bine pentru o invazie pe care o credea putin probabila. Faptul ca acum ii exclude pe legislatorii din opozitie si respingerea criticilor constructive au fost remarcate, la fel ca si tendinta sa de a da vina pe altii pentru greseli.
Presa internationala, in schimb, a fost vrajita de carisma lui Zelenski si captivata de povestea simpla a lui David impotriva lui Goliat. Transformarea presedintelui ucrainean din lider dezamagitor pe timp de pace in – in cuvintele hiperbolice ale intelectualului public francez Bernard-Henri Levy – „un nou, tanar si magnific parinte fondator” al lumii libere, a fost surprinzatoare.
Retorica si oratoria sa au cucerit inimile publicului de la Washington la Londra si de la Bruxelles la Varsovia. Eliminarea sa i-ar lasa probabil pe multi dintre aceiasi oameni uimiti si nesiguri de ce sa faca in continuare. Aceasta ar putea spori presiunea pentru negocieri si compromisuri.
Totusi, acesta nu este un razboi al unui singur om. Si, cel putin in Ucraina, putini se indoiesc ca alti lideri, la fel de demni, s-ar ridica la inaltimea situatiei, asa cum au facut-o de la invazie incoace.
Iaroslav Ajniuk, un antreprenor ucrainean, a respins posibilitatea unui asasinat rusesc ca fiind de „domeniul istoriei alternative”. Dar el a spus ca, daca s-ar intampla, Ucraina nu ar pierde nicio ocazie.
„Zelenski isi indeplineste bine rolul de lider in aceste vremuri dificile”, a spus el. „Cu toate acestea, sentimentul in randul majoritatii absolute a ucrainenilor este ca nu vom renunta niciodata, nu ne vom supune niciodata Rusiei.”
